Print Friendly, PDF & Email

Il provvedimento è disponibile nelle seguenti lingue:

HOTĂRÂRE   Nr. 399 din  9 aprilie 2008

privind recunoaşterea Statutului de organizare şi funcţionare al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România

 

Text în vigoare începând cu data de 18 martie 2009

REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ

 

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 18 martie 2009.

 

Act de bază

Hotărârea Guvernului nr. 399/2008

 

Acte modificatoare

Hotărârea Guvernului nr. 276/2009

 

Modificările şi completările efectuate prin actul modificator sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă, în forma.

 

NOTE:

1. Titlul actului normativ a fost modificat conform articolului unic pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 276/2009). 

2. Nu sunt incluse în textul actualizat modificările efectuate prin articolul unic pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 276/2009 (#M1). Reproducem mai jos aceste prevederi.

"3. În tot cuprinsul anexei <<Statut de organizare şi funcţionare al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea din România>>, sintagma <<Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din România>> se înlocuieşte cu sintagma <<Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din România>>."

 

În temeiul art. 29 alin. (3) şi al art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

ARTICOL UNIC

Se recunoaşte Statutul de organizare şi funcţionare al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

ANEXA 1

 

STATUTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE

al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea din România

 

PREAMBUL

 

Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea este o biserică creştină, evanghelică, protestantă, care Îl mărturiseşte pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor. Ea recunoaşte Sfânta Scriptură ca fiind singura normă de credinţă şi practică. Biserica îşi îndeplineşte misiunea în aşteptarea iminentei reveniri a Domnului Isus Hristos.

 

CAP. 1

Dispoziţii generale

 

Denumirea

ART. 1

(1) Credincioşii adventişti de ziua a şaptea din România, fără deosebire de naţionalitate, limbă sau cultură, constituie o biserică creştină sub denumirea de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din România.

(2) Denumirea Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea se referă la două aspecte majore ale adevărului biblic: credinţa în revenirea iminentă a Domnului Isus Hristos şi respectarea zilei de Sabat ca memorial al creaţiunii şi semn al răscumpărării.

 

Simboluri şi semne de identificare

ART. 2

Sigla Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea, redată mai jos, cuprinde Biblia deschisă din care se înalţă crucea şi o flacără întreită reprezentând Duhul Sfânt. Acestea ilustrează atât crezul fundamentat pe Sfintele Scripturi, centrat în jertfa răscumpărătoare a Domnului Isus Hristos, cât şi călăuzirea permanentă a Duhului Sfânt.

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea

Figura 1Lex: Sigla Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea

 

Teritoriul

ART. 3

Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din România îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României.

 

Conducerea centrală

ART. 4

Organul central de conducere şi reprezentare al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea este Uniunea de Conferinţe a Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea. Denumirea prescurtată este Uniunea de Conferinţe AZŞ sau UCAZŞ.

 

Misiunea

ART. 5

(1) Misiunea Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea din România este să acorde asistenţă religioasă şi spirituală credincioşilor şi să predice Evanghelia veşnică a Domnului Isus Hristos, în conformitate cu mesajul celor trei îngeri menţionaţi în cap. 14 din Apocalipsă, pentru a-i conduce pe oameni, în spiritul dragostei creştine, să devină ucenici ai lui Isus Hristos şi membri ai Bisericii Sale, convinşi de răspunderea ce le revine faţă de Dumnezeu şi faţă de societate.

(2) Biserica organizează şi coordonează activităţi de păstorire, învăţare, instruire, educare, cultivare spirituală şi vestire a Evangheliei, conform mandatului Domnului Isus din Matei 28: 19 - 20, prin toate mijloacele specifice ei.

(3) Membrii Bisericii sunt chemaţi:

a) să se închine lui Dumnezeu în particular şi în public, individual şi colectiv;

b) să cultive relaţii strânse cu ceilalţi credincioşi prin studierea Bibliei în biserică şi în afara ei;

c) să promoveze răspândirea Bibliei, revelaţia lui Dumnezeu prin vestirea Evangheliei şi a făgăduinţei celei de-a Doua Veniri a lui Isus Hristos, prin predicare în public şi în particular, prin literatură, prin mijloace de comunicare în masă şi mărturie personală;

d) să proclame principiile morale ale Legii lui Dumnezeu, standardul cel mai înalt privind modul de viaţă şi relaţiile umane;

e) să promoveze educaţia creştină şi un stil de viaţă sănătos;

f) să promoveze programe sociale pentru alinarea suferinţelor şi durerilor omeneşti, prin practicarea dragostei creştine, prin organizarea de servicii şi instituţii umanitare şi de binefacere, prin cursuri de educaţie sanitară, de combatere a folosirii drogurilor, de consiliere familială etc. şi prin acordarea de asistenţă în orfelinate, aziluri, unităţi de învăţământ, spitale, unităţi militare, penitenciare şi altele;

g) să desfăşoare acţiuni culturale menite să păstreze şi să transmită valorile creştine în cadrul Bisericii şi în societate.

 

Forma de conducere

ART. 6

Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea are o formă de conducere preponderent reprezentativă, aleasă în mod liber. Forma de conducere reprezentativă a Bisericii recunoaşte că autoritatea aparţine credincioşilor Bisericii, iar responsabilitatea executivă pentru administrarea Bisericii este delegată unor organisme reprezentative şi unor slujbaşi reprezentativi.

 

Raportul cu Biserica Adventistă Mondială

ART. 7

(1) Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din România este parte integrantă a Organizaţiei Mondiale a Bisericii Adventiste "Conferinţa Generală a Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea", cu sediul la Washington DC, SUA, şi a organizaţiei teritoriale "Diviziunea Euro-Africa", cu sediul la Berna, Elveţia.

(2) Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din România se călăuzeşte după principiile, statutele şi regulamentele Bisericii Adventiste Mondiale.

 

CAP. 2

Definirea Bisericii şi mărturisirea de credinţă

 

ART. 8

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este comunitatea celor care aderă la valorile, principiile şi standardele biblice definite în Mărturisirea de credinţă a Bisericii şi în normele Bisericii aflate în vigoare.

 

CAP. 3

Relaţia cu statul

 

ART. 9

Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea susţine principiul separaţiei bisericii de stat, iar în raporturile sale cu statul român este autonomă şi se conduce după statutul propriu.

 

ART. 10

(1) Conform Sfintelor Scripturi, ordinea civilă este rânduită de Dumnezeu. Adventiştii de ziua a şaptea recunosc autoritatea statului în chestiunile civile şi recomandă supunere faţă de cerinţele sale, atât timp cât acesta acţionează în sfera sa legitimă.

(2) În acelaşi timp, credem că statul nu are competenţa să se pronunţe în materie de credinţă religioasă şi în aspecte legate de relaţia dintre fiinţa umană şi Divinitate.

 

ART. 11

Conform poruncii a patra a Decalogului, credincioşii adventişti de ziua a şaptea respectă sâmbăta, începând de vineri de la apusul soarelui până sâmbătă la apusul soarelui, ca zi de repaus şi sărbătoare religioasă, rânduită de Dumnezeu pentru închinare, cultivare spirituală şi servicii de cult, şi nu desfăşoară în această zi nicio lucrare în scopuri materiale sau de interes vremelnic, nici atunci când este vorba despre serviciu, şcoală sau serviciul militar.

 

ART. 12

(1) Creştinii adventişti de ziua a şaptea respectă principiile şi legile sănătăţii descoperite în Sfintele Scripturi, promovează un stil de viaţă cumpătat şi se abţin de la orice lucru care dăunează dezvoltării armonioase şi depline a fiinţei umane.

(2) Din acest motiv, credincioşii adventişti de ziua a şaptea aşteaptă ca nicio persoană fizică sau juridică, de drept privat sau public, să nu le impună o dietă contrară preceptelor credinţei lor.

 

ART. 13

Porunca a şasea din Decalog interzice uciderea omului. De aceea, adventiştii de ziua a şaptea se situează pe poziţia de necombatanţă în cadrul serviciului militar.

 

CAP. 4

Membrii Bisericii

 

ART. 14

Calitatea de membru al Bisericii poate fi dobândită de orice persoană care aderă de bunăvoie şi din convingere la valorile, principiile şi standardele biblice reflectate în Mărturisirea de credinţă şi în normele Bisericii, trăieşte în armonie cu aceste principii şi primeşte botezul biblic.

 

ART. 15

Fiecare membru al Bisericii poate să aparţină unei singure biserici locale. Membrii se pot transfera într-o altă biserică locală în conformitate cu prevederile normelor Bisericii.

 

ART. 16

Membrii Bisericii au dreptul să participe la serviciile religioase şi adunările bisericii locale, să beneficieze de sprijin moral şi asistenţă spirituală, să aleagă şi să fie aleşi în diferite slujbe sau în comitetele de conducere ale Bisericii. De asemenea, pot fi aleşi ca delegaţi pentru a reprezenta biserica locală la adunări generale ale unui nivel superior din structura Bisericii.

 

ART. 17

Copiii nebotezaţi ai credincioşilor adventişti şi persoanele care împărtăşesc principiile Bisericii şi nu au calitatea de membru fac parte din corpul credincioşilor Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea.

 

ART. 18

Părinţii sau tutorii legali au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.

 

ART. 19

Membrii Bisericii au datoria să trăiască în armonie cu principiile de credinţă şi organizare ale Bisericii, să contribuie la susţinerea ei prin slujire, comportament exemplar şi prin mijloace materiale, în acord cu standardele biblice.

 

ART. 20

(1) Biserica locală are dreptul şi obligaţia de a-i pune sub disciplină, până la retragerea calităţii de membru din rândurile ei, pe membrii care încalcă principiile biblice şi normele Bisericii.

(2) Situaţiile şi condiţiile în care membrilor li se poate administra disciplina Bisericii sunt înscrise în normele Bisericii.

(3) În cazul în care un membru al Bisericii se socoteşte nedreptăţit poate face apel la forul bisericesc superior, care poate dispune reanalizarea cazului.

 

ART. 21

Dreptul de primire sau de retragere a calităţii de membru al Bisericii, precum şi dreptul de a acorda scrisori de transfer aparţin numai bisericii locale şi se exercită la propunerea comitetului acesteia.

 

CAP. 5

Structura organizatorică

 

ART. 22

Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din România cuprinde 3 niveluri organizatorice: biserica locală, conferinţa şi Uniunea de conferinţe.

 

ART. 23

(1) Biserica locală este nivelul de bază al organizaţiei Bisericii.

(2) Bisericile locale de pe un anumit teritoriu formează o conferinţă. Ansamblul conferinţelor de pe întregul teritoriu al României formează Uniunea de Conferinţe a Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea din România.

 

ART. 24

(1) Conferinţele şi Uniunea de conferinţe sunt persoane juridice de utilitate publică. În prezent, în cadrul Uniunii române funcţionează 6 conferinţe.

(2) La data adoptării prezentului statut, în cadrul Uniunii de Conferinţe a Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea funcţionează următoarele conferinţe:

a) Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea - Conferinţa Banat, respectiv Biserica AZŞ - Conferinţa Banat, cu sediul în municipiul Arad, str. Ştefan cel Mare nr. 3, judeţul Arad, având jurisdicţie în judeţele Arad, Bihor, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş;

b) Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea - Conferinţa Moldova, respectiv Biserica AZŞ - Conferinţa Moldova, cu sediul în municipiul Bacău, str. Oituz nr. 53, judeţul Bacău, având jurisdicţie în judeţele Bacău, Botoşani, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui şi Vrancea;

c) Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea - Conferinţa Muntenia, respectiv Biserica AZŞ - Conferinţa Muntenia, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Negustori nr. 15, sectorul 2, având jurisdicţie în municipiul Bucureşti şi în judeţele Brăila, Buzău, Călăraşi, Constanţa, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Ilfov, Prahova şi Tulcea;

d) Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea - Conferinţa Oltenia, respectiv Biserica AZŞ - Conferinţa Oltenia, cu sediul în municipiul Craiova, Str. 24 Ianuarie nr. 1, judeţul Dolj, având jurisdicţie în judeţele Argeş, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Teleorman şi Vâlcea;

e) Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea - Conferinţa Transilvania de Nord, respectiv Biserica AZŞ - Conferinţa Transilvania de Nord, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, str. Ghe. Bilaşcu nr. 101, judeţul Cluj, având jurisdicţie în judeţele Alba, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj şi Satu Mare;

f) Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea - Conferinţa Transilvania de Sud, respectiv Biserica AZŞ - Conferinţa Transilvania de Sud, cu sediul în municipiul Târgu Mureş, str. Predeal nr. 120, judeţul Mureş, având jurisdicţie în judeţele Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu.

 

ART. 25

(1) Bisericile locale nou-constituite pe teritoriul unei conferinţe sunt primite ca membre în rândul celorlalte biserici ale conferinţei respective de către Adunarea generală a acesteia, aflată în sesiune.

(2) Conferinţele nou-constituite pe teritoriul Uniunii de conferinţe sunt primite în Uniune de către Adunarea generală a acesteia, aflată în sesiune.

 

ART. 26

(1) În cadrul Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea pot funcţiona: edituri, tipografii, instituţii de învăţământ de diferite grade şi profiluri, Institutul Teologic, instituţii sanitare, posturi de radio şi TV, Casa de pensii, cămine de bătrâni, orfelinate şi alte instituţii de caritate şi de interes social.

(2) Instituţiile Bisericii pot funcţiona pe baza statutului propriu, adoptat de forurile abilitate. Aceste instituţii pot funcţiona fără statut juridic sau pot avea statut juridic.

(3) Reprezentanţii instituţiilor prevăzute la alin. (1), la aprecierea Adunării generale, pot fi aleşi în comitetele executive ale conferinţelor sau în Comitetul Uniunii, în funcţie de organizaţia faţă de care sunt subordonate.

 

ART. 27

Casa de pensii funcţionează după statutul propriu, stabilit de Comitetul executiv al Uniunii de conferinţe.

 

CAP. 6

Biserica locală

 

ART. 28

Biserica locală este o organizaţie formată dintr-un număr suficient de credincioşi, înfiinţată de membri ai Bisericii, cu aprobarea comitetului executiv al conferinţei pe al cărei teritoriu se află.

 

ART. 29

Biserica locală nu are personalitate juridică, fiind parte integrantă a conferinţei. Ea funcţionează pe baza unei autorizaţii eliberate de Uniunea de conferinţe, valabilă în faţa oricărei autorităţi. Biserica locală se poate angaja în proiecte sau în parteneriate şi cooperări numai în baza unei autorizări din partea conferinţei.

 

ART. 30

Dintr-o biserică locală pot face parte şi grupe de credincioşi din localităţile învecinate sau credincioşi izolaţi. Grupele funcţionează pe baza unei autorizaţii eliberate de Uniunea de conferinţe şi sunt subunităţi ale bisericii locale de care aparţin. În aceste grupe se pot oficia servicii de cult şi de învăţare a Sfintelor Scripturi.

 

ART. 31

Biserica locală desfăşoară activităţi religioase atât în ziua de Sabat, cât şi în celelalte zile ale săptămânii, în locaşul de cult, dar şi în spaţii publice, în case particulare şi în aer liber, cum ar fi: predicarea şi învăţarea Sfintelor Scripturi, servicii de cult, activităţi de instruire şi vestire a Evangheliei, botezuri, cununii religioase, înmormântări şi orice alte activităţi compatibile cu doctrina şi misiunea Bisericii.

 

ART. 32

Serviciile de închinare ale Bisericii sunt publice şi nimeni nu poate fi împiedicat sau obligat să participe. Nimeni nu are voie să tulbure activitatea Bisericii.

 

ART. 33

(1) Organul de conducere al bisericii locale este comitetul acesteia şi este format din unul sau mai mulţi prezbiteri, primul diacon, casierul şi un număr de slujbaşi hotărât de adunarea generală, în funcţie de mărimea bisericii. Comitetul şi adunarea administrativă sunt conduse de pastorul delegat de conferinţă, iar în lipsa acestuia, de către prezbiter, cu acordul pastorului sau al conferinţei.

(2) Cele mai importante atribuţii ale comitetului bisericii locale sunt: hrănirea spirituală a membrilor, păstrarea purităţii doctrinale, susţinerea standardelor creştine, coordonarea lucrării de evanghelizare, administrarea finanţelor şi a bunurilor bisericii şi coordonarea departamentelor. Comitetul analizează şi recomandă adunării administrative modificările în privinţa calităţii de membru.

 

ART. 34

(1) Alegerea comitetului bisericii locale şi a slujbaşilor ei se fac, de regulă, din 2 în 2 ani, dintre membrii bisericii respective, de către adunarea generală a acesteia, conform prevederilor normelor Bisericii.

(2) Delegaţii pentru Adunarea generală a conferinţei pot fi aleşi odată cu slujbaşii bisericii locale sau la o adunare administrativă special convocată în scopul acesta.

 

ART. 35

Dizolvarea sau excluderea unei biserici locale se face în conformitate cu normele Bisericii, atunci când aceasta rămâne cu un număr atât de mic de credincioşi încât funcţionarea devine imposibilă sau când persistă în apostazie.

 

ART. 36

Activităţile din biserica locală se desfăşoară pe departamente, conform prevederilor normelor Bisericii. Între acestea sunt: Administrarea creştină a vieţii, Asociaţia pastorală, Comunicare, Copiii, Diaconia, Educaţia, Misiunea femeii, Publicaţii, Relaţii publice şi libertate religioasă, Sănătate, Spiritul profetic, Şcoala de Sabat şi Lucrarea personală, Tineretul, Viaţa de familie şi altele.

 

ART. 37

Slujbaşii bisericii locale slujesc în mod voluntar şi îşi exercită atribuţiile în teritoriul bisericii locale care i-a ales.

 

CAP. 7

Conferinţa

 

ART. 38

(1) Conferinţa este o organizaţie a Bisericii, cu personalitate juridică, având rol spiritual, administrativ şi de reprezentare. Ea este alcătuită din totalitatea bisericilor locale de pe un anumit teritoriu, având drept de jurisdicţie asupra acestora.

(2) Conferinţele de pe teritoriul României aparţin Uniunii de Conferinţe a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România şi au aceleaşi scopuri, principii şi reguli de organizare cu aceasta.

 

ART. 39

(1) Adunarea generală a Conferinţei este organul deliberativ şi se compune din delegaţii de drept şi delegaţii aleşi.

(2) Delegaţii de drept sunt:

a) toţi membrii Comitetului executiv al conferinţei;

b) membrii Comitetului executiv al Uniunii de conferinţe, prezenţi în Adunarea generală a conferinţei;

c) membrii prezenţi ai Comitetului Diviziunii;

d) membrii prezenţi ai Comitetului Conferinţei generale;

e) pastorii, pastorii asistenţi şi pastorii stagiari.

(3) Delegaţii aleşi sunt: câte un delegat ales pentru fiecare biserică locală cu un număr mai mic de 250 de membri şi câte un delegat pentru fiecare 250 de membri sau fracţiune de 250 de membri pentru bisericile locale cu un număr mai mare de 250 de membri.

(4) Numărul delegaţilor menţionaţi la alin. (2) lit. b), c) şi d) nu va depăşi, împreună, 10% din numărul total al delegaţilor.

(5) La Adunarea generală a conferinţei pot participa cu drept de vot şi reprezentanţi ai instituţiilor conferinţei şi alţi invitaţi propuşi de Comitetul executiv şi aprobaţi de Adunarea generală, dar nu mai mult de 10% din numărul delegaţilor aleşi.

 

ART. 40

(1) Sesiunile Adunării generale a conferinţei pot fi ordinare şi extraordinare. Adunarea generală ordinară a conferinţei se convoacă din 4 în 4 ani de către comitetul executiv al acesteia. Data şi locul stabilite pentru sesiune se anunţă în publicaţia oficială a Bisericii, cu cel puţin două luni înainte de începerea sesiunii. Excepţiile vor fi votate de Adunarea generală a conferinţei.

(2) Adunările generale extraordinare se convoacă de către Comitetul executiv al conferinţei în următoarele cazuri:

a) din iniţiativa Comitetului executiv al conferinţei;

b) prin votul majorităţii delegaţilor aflaţi în sesiune;

c) la cererea unui procent de 40% din numărul bisericilor, exprimat prin comitetele lor;

d) la cererea Comitetului Uniunii, al Diviziunii sau al Conferinţei generale.

(3) Data şi locul stabilite pentru sesiunea extraordinară se anunţă în publicaţia oficială a Bisericii, cu cel puţin o lună înainte.

 

ART. 41

(1) Adunarea generală a conferinţei are autoritatea:

a) să aleagă administratorii conferinţei, directorii departamentelor şi membrii Comitetului executiv al conferinţei, precum şi alţi slujbaşi care nu fac parte din acest comitet;

b) să acrediteze personalul conferinţei;

c) să ratifice înfiinţarea şi dizolvarea de biserici locale;

d) să hotărască asupra tuturor chestiunilor legate de bunul mers al conferinţei.

e) să adopte direcţiile strategice ale conferinţei.

(2) Adunarea generală poate transfera Comitetului executiv responsabilitatea numirii unor directori de departamente, directori asociaţi şi administratori asociaţi.

(3) Modul de desfăşurare a Adunării generale se stabileşte prin instrucţiuni emise de Comitetul executiv al Uniunii de conferinţe.

 

ART. 42

Toţi delegaţii cu drept de vot, la o sesiune a Adunării generale a Conferinţei, trebuie să fie membri cu o bună reputaţie, care nu sunt sub disciplina bisericii.

 

ART. 43

Fiecare delegat de drept sau ales are dreptul la un singur vot. Votul este direct.

 

ART. 44

(1) Organul de conducere al conferinţei, între sesiuni, este Comitetul executiv. Numărul membrilor acestuia nu poate depăşi 25 de persoane. Preşedintele, secretarul şi trezorierul conferinţei sunt membri din oficiu ai Comitetului executiv. Funcţia de secretar şi trezorier poate fi deţinută de aceeaşi persoană. Ceilalţi membri ai Comitetului executiv sunt aleşi dintre directorii de departamente, pastori şi pastori asistenţi, directori de instituţii şi membri laici.

(2) Administratorii Uniunii Române, ai Diviziunii şi ai Conferinţei generale sunt membri din oficiu ai Comitetului executiv al conferinţei. Numărul lor se adaugă celor menţionaţi mai sus, dar numărul celor care au drept de vot nu va depăşi 10% din numărul total al membrilor prezenţi ai comitetului.

 

ART. 45

Preşedintele conferinţei, care trebuie să fie pastor hirotonit, cu experienţă, este primul administrator şi se raportează la Comitetul executiv al conferinţei în consultare cu secretarul şi trezorierul. El acţionează ca preşedinte al Adunării generale şi al Comitetului executiv şi va sluji în interesul general al conferinţei, după cum hotărăsc Adunarea generală şi Comitetul executiv. El reprezintă organizaţia în cadrul Bisericii şi în relaţiile cu instituţiile statului sau cu alte persoane fizice şi juridice. În activitatea sa de conducere aderă la reglementările Uniunii de conferinţe, Diviziunii şi Conferinţei generale, lucrând în armonie cu Comitetul Uniunii de conferinţe şi în strânsă consultare cu administratorii Uniunii. El este membru din oficiu al Comitetului executiv al Uniunii de conferinţe.

 

ART. 46

Secretarul conferinţei, asociat cu preşedintele, în calitate de administrator, slujeşte sub conducerea Comitetului executiv şi acţionează ca vicepreşedinte al Comitetului executiv. Secretarul se raportează la Comitetul executiv al conferinţei după consultarea cu preşedintele. Este de datoria secretarului să păstreze procesele-verbale ale adunărilor generale şi ale şedinţelor Comitetului executiv; el pune la dispoziţie copii ale acestor procese-verbale tuturor membrilor Comitetului executiv şi administratorilor Uniunii de conferinţe. De asemenea, secretarul pune la dispoziţie informaţiile cerute de către preşedinte sau de Comitetul executiv şi îndeplineşte orice alte îndatoriri care aparţin slujbei sale.

 

ART. 47

(1) Trezorierul conferinţei, asociat cu preşedintele, în calitate de administrator, slujeşte sub conducerea Comitetului executiv.

(2) Trezorierul se va raporta la Comitetul executiv al conferinţei după consultare cu preşedintele.

(3) Trezorierul este răspunzător de asigurarea conducerii financiare în cadrul organizaţiei, ceea ce va include, dar nu se va limita la, primirea, păstrarea şi cheltuirea de fonduri în armonie cu hotărârile Comitetului executiv, şi de trimiterea fondurilor curente către Uniunea de Conferinţe/Diviziune/Conferinţa generală, în armonie cu regulamentele Diviziunii Euro-Africa, denumită în continuare EUD; va asigura totodată informaţii de natură financiară preşedintelui şi Comitetului executiv. De asemenea, trezorierul pune la dispoziţia administratorilor Uniunii de conferinţe copii ale documentelor financiare.

 

ART. 48

Directorii de departamente ai conferinţei vor lucra sub îndrumarea Comitetului executiv al conferinţei şi a preşedintelui şi vor sluji în calitate de sfătuitori ai Bisericii.

 

ART. 49

Comitetul executiv al conferinţei este organul de conducere între sesiunile Adunării generale şi are deplina autoritate să acţioneze în numele acesteia, având următoarele atribuţii:

a) elaborează strategia conferinţei, pe baza liniilor directoare stabilite de Adunarea generală, şi promovează planurile Uniunii;

b) răspunde de bunul mers al vieţii religioase şi morale în cuprinsul conferinţei;

c) veghează la păstrarea unităţii de doctrină, organizaţie şi practică religioasă;

d) hotărăşte asupra administrării bunurilor şi valorilor conferinţei;

e) completează locurile vacante produse în timpul mandatului său. În cazul în care trebuie ales un nou preşedinte, Comitetul executiv va fi condus de către preşedintele Uniunii sau de către delegatul acestuia;

f) angajează dintre membrii Bisericii personalul necesar desfăşurării activităţii în conferinţă, conform schemei de personal aprobate de Comitetul executiv al conferinţei, şi emite deciziile corespunzătoare;

g) hotărăşte asupra definitivărilor, concedierilor şi demisiilor privitoare la toţi angajaţii conferinţei;

h) în intervalul dintre sesiuni, acreditează personalul şi retrage acreditarea persoanelor nedemne. Retragerea acreditării unei persoane din Comitetul executiv al conferinţei se poate face numai cu aprobarea a două treimi din numărul membrilor săi;

i) aprobă bugetul conferinţei şi veghează la executarea lui; aprobă bilanţul contabil;

j) face propuneri Uniunii pentru hirotonirea pastorilor sau pentru retragerea calităţii de pastor;

k) hotărăşte asupra mutării pastorilor în cuprinsul conferinţei;

l) stabileşte sfera de activitate a personalului pastoral şi administrativ;

m) stabileşte atribuţiile directorilor de departamente;

n) exercită dreptul de disciplină asupra tuturor angajaţilor conferinţei, judecând în primă instanţă abaterile săvârşite;

o) acceptă daruri, donaţii, testamente, moşteniri, subvenţii, legate şi altele;

p) susţine şi apără interesele de orice natură ale conferinţei;

r) hotărăşte înfiinţarea de instituţii subordonate conferinţei;

s) avizează cererile de reprimire a persoanelor căsătorite/recăsătorite fără să fi avut acest drept;

ş) hotărăşte mutarea sediului;

t) numeşte delegaţii pentru Adunarea generală a Uniunii de conferinţe;

ţ) convoacă Adunarea generală a conferinţei;

u) aprobă înfiinţarea bisericilor locale;

v) hotărăşte destinaţia caselor de rugăciune, a caselor parohiale şi a celorlalte imobile;

x) soluţionează plângerile.

 

ART. 50

(1) Personalul pastoral al Conferinţei este alcătuit din: pastori hirotoniţi, pastori asistenţi şi pastori stagiari. Lucrătorii biblici sunt angajaţi pe termen, pentru scopuri misionare şi evanghelice. Ei nu participă din oficiu la adunările generale ale conferinţei.

(2) Angajaţii conferinţelor şi ai instituţiilor lor sunt transferaţi în funcţie de interesele Bisericii.

 

ART. 51

(1) Pastorii sunt angajaţi dintre absolvenţii unei instituţii de învăţământ teologic AZŞ care şi-au dovedit chemarea în timpul unei practici corespunzătoare.

(2) În lucrarea pastorală şi evanghelică pot fi angajate şi femei. Angajarea în lucrarea pastorală şi evanghelică a femeilor nu implică actul de hirotonire a acestora.

 

ART. 52

Personalul clerical şi cel asimilat, dar şi membrii comitetului de conducere al bisericii locale nu pot fi obligaţi să dezvăluie faptele încredinţate sau de care au luat cunoştinţă în exercitarea statutului lor.

 

ART. 53

Motivele pentru care un pastor sau alt angajat al uneia dintre organizaţiile şi instituţiile Bisericii poate fi concediat sunt următoarele: neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, încălcarea legislaţiei muncii, lipsa de vocaţie, restructurarea organizaţiei, motive bugetare, purtare imorală, abatere de la doctrinele Bisericii AZŞ, abateri grave de la normele şi regulamentele Bisericii şi pierderea calităţii de membru al Bisericii.

 

CAP. 8

Uniunea de conferinţe

 

ART. 54

Uniunea de conferinţe este organul central de conducere - centrul de cult - al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea din România, cu funcţie spirituală, administrativă şi de reprezentare a acesteia, având personalitate juridică.

 

ART. 55

(1) Adunarea generală a Uniunii de conferinţe este organul deliberativ suprem al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea din România şi se compune din:

a) delegaţii de drept, şi anume:

- membrii Comitetului executiv al Uniunii;

- membrii prezenţi ai Comitetului executiv al Diviziunii;

- membrii prezenţi ai Comitetului executiv al Conferinţei generale.

b) delegaţii aleşi, şi anume: câte un delegat pentru fiecare conferinţă, indiferent de numărul membrilor ei, şi câte un delegat pentru fiecare 350 de membri sau fracţiune de 350 de membri, în proporţie de jumătate laici şi jumătate pastori.

c) alte persoane din conducerea instituţiilor denominaţionale deţinute şi conduse de Uniune şi de la conferinţe pot fi recomandate de către Comitetul executiv al Uniunii de Conferinţe şi acceptate de către delegaţii aflaţi în sesiune. Numărul acestor delegaţi nu va depăşi 10% din numărul total al delegaţilor aleşi.

(2) Delegaţii prevăzuţi la alin. (1) lit. b) sunt aleşi de către Adunarea generală a conferinţelor sau de către Comitetul executiv al acestora.

(3) Delegaţii prevăzuţi la alin. (1) lit. b) şi c) nu pot depăşi 10% din totalul delegaţilor.

 

ART. 56

(1) Sesiunile Adunării generale a Uniunii de conferinţe pot fi ordinare şi extraordinare. Adunarea generală ordinară se convoacă o dată la 5 ani de către Comitetul executiv al Uniunii. Data şi locul stabilite pentru sesiune se anunţă în publicaţia oficială a Bisericii, cu cel puţin 3 luni înainte.

(2) Adunarea generală extraordinară este convocată de Comitetul executiv al Uniunii în următoarele cazuri:

a) la hotărârea Comitetului executiv al Uniunii;

b) la cererea Comitetului executiv al Diviziunii sau al Conferinţei generale;

c) la cererea majorităţii delegaţilor adunaţi în sesiune;

d) la cererea unui procent de 50% din Comitetele executive ale conferinţelor din cadrul Uniunii de conferinţe.

(3) Data şi locul stabilite pentru sesiunea extraordinară se anunţă în publicaţia oficială a Bisericii, cu cel puţin o lună înainte. În cazuri de urgenţă, comunicarea se face pe căile cele mai eficiente. În anunţul dat spre publicare este inclusă şi agenda Adunării generale.

 

ART. 57

(1) Adunarea generală a Uniunii are autoritatea:

a) să îi aleagă pe administratorii Uniunii, pe directorii departamentelor şi pe membrii Comitetului executiv al Uniunii, precum şi pe alţi slujbaşi care nu fac parte din acest comitet;

b) să acrediteze personalul Uniunii şi pastorii pensionari;

c) să ratifice înfiinţarea şi dizolvarea de conferinţe;

d) să hotărască asupra tuturor chestiunilor legate de bunul mers al Uniunii;

e) să examineze rapoartele de activitate ale slujbaşilor la încheierea mandatului;

f) să adopte direcţiile strategice ale Uniunii.

(2) Adunarea generală poate transfera responsabilitatea numirii unor directori de departamente, directori asociaţi şi administratori asociaţi Comitetului executiv.

(3) Modul de desfăşurare a Adunării generale se stabileşte prin instrucţiuni emise de Comitetul executiv al Uniunii de conferinţe.

 

ART. 58

Toţi delegaţii cu drept de vot, la o sesiune a Adunării generale a Uniunii de conferinţe, trebuie să fie membri cu o bună reputaţie, care nu sunt sub disciplina bisericii.

 

ART. 59

Fiecare delegat de drept sau ales are drept la un singur vot. Votul este direct.

 

ART. 60

Toţi administratorii, directorii de departamente şi asociaţii lor, secretarii asociaţi şi trezorierii asociaţi, precum şi membrii Comitetului executiv aleşi de către Adunarea generală ordinară a Uniunii deţin slujba până la următoarea Adunare generală ordinară, dacă nu au demisionat sau nu au fost demişi de către Comitetul executiv sau de către o Adunare generală extraordinară.

 

ART. 61

(1) Conducerea centrală a Uniunii de conferinţe între sesiuni este Comitetul executiv. Numărul membrilor acestuia nu va depăşi 35 de persoane.

(2) În Comitetul executiv al Uniunii, următoarele persoane sunt membri din oficiu: preşedintele, secretarul şi trezorierul Uniunii, preşedinţii conferinţelor, preşedintele Institutului Teologic, directorul Casei de editură şi directorul Centrului media. Ceilalţi membri sunt aleşi dintre directorii de departamente, directorii altor instituţii, pastori şi membri laici.

(3) Administratorii Diviziunii şi ai Conferinţei generale sunt membri din oficiu ai Comitetului executiv al Uniunii de Conferinţe. Aceştia se adaugă celor menţionaţi mai sus, dar numărul celor care au drept de vot nu va depăşi 10% din numărul total al membrilor prezenţi ai comitetului.

 

ART. 62

Preşedintele Uniunii, care trebuie să fie pastor hirotonit, cu experienţă, este primul administrator şi se raportează la Comitetul executiv al Uniunii de conferinţe în consultare cu secretarul şi trezorierul. El acţionează ca preşedinte al Adunării generale şi al Comitetului executiv şi slujeşte în interesul general al Uniunii de conferinţe, după cum hotărăsc Adunarea generală şi Comitetul executiv. El reprezintă organizaţia în cadrul Bisericii şi în relaţiile cu instituţiile statului sau cu alte persoane fizice şi juridice. În activitatea sa de conducere aderă la reglementările Diviziunii şi ale Conferinţei generale, lucrând în armonie cu Comitetul executiv al Diviziunii şi în strânsă consultare cu administratorii Diviziunii.

 

ART. 63

Secretarul Uniunii de conferinţe, asociat cu preşedintele, în calitate de administrator, slujeşte sub conducerea Comitetului executiv şi va acţiona ca vicepreşedinte al Comitetului executiv. Secretarul se va raporta la Comitetul executiv al Uniunii de conferinţe după consultarea cu preşedintele. Este de datoria secretarului să păstreze procesele-verbale ale adunărilor generale şi ale şedinţelor Comitetului executiv; el pune la dispoziţie copii ale proceselor-verbale tuturor membrilor Comitetului executiv al Uniunii şi administratorilor Diviziunii. De asemenea, secretarul pune la dispoziţie informaţiile cerute de către preşedinte sau de Comitetul executiv şi îndeplineşte orice alte îndatoriri care aparţin slujbei sale.

 

ART. 64

Trezorierul Uniunii de conferinţe, asociat cu preşedintele, în calitate de administrator, slujeşte sub conducerea Comitetului executiv. Trezorierul se raportează la Comitetul Executiv al Uniunii de conferinţe după consultare cu preşedintele. Trezorierul asigură conducerea financiară în cadrul organizaţiei, ceea ce include, dar nu se limitează la, primirea, păstrarea şi cheltuirea de fonduri în armonie cu hotărârile Comitetului executiv. De asemenea, răspunde de trimiterea fondurilor destinate Diviziunii/Conferinţei generale în armonie cu regulamentele Diviziunii/EUD şi asigură informaţii de natură financiară preşedintelui şi Comitetului executiv. Trezorierul pune la dispoziţie copii ale documentelor financiare administratorilor Diviziunii.

 

ART. 65

Directorii departamentelor Uniunii de conferinţe lucrează sub îndrumarea Comitetului executiv al Uniunii de conferinţe şi a preşedintelui, având rol consultativ pentru domeniul lor de activitate.

 

ART. 66

Între sesiunile Adunării generale, Comitetul executiv al Uniunii de conferinţe are deplina autoritate să acţioneze în numele acesteia, având următoarele atribuţii:

a) elaborează strategia Uniunii, pe baza liniilor directoare stabilite de Adunarea generală;

b) răspunde de bunul mers al vieţii religioase şi morale în cuprinsul Uniunii;

c) reglementează şi conduce activităţile patrimoniale ale Bisericii şi hotărăşte asupra administrării bunurilor Uniunii;

d) veghează la păstrarea unităţii de doctrină, organizaţie şi practică religioasă;

e) răspunde de buna funcţionare a învăţământului pentru pregătirea cadrelor pastorale;

f) fixează data şi convoacă Adunarea generală a Uniunii;

g) aprobă bugetul Uniunii, verifică şi aprobă gestiunea financiară a Uniunii;

h) hotărăşte, în colaborare cu Diviziunea şi cu conferinţele, asupra înfiinţării şi desfiinţării de conferinţe, precum şi asupra întinderii lor teritoriale;

i) hotărăşte angajarea, concedierea, transferarea şi promovarea personalului Uniunii, precum şi completarea vacanţelor produse între sesiuni. Angajarea se efectuează dintre membrii Bisericii. În cazul în care trebuie ales un nou preşedinte, Comitetul executiv va fi condus de preşedintele Diviziunii sau de către delegatul acestuia;

j) hotărăşte asupra hirotonirii personalului pastoral şi retragerii calităţii de pastor hirotonit;

k) stabileşte atribuţiile directorilor de departamente şi ale celorlalţi angajaţi ai Uniunii, precum şi ale preşedinţilor, secretarilor şi trezorierilor conferinţelor;

l) judecă abaterile săvârşite de angajaţii Uniunii şi de angajaţii instituţiilor subordonate Uniunii care au fost numiţi de Uniune şi se pronunţă ca instanţă de apel asupra hotărârilor date de către comitetele conferinţelor şi instituţiile subordonate Uniunii;

m) acceptă daruri, donaţii, testamente, moşteniri, subvenţii, legate şi altele;

n) susţine interesele de orice natură ale Bisericii;

o) înfiinţează, coordonează, controlează şi desfiinţează instituţii;

p) numeşte şi revocă conducătorii instituţiilor subordonate;

r) hotărăşte mutarea sediului;

s) numeşte delegaţii la Adunarea generală a Conferinţei generale;

ş) stabileşte regulamentul pentru adunările generale elective la nivel de Uniune, conferinţă şi biserică locală;

t) stabileşte regulamentul de ordine interioară al Bisericii;

ţ) stabileşte statutul şi regulamentul de funcţionare al Casei de pensii;

u) stabileşte destinaţia imobilelor din patrimoniul propriu;

v) emite autorizaţiile de funcţionare pentru biserici locale şi grupe.

 

CAP. 9

Patrimoniu şi mijloace financiare

 

ART. 67

Patrimoniul Bisericii este compus din bunurile mobile şi imobile ale acesteia şi ale instituţiilor ei. Bunurile imobile de cult cuprind lăcaşurile de cult, sediile, locuinţele parohiale, cimitirele şi altele. Biserica este preocupată de întreţinerea şi dezvoltarea patrimoniului.

 

ART. 68

Fondurile şi bunurile de orice fel ale Bisericii, administrate de Uniunea de conferinţe, provin, conform regulamentului, din contribuţii benevole de orice natură, primite de la conferinţe sau în mod direct, de la persoane fizice sau juridice, incluzând diferite daruri, succesiuni, legate, donaţii, subvenţii, activităţi comerciale desfăşurate în nume propriu ori prin instituţii şi altele.

 

ART. 69

Fondurile şi bunurile de orice fel ale Bisericii, administrate de conferinţe, provin, conform regulamentului, din contribuţii benevole de orice natură din teritoriul acesteia, primite de la bisericile locale sau în mod direct, de la persoane fizice şi juridice, incluzând diferite daruri, succesiuni, legate, donaţii, subvenţii, activităţi comerciale desfăşurate în nume propriu ori prin instituţii şi altele.

 

ART. 70

Orice fel de daruri, contribuţii, subvenţii, succesiuni, legate, donaţii, precum şi orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul bisericii nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare din partea donatorilor sau a moştenitorilor acestora.

 

ART. 71

Fondurile care, potrivit regulamentului, sunt destinate Uniunii de Conferinţe şi conferinţelor vor fi folosite în armonie cu regulamentele financiare ale Diviziunii şi ale Conferinţei generale a Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea. În cazul donaţiilor, întrebuinţarea lor se va face conform intenţiilor donatorului şi în armonie cu principiile Bisericii.

 

ART. 72

Fondurile Bisericii vor fi păstrate în conturi curente sau în depozite, în bănci sau case de economii, conform hotărârilor comitetelor executive ale Uniunii, respectiv ale conferinţelor, şi vor fi retrase numai de persoanele autorizate de către acestea.

 

ART. 73

Serviciile financiare ale Uniunii, conferinţelor şi ale instituţiilor acestora vor pregăti în mod regulat rapoarte financiare de venituri şi balanţe financiare şi vor prezenta anual copii ale rapoartelor financiare forurilor prevăzute în regulamentul financiar.

 

ART. 74

Uniunea de Conferinţe, conferinţele şi instituţiile acestora vor pregăti bugete anuale în armonie cu regulamentele Diviziunii şi ale Conferinţei Generale a Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea.

 

ART. 75

Rapoartele financiare ale Uniunii de conferinţe, ale conferinţelor şi ale instituţiilor Bisericii vor fi supuse anual reviziei din partea organelor de control ale forurilor superioare ale Bisericii.

 

ART. 76

Biserica şi instituţiile ei produc materiale cultice cum ar fi: literatură, materiale audio, video, tipărituri, în funcţie de nevoile Bisericii.

 

ART. 77

În localităţile în care Biserica nu are cimitir propriu, iar comunele nu au cimitire comunale, înmormântarea membrilor decedaţi se poate efectua în oricare dintre cimitirele existente, conform prevederilor legale.

 

ART. 78

Bisericile şi cimitirele sunt afectate în mod direct şi exclusiv cultului şi nu pot fi înstrăinate. Bunurile afectate exclusiv serviciului de cult pot fi dezafectate prin decizia organizaţiei care le deţine, cu aprobarea forului superior. Bunurile dezafectate pot fi înstrăinate numai cu aprobarea forului superior.

 

CAP. 10

Dispoziţii finale

 

ART. 79

În cazul dizolvării unei biserici locale, patrimoniul acesteia rămâne în proprietatea conferinţei de care aparţine. Comitetul executiv al conferinţei are competenţa asupra patrimoniului acesteia.

 

ART. 80

(1) În caz de dizolvare a unei Conferinţe sau a Uniunii de conferinţe este necesară o majoritate de două treimi din voturile delegaţilor prezenţi şi care votează.

(2) În cazul dizolvării unei conferinţe, Comitetul executiv al Uniunii de conferinţe dispune asupra patrimoniului acesteia în acord cu legislaţia românească.

(3) În cazul dizolvării Uniunii de conferinţe, Diviziunea şi Conferinţa generală dispun asupra patrimoniului acesteia în acord cu legislaţia românească.

 

ART. 81

(1) Modificarea prezentului statut este de competenţa Adunării generale a Uniunii, cu votul majorităţii delegaţilor prezenţi şi care votează.

(2) În situaţii excepţionale, între sesiuni se pot aduce modificări prezentului statut de către Comitetul executiv al Uniunii cu votul a cel puţin a două treimi din numărul membrilor comitetului, cu respectarea modelului de statut stabilit de Conferinţa generală.

(3) Schimbările efectuate de Comitetul executiv al Uniunii de conferinţe vor produce efecte de la data publicării lor, urmând să fie supuse aprobării următoarei Adunări generale a Uniunii.