Print Friendly, PDF & Email

Il provvedimento è disponibile nelle seguenti lingue:

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE privind recunoaşterea Statutului Bisericii Reformate din România

(Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 171 din 5 martie 2008)

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1.

Se recunoaşte Statutul Bisericii Reformate din România, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

Art. 2.

Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Decretul nr. 591/1949 pentru aprobarea Statutului Bisericii Reformate din România, nepublicat, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Contrasemnează

Ministrul Culturii şi Cultelor

Adrian Iorgulescu

 

Bucureşti, 20 februarie 2008.

Nr. 186.

 

Anexă
 

STATUTUL
Bisericii Reformate din România

 

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

 

Art. 1.

(1) Biserica Reformată din România face parte din Biserica Sfântă Apostolică a lui Isus Hristos. Biserica este trupul lui Hristos. În baza întregii Sfinte Scripturi, ca expresie a credinţei sale, îşi însuşeşte Crezul Niceo-Constantinopolitan, Crezul Apostolic, Confesiunea a doua Helvetică (1566) şi Catehismul Heidelbergian (1563). Biserica Reformată din România, în evoluţia sa istorică, a purtat următoarele denumiri: "Evangelico Reformata, vulgo Calviniana", "Helvet Hitvallasu Evangeliumi Reformatus Egyhaz" (Biserica Evanghelică Reformată de Confesiune Helvetică), "Reformatus Egyhaz" (Biserica Reformată) şi Cultul Reformat Calvin.

(2) Biserica Reformată din România, prin identitatea principiilor de bază ale confesiunii sale, formează o unitate sinodală cu toate bisericile reformate de limbă maghiară, comunitate de credinţă, sufletească şi de iubire cu toate bisericile reformate din lume. În comunitatea sfintei Biserici creştine universale promovează relaţii ecumenice.

 

Art. 2.

Menirea Bisericii Reformate din România este de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu în concordanţă cu Sfânta Scriptură şi confesiunile însuşite, împărtăşirea sacramentelor (botez, cuminecătură), exercitarea disciplinei bisericeşti, a educaţiei creştine, a misiunii şi diaconiei creştine, în vederea menţinerii unităţii de credinţă şi păcii în rândul credincioşilor bisericii reformate.

 

Art. 3.

Membrii Bisericii Reformate din România sunt cei care au fost botezaţi, se consideră de religie reformată în faţa autorităţilor bisericeşti şi publice, sunt membri înregistraţi ai unei parohii reformate - de oriunde din lume - şi îşi însuşesc confesiunile şi legile bisericii reformate.

 

Art. 4.

(1) În Biserica Reformată din România limba folosită la serviciile divine şi în administraţia internă este limba maghiară.

(2) Evidenţa financiar-contabilă se ţine conform Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.

 

Art. 5.

(1) Biserica Reformată din România recunoaşte şi respectă Constituţia şi legile României.

(2) Biserica Reformată din România, în organizarea, legiferarea, guvernarea, supravegherea şi în aplicarea disciplinei interne, este autonomă şi independentă. Autonomia ei este garantată de Constituţia României.

 

CAPITOLUL II
 Structura organizatorică

 

Art. 6.

(1) Biserica Reformată din România este constituită din comunităţi parohiale.

(2) Parohia este comunitatea organizată a membrilor bisericii de pe un teritoriu delimitat, în scopul asigurării serviciilor divine şi a celorlalte activităţi religioase, conform legilor interne şi confesiunilor însuşite.

(3) În vederea guvernării, organizării, supravegherii, respectiv aplicării disciplinei, mai multe parohii formează protopopiate, mai multe protopopiate formează eparhii, iar eparhiile formează Biserica Reformată din România.

(4) Biserica Reformată din România, parohiile, protopopiatele şi eparhiile ei sunt persoane juridice cu drept de autoguvernare.

(5) Înfiinţarea parohiilor se face prin voinţa exprimată a credincioşilor reformaţi care trăiesc pe un teritoriu administrativ delimitat, cu aprobarea forurilor bisericeşti superioare. Parohiile se desfiinţează în cazul în care nu îşi mai pot îndeplini scopul pentru care au fost înfiinţate, prin hotărârea membrilor Adunării generale parohiale, cu aprobarea forurilor bisericeşti superioare. Patrimoniul parohiei desfiinţate va fi preluat de parohia la care credincioşii au fost repartizaţi.

(6) Înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea delimitării teritoriale a protopopiatelor se face prin hotărârea Adunării generale eparhiale, iar cea a eparhiilor se face prin hotărârea Sinodului Bisericii Reformate din România.

 

CAPITOLUL III
 Organele de guvernare şi control

 

Art. 7.

(1) Biserica Reformată din România este guvernată la toate nivelurile pe baza Sfintei Scripturi şi a confesiunilor sale, conform principiilor sinodo-prezbiteriale, de către organe alese de enoriaşi.

(2) Organele de guvernare şi de reprezentare ale parohiei sunt: Adunarea generală parohială şi Consiliul parohial. Preşedinţia ambelor organe este alcătuită din preot şi primcurator (curator). Adunarea generală parohială este formată din membrii majori ai parohiei care şi-au achitat contribuţia permanentă pentru anul în curs. Membrii Consiliului parohial, prezbiterii, sunt aleşi de Adunarea generală parohială, numărul lor se stabileşte în funcţie de numărul enoriaşilor din parohie, respectiv minimum 4 până la maximum 36. Adunarea generală parohială şi Consiliul parohial iau hotărâri valabile cu majoritatea voturilor celor prezenţi. Atribuţiile Adunării generale parohiale sunt reglementate de legile interne ale Bisericii Reformate din România.

(3) Organele de guvernare şi de reprezentare ale protopopiatului sunt: Adunarea generală protopopială şi Consiliul protopopial. Preşedinţia ambelor organe este alcătuită din protopop şi primcuratorul protopopial. Adunarea generală protopopială este formată din preoţii şi reprezentanţii prezbiteriali ai parohiilor. Membrii Consiliului protopopial sunt aleşi de Adunarea generală protopopială, în număr de 6 până la 10, în mod paritar, dintre preoţi şi prezbiteri. Adunarea generală protopopială şi Consiliul protopopial iau hotărâri valabile cu majoritatea voturilor celor prezenţi. Atribuţiile Adunării generale protopopiale sunt reglementate de legile interne ale Bisericii Reformate din România.

(4) Organele de guvernare şi de reprezentare ale eparhiei sunt: Adunarea generală eparhială şi Consiliul dirigent. Preşedinţia ambelor organe este alcătuită din episcop şi primcuratorul eparhial (primcuratorul executiv). Adunarea generală eparhială este formată din protopopi, primnotari protopopiali (vicari), primcuratori protopopiali şi din reprezentanţii protopopiatelor aleşi în mod paritar dintre preoţi şi prezbiteri. Membrii Consiliului dirigent eparhial sunt aleşi de Adunarea generală eparhială, numărul lor fiind stabilit de Adunarea generală eparhială. Adunarea generală eparhială şi Consiliul dirigent iau hotărâri valabile cu majoritatea voturilor celor prezenţi. Atribuţiile Adunării generale eparhiale sunt reglementate de legile interne ale Bisericii Reformate din România.

(5) Regulamentele adoptate de aceste organe intră în vigoare după aprobarea lor de către organele ierarhic superioare.

(6) Organul suprem legislativ şi de reprezentare al Bisericii Reformate din România este Sinodul Bisericii Reformate din România, denumit în continuare Sinodul, iar organul suprem executiv este Consiliul permanent al Sinodului. Preşedinţia ambelor organe supreme este compusă din episcopii şi primcuratorii (primcuratorul executiv) eparhiilor. Sinodul este alcătuit din preoţi şi prezbiteri aleşi de adunările generale eparhiale, numărul lor fiind stabilit de adunări. Membrii Consiliului permanent sunt aleşi de Sinod. Sinodul şi Consiliul permanent iau hotărâri valabile cu majoritatea voturilor celor prezenţi.

(7) Plenara Sinodului îşi alege preşedinţii de şedinţă pentru ciclurile de plenară (un preot şi un prezbiter). Aceştia sunt şi preşedinţii de şedinţă ai Consiliului permanent al Sinodului pe perioada respectivă.

(8) Legile Bisericii Reformate din România sunt adoptate, aprobate şi implementate de Sinod. Funcţionarea Sinodului este asigurată de secretariatul Sinodului (convent), care funcţionează sub îndrumarea Consiliului permanent al Sinodului.

(9) Interpretarea legilor, regulamentelor, hotărârilor bisericeşti interne, precum şi luarea deciziilor în litigii legislative ţin de competenţa Curţii Constituţionale a Sinodului. Membrii acesteia sunt aleşi de Sinod, conform regulamentului de funcţionare al Sinodului.

(10) În scopul îndeplinirii atribuţiilor, organele bisericeşti, la toate nivelurile, pot alcătui comisii de specialitate.

(11) Autorităţile de control şi apel ale parohiilor sunt protopopiatele, cele ale protopopiatelor, eparhiile, iar autoritatea de control şi apel a eparhiilor este Sinodul.

 

CAPITOLUL IV
 Personalul bisericii

 

Art. 8.

(1) În cadrul Bisericii Reformate din România există următoarele funcţii de bază: preot, prezbiter, diacon (asistent social). Funcţiile sunt de acelaşi rang.

(2) Preoţii sunt pregătiţi în instituţii de învăţământ superior recunoscute de Biserica Reformată din România. Preoţii sunt aleşi de adunările generale parohiale. Angajarea acestora şi concedierea lor au loc în conformitate cu legile bisericii şi cu Codul muncii. Suspendarea activităţii preotului (cu excepţia suspendării temporare în cazul investigaţiilor disciplinare), transferul acestuia sau interzicerea definitivă de a practica această profesie este posibilă/posibil doar pe cale disciplinară, în conformitate cu regulamentul disciplinar bisericesc. Persoana căreia i s-a interzis practicarea profesiei de preot nu mai are dreptul de a sluji în cadrul Bisericii Reformate din România. Încălcarea acestei prevederi se sancţionează potrivit legii penale.

(3) Prezbiterii şi diaconii sunt aleşi de Adunarea generală parohială din rândul enoriaşilor cu drept de a fi aleşi, demni de a îndeplini aceste funcţii. Primcuratorul (curatorul) parohial este ales de Consiliul parohial din rândul prezbiterilor.

(4) Reprezentanţii protopopiatului sunt: protopopul, primcuratorul protopopial, primnotarul protopopial (vicar) şi curatorul protopopial. Aceştia sunt aleşi de Adunarea generală protopopială.

(5) Reprezentanţii eparhiei sunt: episcopul, primcuratorul eparhial şi episcopul vicar, care este locţiitorul episcopului. Aceştia sunt aleşi de Adunarea generală eparhială.

(6) Mandatul celor aleşi este de 6 ani şi pot fi realeşi. Excepţie fac primcuratorul şi curatorul parohiei, care sunt aleşi de către Consiliul parohial pe o perioadă de 3 ani. La expirarea mandatului, ei pot fi realeşi. După expirarea mandatului de 6 ani, protopopul, primcuratorul protopopial, episcopul, primcuratorul eparhial, respectiv preşedinţii de şedinţă ai Sinodului pot fi realeşi pentru un mandat consecutiv doar o singură dată în cadrul acelui organ în care îşi desfăşoară activitatea.

(7) Dacă pentru îndeplinirea unor funcţii se ia în considerare vechimea în funcţie, aceasta se va referi la durata vechimii în aceeaşi funcţie. Exercitarea sau transferarea funcţiilor legate de vechimea în funcţie este reglementată de legile interne ale Bisericii Reformate din România.

(8) Toate organele cu drept de autoguvernare ale Bisericii Reformate din România pot angaja funcţionari (cantori, contabili, secretari, consilieri juridici, îngrijitori etc.), în vederea îndeplinirii sarcinilor ce le revin.

(9) Niciun membru al bisericii - în calitate de funcţionar sau în calitate de membru ales al unui organ bisericesc - nu poate participa la dezbateri, luări de măsuri şi decizii în cazurile în care este interesat el personal sau soţul, soţia, respectiv rudele în linie dreaptă ori colaterală până la gradul al IV-lea, cumnatul sau cumnata; nici în cazurile în care este ori a fost reprezentant legal sau mandatar al uneia dintre părţi.

(10) Dacă membrii Bisericii Reformate din România, în calitate de enoriaşi sau în calitate de demnitari, funcţionari ori mandatari împuterniciţi la îndeplinirea unor sarcini, comit cu intenţie sau din neglijenţă fapte cauzatoare de prejudicii materiale bisericii, sunt răspunzători material, disciplinar, civil şi penal.

 

CAPITOLUL V
 Instituţiile bisericeşti

 

Art. 9.

(1) Biserica Reformată din România şi organele acesteia cu drept de autoguvernare, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce le revin, pot înfiinţa:

  1. a) instituţii de învăţământ: institut teologic de grad universitar, universitate cu facultăţi pentru pregătirea profesorilor de religie, a diaconilor, cantorilor; facultăţi cu alte profiluri şi specializări; şcoli medii, şcoli profesionale, şcoli primare, şcoli generale şi alte şcoli; grădiniţe, respectiv cămine şi colegii pentru acestea. Aceste instituţii de învăţământ funcţionează conform regulamentelor elaborate şi aprobate de Sinod şi conform legislaţiei de stat în domeniu;
  2. b) instituţii de caritate: unităţi caritative şi spitale pentru îngrijirea şi tratamentul bolnavilor, persoanelor vârstnice, orfanilor, copiilor abandonaţi, a persoanelor cu dizabilităţi, precum şi alte unităţi caritative speciale;
  3. c) fundaţii, asociaţii, edituri de cărţi şi reviste, emiţătoare şi emisiuni de radio şi televiziune;
  4. d) federaţii, conferinţe, colegii profesionale;
  5. e) casă de pensii şi ajutor reciproc, care funcţionează conform regulamentului aprobat de Sinod.

(2) Statutele instituţiilor enumerate la literele b)-d) sunt aprobate de forurile bisericeşti competente.

(3) Funcţionarea tuturor instituţiilor înfiinţate în scopul îndeplinirii sarcinilor bisericii este în concordanţă cu dreptul de liberă practică a credinţei religioase. Ele sunt instrumentele primite de la Domnul Isus Hristos pentru slujirea Bisericii, care, ca atare, se supun guvernării, organizării şi supravegherii forurilor bisericeşti competente.

 

CAPITOLUL VI
 Baza materială

 

Art. 10.

(1) Biserica Reformată din România asigură baza materială necesară îndeplinirii misiunii sale din contribuţiile permanente ale enoriaşilor, din donaţii personale, subvenţii de la stat, din ajutoare, chirii, venituri din activitatea unor fundaţii, a unor unităţi economice, comerciale şi din alte venituri.

(2) Biserica Reformată din România, eparhiile, respectiv organele şi instituţiile cu drept de autoguvernare pot înfiinţa sau primi spre administrare unităţi economice, comerciale, fonduri financiare sau alte fonduri, cu scopul subvenţionării activităţilor bisericeşti. Funcţionarea acestora este reglementată prin legi speciale interne.

(3) Toate instituţiile de învăţământ, asociaţiile, conferinţele, federaţiile, formaţiunile, fundaţiile înfiinţate sau recunoscute de biserică, în conformitate cu legile statului, se află sub guvernarea, administrarea şi supravegherea organelor de autoguvernare ale bisericii, la care solicită facilităţi fiscale şi sprijin financiar din partea statului.

 

CAPITOLUL VII
 Disciplina bisericească

 

Art. 11.

(1) Soluţionarea cazurilor disciplinare este de competenţa comisiilor disciplinare parohiale, protopopiale, eparhiale, respectiv a Comisiei de disciplină a Sinodului Bisericii Reformate din România. Comisiile disciplinare sunt alese de adunările generale la nivelurile corespunzătoare, respectiv de Plenara Sinodului. Aceste comisii îşi desfăşoară activitatea în şedinţe, cu prezenţa tuturor membrilor, conform regulamentului de disciplină.

(2) Cazurile disciplinare privind toţi enoriaşii, demnitarii, funcţionarii şi angajaţii bisericii revin în competenţa comisiilor disciplinare.

(3) Judecata bisericească este de două niveluri. Hotărârile instanţei de fond pot fi atacate la comisiile disciplinare ierarhic superioare, a căror sentinţă este definitivă şi irevocabilă. Hotărârea definitivă prin care s-a dispus excluderea unui preot din cler poate fi atacată cu recurs la Comisia de disciplină a Sinodului. Persoanele în cazul cărora s-a pronunţat sentinţă definitivă se pot adresa instanţelor civile de drept. Disciplina bisericească şi procedura disciplinară se aplică conform regulamentului de disciplină al Bisericii Reformate din România.

 

CAPITOLUL VIII
 Protecţia constituţională

 

Art. 12.

(1) Biserica Reformată din România se autoguvernează în conformitate cu prezentul statut, pe baza legilor adoptate de Sinod, a regulamentelor şi dispoziţiilor adoptate de celelalte organe bisericeşti. Pentru îndeplinirea menirii sale, a slujirii lui Dumnezeu, solicită ajutorul şi protecţia autorităţilor şi organelor statului pentru:

  1. a) implementarea şi garantarea libertăţii religioase, a libertăţii presei, a autonomiei bisericii de a se organiza şi funcţiona liber;
  2. b) garantarea desfăşurării nestingherite şi libere a serviciilor, slujbelor divine, precum şi a protecţiei slujitorilor şi participanţilor la acestea;
  3. c) sprijinirea eforturilor susţinute în vederea retrocedării instituţiilor, a bunurilor materiale şi spirituale, remedierea prejudiciilor suferite de biserică, cauzate de sistemul totalitar din trecut;
  4. d) protejarea enoriaşilor persecutaţi din cauza convingerilor lor religioase sau dacă sunt obligaţi să participe la ceremonii religioase contrare convingerilor lor.

(2) În cazul neasigurării acestor protecţii constituţionale, legale sau a celor prevăzute în tratatele internaţionale, după epuizarea tuturor posibilităţilor legale autohtone, Biserica Reformată din România îşi rezervă dreptul, în cazuri motivate, de a se adresa şi apela la ajutorul unor organizaţii ecumenice sau foruri internaţionale.

 

Art. 13.

Organul central de conducere şi de reprezentare a Bisericii Reformate din România este Sinodul, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, str. I.C. Brătianu nr. 51-53.

 

CAPITOLUL IX
 Dispoziţii finale

 

Art. 14.

Prezentul statut poate fi modificat sau completat cu o majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate de către membrii Sinodului.

 

Art. 15.

Prezentul statut a fost adoptat la 5 decembrie 2007, în şedinţa a II-a din Sesiunea I a Sinodului Bisericii Reformate din România, deschisă la 12 februarie 2007 în Cluj-Napoca, şi intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicare. La data intrării în vigoare a prezentului statut, Statutul Bisericii Reformate din România, aprobat de Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române prin Decretul nr. 591 din 1 iunie 1949, se abrogă.