Print Friendly, PDF & Email

Il provvedimento è disponibile nelle seguenti lingue:

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE privind recunoaşterea Statutului Bisericii Evanghelice Române

 (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 462 din 20 iunie 2008)

 

În temeiul art. 29 alin.(3) şi al art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49 alin.(2) şi(3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,

guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic.

Se recunoaşte Statutul Bisericii Evanghelice Române, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

 PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:
 ───────────────
 p. Ministrul culturii şi cultelor,
 Demeter Andras Istvan,
 secretar de stat

 

bucureşti, 11 iunie 2008.

 Nr. 629.

 

Anexă
 

Statutul

Bisericii Evanghelice Române

 

CAPITOLUL I
 Dispoziţii generale

 

Art. 1.

(1) Biserica Evanghelică Română este un cult creştin autonom, iniţiat în România între anii 1920 şi 1924 de către teologii ortodocşi Dumitru Cornilescu şi Teodor Popescu.

(2) Anterior anului 1939, Biserica Evanghelică Română a fost cunoscută sub numele de "Creştini după Scriptură", iar după fuziunea cu mişcarea "Creştini după Evanghelie" s-a numit "Cultul Creştin după Evanghelie".

 

Art. 2.

Biserica Evanghelică Română se întemeiază numai pe învăţăturile Sfintei Scripturi, se organizează şi funcţionează potrivit prezentului statut şi Mărturisirii de credinţă.

 

Art. 3.

Biserica Evanghelică Română este formată din totalitatea bisericilor locale, care au la bază unitatea din punct de vedere doctrinar şi organizatoric, şi cuprinde credincioşi, fără deosebire de naţionalitate, sex şi vârstă, care şi-au însuşit Mărturisirea de credinţă a cultului şi prevederile prezentului statut.

 

Art. 4.

Credincioşii Bisericii Evanghelice Române mărturisesc că:

A) recunosc pe Dumnezeu ca Tată;

b) recunosc ca singur Domn şi Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu;

c) se supun Cuvântului lui Dumnezeu, recunoscându-L ca autoritate supremă, precum şi prezenţei lăuntrice a Duhului Sfânt, ca singură sursă de putere şi călăuzire;

d) au ca scop trăirea unei vieţi curate din punct de vedere spiritual, moral şi fizic, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

 

Art. 5.

Unitatea organizatorică de bază a Bisericii Evanghelice Române este biserica locală, numită şi adunare.

 

Art. 6.

Principiile doctrinare esenţiale ale bisericilor Cultului Creştin Biserica Evanghelică Română sunt cuprinse în Mărturisirea de credinţă a cultului.

 

Art. 7.

Membrii Bisericii Evanghelice Române respectă Constituţia României, ordinea de drept şi bunele moravuri.

 

CAPITOLUL II
 Membrii şi aparţinătorii

 

Art. 8.

(1) Orice persoană poate deveni membră a Bisericii Evanghelice Române dacă prin convingere personală şi liberă voinţă s-a întors la Dumnezeu cu pocăinţă şi credinţă, a mărturisit că L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor şi Domn, trăieşte o viaţă nouă, acceptă Mărturisirea de credinţă şi respectă prevederile prezentului statut.

(2) Fiecare credincios trebuie să aparţină unei biserici locale, fiind înscris în registrul de membri al acesteia.

(3) În registrul de membri sunt înscrişi şi copiii minori ai credincioşilor, la solicitarea unui părinte, a ambilor părinţi, a tutorelui sau a reprezentantului legal, după caz.

(4) Înscrierea se face în baza unei cereri scrise, datată şi semnată de cel ce doreşte să devină membru, sau, când situaţia impune, prin cerere verbală, în prezenţa a minimum 2 membri ai Sfatului de fraţi, consemnată în registrul bisericii.

 

Art. 9.

Biserica Evanghelică Română practică botezul casei creştine, inclusiv al copiilor. Credincioşii care nu au fost botezaţi niciodată, înainte de a fi primiţi la "Adunarea de frângerea pâinii", vor fi botezaţi cu una dintre expresiile biblice:

A) "în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh";

b) "în Numele Domnului Isus Hristos".

 

Art. 10.

Fiecare membru al bisericii locale are obligaţia să contribuie la împlinirea nevoilor spirituale şi materiale ale acesteia.

 

Art. 11.

Mutarea unui credincios dintr-o biserică locală în alta se face la cerere, acest lucru comunicându-se în scris de către Sfatul de fraţi al bisericii din care pleacă Sfatului de fraţi al bisericii în care se stabileşte. Primirea prin transfer a unui membru se face de către Sfatul de fraţi al bisericii locale.

 

Art. 12.

Calitatea de membru al Bisericii Evanghelice Române este personală şi poate fi probată cu dovada eliberată de biserica locală de care aparţine, în conformitate cu registrul de evidenţă a membrilor bisericii respective.

 

Art. 13.

Raporturile dintre membrii bisericii sunt frăţeşti, iar cei ce îndeplinesc diferite slujbe în biserică nu au titulaturi care să indice slujba, ci fiecare este considerat un frate între fraţi.

 

Art. 14.

Fiecare membru, indiferent de darul sau slujba pe care o îndeplineşte, acceptă disciplina bisericii, care se exercită cu scopul de:

A) a îndemna la pocăinţă şi a ridica pe cel care, din neveghere, a căzut;

b) a păstra o atmosferă de curăţie spirituală şi sfinţenie în biserică;

c) a prezenta în lume mărturia bună a bisericii.

 

Art. 15.

(1) Calitatea de membru al bisericii se pierde prin retragere, excludere sau deces, fapt ce va fi consemnat în registrul de membri.

(2) Retragerea se face prin cerere scrisă.

(3) Excluderea se face în scris de către Sfatul de fraţi al bisericii, ca urmare a unor abateri grave şi repetate de la Mărturisirea de credinţă şi/sau a nerespectării prezentului statut.

 

Art. 16.

Membrii care se retrag sau au fost excluşi nu au niciun drept asupra bunurilor transmise de ei, sub orice formă, în patrimoniul bisericii, bunurile rămânând proprietatea cultului sau a bisericii locale.

 

Art. 17.

(1) Persoanele care frecventează o biserică locală, dar nu şi-au însuşit în întregime Mărturisirea de credinţă a Bisericii Evanghelice Române şi au solicitat să fie trecute în registrul de membri sunt considerate aparţinători. Din categoria aceasta fac parte şi copiii majori ai credincioşilor, soţia, soţul sau părinţii.

(2) Aparţinătorii nu au obligaţii faţă de biserică, aceasta urmând să le acorde asistenţă spirituală la cerere, atunci când prin acordarea sprijinului respectiv mărturia creştină nu are de suferit.

 

CAPITOLUL III
 Biserica locală

 

SECŢIUNEA 1
Organizare şi funcţionare

 

Art. 18.

Biserica locală este alcătuită din oameni născuţi din nou prin credinţa în Domnul Isus Hristos, separaţi de tot ce este rău, ascultători de Sfânta Scriptură şi călăuziţi de Duhul Sfânt.

 

Art. 19.

Totalitatea credincioşilor dintr-un cartier, dintr-o localitate sau din mai multe localităţi învecinate care în mod liber au consimţit şi şi-au însuşit Statutul Bisericii Evanghelice Române şi Mărturisirea de credinţă alcătuiesc o biserică locală.

 

Art. 20.

(1) Biserica locală care are un număr de cel puţin 21 de membri are personalitate juridică.

(2) Un grup de minimum 2 sau 3 credincioşi, dar mai mic de 21 de membri majori, potrivit cuvintelor Domnului Isus, poate forma o biserică locală, fiind afiliată celei mai apropiate biserici locale cu personalitate juridică, având statut de biserică-filială cu autorizaţie proprie.

 

Art. 21.

(1) O nouă biserică locală se constituie prin hotărârea liberă a unui grup de credincioşi ai Bisericii Evanghelice Române de a se aduna în mod organizat în jurul Domnului Isus, decizie consemnată într-un proces-verbal de constituire, semnat de fiecare viitor membru.

(2) Procesul-verbal de constituire împreună cu cererea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare, vizată de un membru al Sfatului de fraţi pe ţară, cunoscător al cazului, şi cu dovada existenţei spaţiului locativ necesar, respectiv act de proprietate, contract de închiriere, declaraţie notarială de oferire spaţiu şi altele asemenea, se comunică Biroului executiv al Bisericii Evanghelice Române(Biroul executiv).

(3) În baza celor 3 documente, Biroul executiv eliberează autorizaţia de funcţionare şi comunică autorităţilor în drept înfiinţarea noii biserici.

(4) Autorizaţia reprezintă actul doveditor prin care se certifică existenţa unei biserici locale cu personalitate juridică sau constituirea bisericii-filială.

(5) Data emiterii autorizaţiei reprezintă data constituirii bisericii pe care o atestă.

 

Art. 22.

(1) Biserica locală îşi desfăşoară activitatea prin adunări publice şi adunări pentru credincioşi.

(2) Adunările publice sunt:

A) pentru evanghelizare;

b) pentru copii şi tineri;

c) pentru botezuri;

d) pentru căsătorii;

e) pentru înmormântări.

(3) Adunările pentru credincioşi sunt:

A) de frângerea pâinii;

b) de rugăciune şi zidire sufletească;

c) de învăţătură biblică prin studiul Scripturii;

d) de educaţie familială.

 

Art. 23.

Activitatea sau lucrarea bisericii locale are drept scop:

A) închinarea şi slăvirea lui Dumnezeu;

b) păstrarea nealterată a învăţăturii Cuvântului lui Dumnezeu;

c) practicarea actelor de cult prin botez şi Cina Domnului sau frângerea pâinii;

d) creşterea duhovnicească şi instruirea biblică a credincioşilor;

e) vestirea Evangheliei, pentru întoarcerea oamenilor la Dumnezeu;

f) educarea în spirit creştinesc a copiilor şi tinerilor;

g) ajutorarea celor aflaţi în nevoi materiale, ca o manifestare a dragostei creştine.

 

Art. 24.

Primirea la "Adunarea de frângerea pâinii" a persoanelor care s-au întors la Dumnezeu se hotărăşte de către Sfatul de fraţi al bisericii locale. Persoanele acceptate la "Adunarea de frângerea pâinii" depun în faţa Sfatului de fraţi al bisericii mărturia personală a întoarcerii lor la Dumnezeu. Sfatul de fraţi aduce la cunoştinţa bisericii persoanele noi care urmează să ia parte la "Adunarea de frângerea pâinii".

 

Art. 25.

(1) Sfatul de fraţi al bisericii locale poate opri de la "Adunarea de frângerea pâinii" pe acei membri ai bisericii care se fac vinovaţi de cădere în păcat, de abatere de la învăţătura Scripturii sau de nefrecventare a serviciilor de cult, ca urmare a lipsei de interes ori a nerespectării prezentului statut şi/sau a Mărturisirii de credinţă.

(2) Persoanele excluse sau care au primit o sancţiune disciplinară într-o biserică nu pot fi primite la "Adunarea de frângerea pâinii" în nicio altă biserică evanghelică. În acest sens, vor fi avizate şi celelalte biserici.

 

Art. 26.

Membrii opriţi de la "Adunarea de frângerea pâinii" vor putea fi reprimiţi în aceeaşi biserică tot de către Sfatul de fraţi, după ce vor dovedi pocăinţă şi îndreptare reală. În cazul în care reprimirea se va face într-o altă biserică-soră, persoana în cauză va trebui să obţină, în prealabil, acordul de primire din partea Sfatului de fraţi al bisericii în care a fost oprită.

 

Art. 27.

(1) Bisericile locale sunt biserici-surori, egale în drepturi şi obligaţii.

(2) Ca urmare a acestui principiu şi pentru realizarea unor obiective locale sau de interes general care privesc lucrarea lui Dumnezeu, fiecare biserică îşi aduce contribuţia duhovnicească şi materială.

 

Art. 28.

Biserica are autonomie locală, potrivit prezentului statut. Toate formele de organizare din cadrul Bisericii Evanghelice Române, respectiv Adunarea generală a reprezentanţilor, Sfatul de fraţi pe ţară şi Biroul executiv, au scopul de a sprijini bisericile locale în activităţile lor.

 

Art. 29.

Bisericile locale funcţionează în imobile proprii, în imobile închiriate sau puse la dispoziţie benevol de către membrii bisericii sau de către alte persoane.

 

Art. 30.

Toate donaţiile primite de o biserică locală intră în folosinţa acesteia. Bunurile imobile şi dotările aferente acestora, ce fac obiectul donaţiilor şi succesiunilor, intră în patrimoniul cultului şi nu pot face obiectul unor revendicări ulterioare.

 

Art. 31.

Bisericile locale, prin Biroul executiv, îşi pot cumpăra bunuri mobile şi imobile şi îşi pot construi şi amenaja lăcaşuri de cult, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Acestea devin proprietatea cultului.

 

Art. 32.

Bisericile locale contribuie cu 15% din încasări la susţinerea financiară a Bisericii Evanghelice Române.

 

Art. 33.

(1) Biserica locală cu statut de persoană juridică poate să îşi asume responsabilităţi juridice, să desfăşoare activităţi cu caracter umanitar, social sau religios şi să îşi angajeze personal adecvat acestor activităţi.

(2) Biserica cu statut de persoană juridică va deţine ştampilă, în vederea autentificării actelor pe care le emite.

(3) Competenţa de folosire a ştampilei cade în sarcina unui membru al Sfatului de fraţi, anume desemnat.

(4) Dimensiunea şi conţinutul ştampilei sunt unice, sunt stabilite de Sfatul de fraţi pe ţară şi sunt precizate în prezentul statut.

(5) După caz, bisericile persoane juridice pot deţine şi sigiliu. Competenţa de folosire este aceeaşi ca la ştampilă.

 

SECŢIUNEA a 2-a
Slujitorii bisericii locale

 

Art. 34.

Fiecare credincios al bisericii are dreptul să vestească Evanghelia şi să slujească prin rugăciune şi cântare pentru slava lui Dumnezeu şi zidirea bisericii.

 

Art. 35.

Acest drept implică libertatea de a-şi manifesta în afara bisericii învăţătura sau convingerea, individual sau în comun, atât în public, cât şi în particular, având o legitimaţie eliberată de cult, fără a fi supus vreunei constrângeri asupra libertăţii de a-şi manifesta credinţa ori convingerile, dacă aceasta nu afectează ordinea şi siguranţa publică, bunele moravuri şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

 

Art. 36.

Credincioşii care dovedesc maturitate duhovnicească şi calităţi de slujire menite să contribuie la creşterea spirituală a celorlalţi membri ai bisericii pot sluji, potrivit darului duhovnicesc pe care îl au, sub îndrumarea Sfatului de fraţi. Ei pot lucra pentru:

A) creşterea spirituală a bisericii, ca păstori;

b) cârmuire, ca prezbiteri sau bătrâni;

c) întemeiere de noi biserici, ca misionari sau evanghelişti;

d) învăţarea Sfintei Scripturi, ca învăţători;

e) slujirea tuturor, ca diaconi.

 

Art. 37.

(1) Păstorii se ocupă cu hrănirea duhovnicească şi păstorirea credincioşilor.

(2) Evangheliştii se ocupă cu răspândirea Evangheliei prin evanghelizări publice sau prin mărturisirea de la om la om. De asemenea, ei se ocupă de pregătirea credincioşilor pentru evanghelizarea personală.

(3) Învăţătorii se ocupă de instruirea biblică a credincioşilor, a celor de curând întorşi la Dumnezeu, a tinerilor şi a copiilor, prin forme adecvate fiecărei categorii.

(4) Misionarii sunt credincioşi trimişi şi susţinuţi material de biserică, în ţară sau în străinătate, pentru a înfiinţa noi biserici prin vestirea Evangheliei sau pentru a oferi ajutor duhovnicesc bisericilor care au ajuns într-un declin spiritual. Ei sunt trimişi într-un anumit loc pentru o perioadă determinată de timp şi au obligaţia să prezinte periodic rapoarte de activitate bisericii/bisericilor care îi susţine/susţin.

(5) Slujba de diacon este încredinţată de biserică credincioşilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de I Timotei 3:8-13, pentru administrarea şi gospodărirea bunurilor materiale ale bisericii şi pentru coordonarea acţiunilor de binefacere creştină.

 

Art. 38.

Biserica locală, prin Sfatul de fraţi, poate retrage din lucrare slujitorii sau angajaţii care nu îşi îndeplinesc îndatoririle, precum şi pe aceia care se fac vinovaţi de abateri morale sau doctrinale.

 

Art. 39.

Bisericile locale care nu au credincioşi cu darul de a lucra în public îşi desfăşoară activitatea de cult prin: citirea Bibliei sau a unor cărţi care sunt conforme cu învăţătura Scripturii şi Mărturisirea de credinţă, rugăciuni şi cântări creştineşti. Când este posibil, aceste biserici sunt ajutate de fraţii lucrători din alte biserici locale surori.

 

Art. 40.

Cei ce lucrează în bisericile din alte localităţi trebuie să aibă asupra lor o recomandare din partea bisericii de care aparţin.

 

SECŢIUNEA a 3-a
Sfatul de fraţi al bisericii locale

 

Art. 41.

Sfatul de fraţi, care poartă toată responsabilitatea în biserică, asigură buna desfăşurare a vieţii morale, spirituale şi administrative a bisericii locale.

 

Art. 42.

Sfatul de fraţi este alcătuit din 3 până la 9 membri ai bisericii locale, credincioşi cu o experienţă îndelungată, care au o bună mărturie în familie, în biserică şi în societate.

 

Art. 43.

(1) Potrivit cu învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu din I Timotei 3:1-7, credincioşii din Sfatul de fraţi trebuie să fie recunoscuţi de biserică atât pentru calităţile şi darurile cu care i-a înzestrat Dumnezeu, cât şi pentru trăirea unei vieţi creştine alese.

(2) Sfatul de fraţi al unei adunări noi este numit de Sfatul de fraţi pe ţară al Bisericii Evanghelice Române, atunci când acesta cunoaşte bine credincioşii respectivi, sau de fraţii prin care Dumnezeu a înfiinţat adunarea.

 

Art. 44.

În caz excepţional, când sfatul de fraţi existent este contestat, iar în biserică sunt neînţelegeri, sub supravegherea a cel puţin doi fraţi din Sfatul de fraţi pe ţară, vor avea loc alegeri pentru un nou sfat de fraţi, prin vot secret, cu participarea a minimum două treimi din credincioşii bisericii care iau parte la "Adunarea de frângerea pâinii".

 

Art. 45.

(1) Sfatul de fraţi are următoarele îndatoriri principale:

A) veghează asupra curăţiei învăţăturii şi a purtării credincioşilor în biserică şi în societate;

b) urmăreşte şi se preocupă de creşterea spirituală a credincioşilor;

c) creează cadrul potrivit pentru descoperirea şi folosirea darurilor duhovniceşti;

d) cercetează, discută şi contactează credincioşii de curând întorşi la Dumnezeu, în vederea primirii lor la "Adunarea de frângerea pâinii";

e) asigură disciplina în biserică;

f) aprobă mutarea, excluderea şi reprimirea membrilor;

g) coordonează lucrările de binefacere;

h) supraveghează toate activităţile desfăşurate în biserica locală;

i) stabileşte modalitatea de desfăşurare a tuturor adunărilor publice;

j) îi informează periodic sau de câte ori este nevoie, cu privire la activitatea desfăşurată, pe toţi fraţii care participă la "Adunarea de frângerea pâinii".

(2) Membrii Sfatului de fraţi îşi desfăşoară activitatea benevol şi onorific, fără retribuire.

 

Art. 46.

(1) Unul dintre membrii Sfatului de fraţi este casier-gestionar.

(2) El ţine evidenţa contribuţiilor financiare colectate şi a cheltuielilor care se fac sub îndrumarea Sfatului de fraţi şi informează periodic biserica.

 

Art. 47.

Reprezentarea intereselor bisericii locale în relaţiile cu Sfatul de fraţi pe ţară, Biroul executiv, Adunarea generală a reprezentanţilor şi în faţa autorităţilor statului sau în relaţiile cu terţe persoane se face de către unul sau mai mulţi fraţi desemnaţi de către Sfatul de fraţi.

 

SECŢIUNEA a 4-a
Patrimoniul

 

Art. 48.

Biserica locală administrează patrimoniul pe care îl deţine prin Sfatul de fraţi.

 

Art. 49.

(1) În administrarea bisericii se pot afla bunuri materiale mobile şi imobile, cum ar fi:

A) clădiri proprii, cu dotările, anexele şi terenurile respective;

b) cimitire;

c) mijloace de transport;

d) unităţi de învăţământ, de caritate şi alte unităţi asemănătoare, cu dotările specifice;

e) terenuri şi utilaje agricole şi altele asemenea.

(2) Proprietarul patrimoniului bisericilor locale este Cultul Creştin Biserica Evanghelică Română.

(3) Înstrăinarea patrimoniului se face prin Biroul executiv.

 

Art. 50.

În cazul în care o biserică locală, indiferent din ce cauză, încetează să mai existe, conform art. 74 alin.(1) lit. f), administrarea patrimoniului ei va fi preluată în întregime de Biroul executiv, urmând ca destinaţia acestuia să fie hotărâtă de Sfatul de fraţi pe ţară.

 

CAPITOLUL IV
 Structuri centrale de conducere

 

SECŢIUNEA 1
Sfatul de fraţi pe ţară

 

Art. 51.

(1) Colectivul de conducere al Bisericii Evanghelice Române este Sfatul de fraţi pe ţară, alcătuit din maximum 21 de fraţi, care au dovedit o viaţă curată şi evlavioasă, cunoaşterea Sfintei Scripturi şi au o maturitate duhovnicească deosebită.

(2) În situaţii speciale, ce necesită o consultare mai largă a frăţietăţii, vor fi convocaţi şi fraţi din toate zonele geografice care nu au reprezentanţi în Sfatul de fraţi pe ţară.

 

Art. 52.

(1) Membrii Sfatului de fraţi pe ţară sunt persoane reprezentative ce exprimă interesele lui Dumnezeu pentru întreaga frăţietate.

(2) Membrii Sfatului de fraţi pe ţară sunt credincioşi activi, cu spirit de iniţiativă şi dar de cârmuire, cu o bună mărturie, cu disponibilităţi spirituale, fizice şi timp pentru intervenţii şi rezolvări inspirate, operative şi eficiente.

(3) Fiecare frate din Sfatul de fraţi pe ţară preia răspunderea directă a unor activităţi specifice concrete: misiune, doctrină, educaţie-învăţământ, lucrarea cu copiii şi tinerii din adunări, mediere a conflictelor, relaţii cu alte biserici din ţară şi din străinătate, construcţii.

 

Art. 53. -

(1) Membrii Sfatului de fraţi pe ţară sunt recomandaţi de Sfatul de fraţi al bisericilor locale cu personalitate juridică şi aleşi de Adunarea generală a reprezentanţilor prin vot secret cu majoritate simplă.

(2) Următorii 11 credincioşi de pe lista de candidaţi sunt membri supleanţi.

(3) Sfatul de fraţi al unei biserici locale are libertatea să recomande prin Duhul Sfânt ca membri în Sfatul de fraţi pe ţară fraţi din orice biserică locală a Cultului Creştin Biserica Evanghelică Română care corespund criteriilor menţionate.

(4) La fiecare 5 ani, Adunarea generală a reprezentanţilor alege Sfatul de fraţi pe ţară.

 

Art. 54.

Sfatul de fraţi pe ţară alege prin vot secret, dintre membrii săi, Biroul executiv al cultului.

 

Art. 55.

Sfatul de fraţi pe ţară are competenţa de a dispune Biroului executiv măsurile care se impun prin hotărâri, dacă sunt prezenţi cel puţin două treimi dintre membrii săi.

 

Art. 56.

Componenţa Sfatului de fraţi pe ţară va fi adusă la cunoştinţa tuturor bisericilor locale.

 

Art. 57.

Membrii Sfatului de fraţi pe ţară au datoria să se deplaseze în bisericile locale din structura cultului în scopul vestirii Evangheliei şi îndrumării spirituale.

 

Art. 58.

Sfatul de fraţi pe ţară are următoarele atribuţii:

A) veghează ca doctrina Bisericii Evanghelice Române să rămână neştirbită, în conformitate cu Mărturisirea de credinţă;

b) organizează întâlniri periodice pentru cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu de către fraţii lucrători;

c) încurajează şi se preocupă de înaintarea lucrării lui Dumnezeu în ţară şi pe câmpurile misionare;

d) participă, în bisericile locale, la solicitarea Sfatului de fraţi al acestora, la rezolvarea problemelor de ordin spiritual sau organizatoric care i-au fost semnalate;

e) coordonează şi acordă sprijinul tehnic şi financiar necesar pentru construirea şi întreţinerea lăcaşurilor de cult din întreaga ţară;

f) aprobă acordarea de ajutor material bisericilor şi credincioşilor aflaţi în dificultate;

g) ţine consfătuiri ordinare trimestriale şi extraordinare ori de câte ori este necesar;

h) controlează activitatea financiară a Biroului executiv;

i) propune Adunării generale a reprezentanţilor modificarea prezentului statut şi a Mărturisirii de credinţă atunci când este necesar;

j) primeşte anual raportul comisiei de cenzori;

k) dispune asupra patrimoniului bisericilor locale desfiinţate.

 

Art. 59.

Sfatul de fraţi pe ţară este împuternicit să intervină şi să ia decizii conform art. 28 şi 44 în orice biserică locală în următoarele cazuri:

A) sfatul de fraţi local este contestat;

b) în biserica locală există dezordine, neînţelegeri, dezbinări, conflicte;

c) nu există lucrători sau cei existenţi sunt compromişi moral şi spiritual.

 

Art. 60.

(1) În situaţia în care unul sau mai mulţi membri ai Sfatului de fraţi pe ţară, din motive de vârstă, sănătate ori discernământ spiritual, nu se mai poate/pot deplasa şi nu îşi mai poate/pot îndeplini îndatoririle care îi/le revin potrivit prevederilor art. 52, 57 şi 58, Sfatul de fraţi pe ţară numeşte înlocuitori dintre credincioşii nominalizaţi de Adunarea generală a reprezentanţilor ca membri supleanţi.

(2) Aceeaşi procedură se aplică şi în situaţiile în care unul sau mai mulţi membri din Sfatul de fraţi pe ţară manifestă abateri de la Mărturisirea de credinţă, sunt contestaţi de bisericile locale din care fac parte, au demisionat sau au decedat.

 

SECŢIUNEA a 2-a
Biroul executiv

 

Art. 61.

(1) Biroul executiv este subordonat Sfatului de fraţi pe ţară şi coordonează următoarele colective de lucru: administrativ, secretariat, personal, financiar-contabil şi, după caz, consilierii pe probleme de învăţământ, juridice, redacţie, misiune şi altele asemenea.

(2) Biroul executiv nu este o ierarhie ecleziastică, ci un organism operativ alcătuit din fraţi care să reprezinte interesele bisericilor în relaţiile cu statul sau cu terţe persoane şi care desfăşoară activităţi de interes general ale frăţietăţii.

 

Art. 62.

Biroul executiv este compus din 3 delegaţi, dintre care unul este prim-delegat. Funcţia de prim-delegat, echivalentă cu funcţia de preşedinte, nu este o funcţie de conducere în cadrul cultului, ci este o funcţie de reprezentare şi slujire.

 

Art. 63.

Membrii Biroului executiv sunt aleşi pe funcţii de către Sfatul de fraţi pe ţară pentru o perioadă de 5 ani. La expirarea mandatului, ei pot fi realeşi.

 

Art. 64.

Primul-delegat este angajat cu contract de muncă. Ceilalţi 2 delegaţi aleşi pot fi angajaţi şi retribuiţi în funcţie de volumul de lucrări şi de posibilităţile financiare existente şi vor primi o retribuţie ce va fi stabilită de Sfatul de fraţi pe ţară.

 

Art. 65.

În cazul în care primul-delegat nu îşi poate exercita atribuţiile pe o perioadă mai mare de o lună, va putea fi înlocuit în perioada respectivă de unul dintre cei 2 delegaţi.

 

Art. 66.

Biroul executiv este reprezentantul legal şi autorizat al Bisericii Evanghelice Române şi are ca atribuţii principale pe linie de cult şi pe plan administrativ următoarele:

A) pune în aplicare hotărârile Sfatului de fraţi pe ţară şi urmăreşte finalizarea acestora;

b) reprezintă cultul în faţa autorităţilor de stat;

c) apără interesele cultului şi ale membrilor cultului în faţa instituţiilor şi organismelor din ţară şi din străinătate;

d) veghează la respectarea prezentului statut şi a Mărturisirii de credinţă în toate bisericile locale;

e) încurajează şi susţine spiritual şi material orice iniţiativă şi lucrare care se subscrie prezentului statut şi Mărturisirii de credinţă şi are ca scop slava lui Dumnezeu şi propăşirea bisericilor;

f) eliberează, cu respectarea legislaţiei în vigoare, autorizaţiile de funcţionare pentru noile biserici locale;

g) răspunde operativ şi cu dăruire la orice solicitare a credincioşilor şi a bisericilor locale;

h) se preocupă de stingerea oricăror conflicte şi promovează consecvent unitatea între fraţi şi între biserici;

i) eliberează legitimaţii de predicator-evanghelist fraţilor care lucrează în public;

j) gestionează patrimoniul cultului, răspunde de cumpărarea şi înstrăinarea din patrimoniul său a bunurilor mobile şi imobile, precum terenuri, clădiri şi altele asemenea, în limita competenţei acordate de Sfatul de fraţi pe ţară;

k) întocmeşte statul de funcţii al cultului;

l) convoacă Sfatul de fraţi pe ţară la data programată şi ori de câte ori este nevoie;

m) convoacă fraţii cu răspundere şi lucrătorii din bisericile locale la întâlnirile trimestriale;

n) convoacă Adunarea generală a reprezentanţilor în sesiune ordinară şi ori de câte ori este cazul.

 

Art. 67.

Biroul executiv întreţine legături cu autorităţile publice în limita competenţelor sale. Reprezentarea Bisericii Evanghelice Române în justiţie sau faţă de terţi se face de către unul dintre membrii Biroului executiv ori de către un împuternicit al acestuia.

 

Art. 68.

Biroul executiv prezintă anual raport de activitate în faţa Sfatului de fraţi pe ţară şi la 5 ani în faţa Adunării generale a reprezentanţilor.

 

Art. 69.

Pentru rezolvarea unor probleme complexe sau a situaţiilor cu grad ridicat de dificultate, Biroul executiv consultă Sfatul de fraţi lărgit pe ţară, compus din membri activi ai Sfatului de fraţi pe ţară şi din membri supleanţi.

 

Art. 70.

Orice membru al Biroului executiv poate fi revocat înainte de expirarea mandatului, în caz de incapacitate sau când se face vinovat de o abatere de la prevederile prezentului statut şi ale Mărturisirii de credinţă. Revocarea se face de către Sfatul de fraţi pe ţară.

 

Art. 71.

(1) Bugetul Bisericii Evanghelice Române este constituit din:

A) contribuţii ale bisericilor locale;

b) daruri în bani şi în natură prin donaţii sau testamente din ţară şi din străinătate;

c) încasări din vânzarea tipăriturilor creştine;

d) venituri obţinute prin activităţi economice desfăşurate pentru susţinerea activităţilor cultice;

e) alte surse financiare.

(2) Bugetul Bisericii Evanghelice Române este gestionat de către Biroul executiv.

 

SECŢIUNEA a 3-a
Adunarea generală a reprezentanţilor

 

Art. 72.

(1) Adunarea generală a reprezentanţilor, forumul suprem de îndrumare şi control al Cultului Creştin Biserica Evanghelică Română, este formată din reprezentanţii bisericilor locale din ţară şi filiale, indicele de reprezentare fiind de un reprezentant la 50 de membri. Bisericile cu un număr mai mic de 50 de membri pot trimite câte un reprezentant.

(2) Reprezentanţii cooptaţi în Adunarea generală a reprezentanţilor trebuie să fie credincioşi maturi, implicaţi în lucrarea de vestire a Evangheliei şi cu o bună mărturie în biserica locală.

 

Art. 73.

(1) Adunarea generală a reprezentanţilor se întruneşte o dată la 5 ani şi ori de câte ori este necesar. Întrunirile sunt considerate legal constituite atunci când sunt prezenţi două treimi din totalul reprezentanţilor convocaţi.

(2) Convocarea Adunării generale a reprezentanţilor se face de către Biroul executiv, cu cel puţin 30 de zile înainte, fiecărui reprezentant comunicându-i-se în scris ordinea de zi, data şi locul desfăşurării lucrărilor.

 

Art. 74.

(1) Adunarea generală a reprezentanţilor are următoarele atribuţii:

A) reconfirmă sau, după caz, alege Sfatul de fraţi pe ţară;

b) confirmă Biroul executiv;

c) dezbate problemele pe linie de cult apărute în bisericile locale şi ia hotărâri în consecinţă;

d) primeşte raportul de activitate al Biroului executiv;

e) aprobă completarea prezentului statut şi a Mărturisirii de credinţă, propusă de Sfatul de fraţi pe ţară;

f) numeşte Comisia de cenzori şi primeşte rapoartele acesteia;

g) semnează Statutul şi Mărturisirea de credinţă ale Bisericii Evanghelice Române, prin Biroul executiv.

(2) Adunarea generală a reprezentanţilor retrage autorizaţia de funcţionare a bisericilor care:

A) nu respectă prevederile prezentului statut şi Mărturisirea de credinţă a Bisericii Evanghelice Române;

b) se fac vinovate de adoptarea sau răspândirea de învăţături şi practici contrare Mărturisirii de credinţă;

c) lovesc în unitatea credincioşilor sau a bisericilor locale surori prin provocarea de dezbinări;

d) nu mai întrunesc numărul legal de membri şi nu mai respectă scopul propus potrivit prevederilor art. 23.

 

CAPITOLUL V
 Dispoziţii finale

 

Art. 75.

Biserica Evanghelică Română este o persoană juridică de utilitate publică, în conformitate cu prevederile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile sale componente locale, precum biserica locală, ansamblurile sociale şi centrele de educaţie creştină.

 

Art. 76.

(1) Biserica Evanghelică Română poate înfiinţa şi întreţine ansambluri sociale destinate îngrijirii materiale şi spirituale a persoanelor vârstnice şi aflate în situaţii defavorizate, precum şi a copiilor abandonaţi.

(2) De asemenea, Biserica Evanghelică Română poate să înfiinţeze şi să întreţină centre de educaţie creştină pentru copii şi tineret.

(3) Înfiinţarea ansamblurilor sociale şi a centrelor de educaţie creştină se face numai în baza hotărârii Sfatului de fraţi pe ţară.

 

Art. 77.

(1) Biserica Evanghelică Română poate construi, amenaja şi administra din fonduri proprii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, edituri, tipografii, mijloace proprii de presă şi comunicare, precum şi aşezăminte de învăţământ, de caritate creştină, case de odihnă şi alte obiective cu caracter social şi creştin, în calitate de furnizor de servicii sociale.

(2) Pentru asigurarea fondurilor necesare activităţilor prevăzute la alin.(1), Biserica Evanghelică Română poate construi, amenaja şi administra puncte de lucru cu activităţi economice şi productive.

 

Art. 78.

Biserica Evanghelică Română asigură prin cadrele sale didactice şi după programa analitică proprie, elaborată pe baza Sfintei Scripturi, predarea orelor de religie copiilor credincioşilor în şcoli şi în bisericile locale, conform legii.

 

Art. 79.

(1) Biserica Evanghelică Română deţine în proprietate bunuri mobile şi imobile, necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii sale.

(2) În cazul retragerii calităţii de cult recunoscut, patrimoniul Bisericii Evanghelice Române va fi administrat, în termenul prevăzut de lege, de Sfatul de fraţi pe ţară, după o metodologie proprie, conform legislaţiei în vigoare.

 

Art. 80.

În localităţile în care Biserica Evanghelică Română nu are cimitire proprii şi nu există nici cimitire comunale, înmormântarea credincioşilor decedaţi se va face în oricare dintre cimitirele existente, conform dispoziţiilor legale în vigoare.

 

Art. 81.

În relaţiile cu celelalte culte recunoscute în România, atitudinea membrilor Bisericii Evanghelice Române este de respect, pace şi neamestec, fără angajare de polemici sau acţiuni denigratoare.

 

Art. 82.

Scopul adunării de cult este unul strict religios.

 

Art. 83.

Biserica Evanghelică Română poate intra ca membru cu drepturi depline în orice federaţie reprezentativă a cultelor evanghelice din România sau din străinătate, la recomandarea Sfatului de fraţi pe ţară şi cu aprobarea Adunării generale a reprezentanţilor.

 

Art. 84.

(1) Membrii Bisericii Evanghelice Române respectă legile ţării şi sunt supuşi autorităţilor de stat, potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi.

(2) Jurământul depus de membrii cultului are următoarea formulă: "Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu."

(3) La jurământ, membrii cultului nu vor folosi niciun obiect de cult şi nicio altă formulă sacramentală.

 

Art. 85.

Biserica Evanghelică Română îşi extinde şi îşi exercită jurisdicţia cultică faţă de comunităţile din diasporă care, ca unităţi creştine diasporale, şi-au însuşit Mărturisirea de credinţă şi solicită aderarea la acest cult.

 

Art. 86.

Biserica Evanghelică Română, prin organismele sale specializate, poate întocmi regulamente, instrucţiuni şi decizii şi poate emite circulare pentru buna aplicare a prezentului statut. De asemenea, poate înfiinţa, reorganiza şi desfiinţa, după caz, diverse organisme permanente, precum comisii, colective, secţiuni, grupuri de lucru şi altele asemenea, şi poate constitui asemenea organisme cu sarcini pe durată temporară, în diverse domenii şi activităţi, cu respectarea principiilor de organizare şi funcţionare prevăzute în prezentul statut.

 

Art. 87.

(1) Ştampila cultului creştin Biserica Evanghelică Română este rotundă, cu diametrul de 30 mm. Periferia este delimitată de două cercuri concentrice la distanţă de 1 mm unul de celălalt, cercul exterior fiind trasat cu o linie mai groasă. Pe circumferinţa interioară a cercului mai mic se scrie în formă rotundă CULTUL CREŞTIN *BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ*. În centrul ştampilei se scrie BUCUREŞTI, str. Carol Davila nr. 48, sectorul 5.

(2) Pentru bisericile locale, ştampila are în centru adresa acestora.