The measure is available in the following languages:
Hotărâre a Guvernului Tarlev care trebuie anulată
Ediţia de Vineri Nr.20102 din 15 ianuarie 2010
La 11 iunie 2002, Guvernul Tarlev a adoptat Hotărârea nr. 740 cu privire la edificiile şi locaşurile de cult, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 79-81/838 din 20 iunie 2002. Hotărârea în speţă anticipa admiterea în legalitate, sub presiune internaţională, a Mitropoliei Basarabiei, ca urmare a Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001 (definitivă din 27 martie 2002).
O Hotărâre îndreptată împotriva Mitropoliei Basarabiei
Hotărârea a anulat practic prevederile Codului civil al Republicii Moldova şi ale altor legi despre proprietate în partea în care acestea se referă la cultele religioase. Primarii localităţilor căpătau dreptul discreţionar de a crea comisii care să stabilească unilateral dreptul de proprietate al unei sau altei comunităţi religioase. Scopul nedeclarat al Hotărârii 740 era şi rămâne împiedicarea comunităţilor ortodoxe de a părăsi prizonieratul canonic al Patriarhiei Ruse de la Moscova şi de a reveni, cu tot cu proprietate, în jurisdicţia canonică a Mitropoliei Basarabiei.
Astfel, Hotărârea nr. 740 este susceptibilă, ratione temporis, de a fi urmărit scopuri practice îndreptate împotriva Mitropoliei Basarabiei. După cum se ştie, Hotărârea CEDO în dosarul „Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova” a devenit definitivă la 27 martie 2002, iar Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată legal la 30 iulie 2002 (limita fixată de Consiliul Europei fiind 31 iulie 2002: Recomandarea APCE nr. 1554 din 24 aprilie 2002 „Funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova”), interval care cuprinde, aproape la limită, şi data de 11 iulie 2002. De reţinut că, în paragraful 105 al Hotărârii sale în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova”, CEDO a apreciat: „În cazul în speţă, Curtea notează că, nefiind recunoscută, Biserica petiţionară nu-şi poate desfăşura activitatea. În particular, preoţii săi nu pot sluji, membrii săi nu se pot reuni pentru a-şi practica religia şi, fiind lipsită de personalitate juridică, aceasta nu poate beneficia de protecţia juridică a patrimoniului său.” În acest sens, cunoscându-se că în cei zece ani cât a activat forţat în afara recunoaşterii legale, Mitropolia Basarabiei crease un bogat patrimoniu profan şi sacru (edificii şi locaşuri de cult) nelegalizat pe motivul neconferirii personalităţii juridice, Hotărârea nr. 740 constituie o măsură pripită de împiedicare, cel puţin parţială, a legalizării de către Mitropolia Basarabiei a propriilor sale edificii sau locaşuri de cult până la înregistrarea ei legală.
Scopul real urmărit de Hotărârea 740
Scopul nedeclarat urmărit de Guvernul Vasile Tarlev I în iulie 2002 a fost ca, până la înregistrarea Mitropoliei Basarabiei şi a părţilor ei componente, administraţia publică locală să poată aprecia edificiile şi locaşurile de cult ale Mitropoliei Basarabiei care nu îi aparţin acesteia ca atare, pe motivul neînvestirii cu personalitate juridică potrivit legilor ţării, şi că eventual aceste bunuri ar aparţine altor culte religioase interesate. Realitatea ne dovedeşte justeţea acestui punct de vedere exprimat de Mitropolia Basarabiei. Astfel, absolut toate cultele religioase, cu excepţia singurului subiect complice şi interesat – Biserica Ortodoxă din Moldova (Mitropolia Moldovei) – , au evitat să solicite de-a lungul ultimilor ani crearea comisiilor de tipul celor prevăzute de Hotărârea nr. 740. De precizat că Biserica Ortodoxă din Moldova (Mitropolia Moldovei) a avut calitatea de terţ intervenient la CEDO în dosarul „Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova” (paragrafele 99 şi 100), deci a compărut ca parte interesată. Precizăm, de asemenea, că Guvernul Republicii Moldova şi terţul intervenient în dosarul de pe rolul CEDO au exprimat un punct de vedere solidar, contestând dreptul Mitropoliei Basarabiei la existenţă legală, iar dreptul la existenţă presupune implicit dreptul de proprietate, după cum dreptul de proprietate presupune implicit dreptul la existenţă.
Curtea Constituţională s-a spălat pe mâini
Am atacat această Hotărâre la Curtea Constituţională a Republicii Moldova, care, în urma parităţii de voturi (3:3) a sistat examinarea constituţionalităţii actului normativ. În acest sens, Curtea Constituţională a adoptat Hotărârea sa nr. 1 din 16 ianuarie 2007. O opinie separată a fost formulată de către unul dintre membrii Curţii Constituţionale, Victor Puşcaş, judecător raportor în chestiune şi fost preşedinte al Curţii.
Am arătat în faţa Curţii că Hotărârea nr. 740 contravine şi articolului 31 din Constituţia Republicii Moldova, care consfinţeşte autonomia cultelor religioase şi separarea acestora de stat.
Este un fapt mai mult decât evident că Hotărârea nr. 740 nu este conformă nici cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, care, în alineatul 2 al articolului 102 Actele guvernului, indică asupra faptului că „Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor”. Aplicată la caz, această prevedere constituţională invalidează Hotărârea de guvern nr. 740, întrucât această hotărâre nu a fost adoptată realmente pentru executarea vreunei legi în vigoare, chiar dacă unele legi sunt invocate formal în preambulul hotărârii.
Într-un aviz al său, prezentat Curţii Constituţionale, Mitropolia Basarabiei a apreciat că Hotărârea nr. 740 contravine şi articolului 109 din Constituţia Republicii Moldova, întrucât încalcă principiul autonomiei locale consfinţit de Legea supremă şi de Carta Europeană a Autonomiei Locale, ratificată de Republica Moldova în anul 1997. În accepţia Mitropoliei Basarabiei, administraţia centrală de stat, adică Guvernul, nu poate da indicaţii administraţiei publice locale în chestiuni cum sunt cele de proprietate privată sau privind cultele religioase, dacă interese majore şi imperative de utilitate publică nu o cer.
Chestiunea a fost adusă la cunoştinţa factorilor europeni
Mitropolia Basarabiei a anunţat Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei asupra acestei situaţii şi a cerut ca jurisprudenţa Curţii Constituţionale a Republicii Moldova cu incidenţă asupra drepturilor şi libertăţilor religioase, precum şi asupra drepturilor de proprietate ale cultelor religioase şi părţilor lor componente, să facă, de asemenea, obiectul examinării în cadrul procedurii de monitorizare a modului de îndeplinire a Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001 în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova”. Această cerinţă a Mitropoliei Basarabiei a venit şi în contextul obligaţiei Guvernului Republicii Moldova de a examina şi rezolva la nivelul său toate chestiunile evocate în Hotărârile DH, în Rezoluţia interimară ResDH(2006)12, precum şi în Memorandumul redactat de către Serviciul de Executare a hotărârilor CEDO în lumina informaţiilor furnizate de către autorităţile moldovene la 22 noiembrie 2008. Guvernul Republicii Moldova, în componenţa sa anterioară, nu a adoptat vreo Hotărâre cu caracter normativ prin care să răspundă chestiunilor evocate în documentele Consiliului Europei şi nici nu a anulat din proprie iniţiativă Hotărârea nr. 740 cu privire la edificiile şi locaşurile de cult, act cu caracter normativ cu incidenţă şi impact negativ asupra drepturilor şi libertăţii cultelor religioase şi a părţilor lor componente.
Mitropolia promoscovită înghite proprietăţile parohiale
Trebuie să precizăm în context că, prevalându-se de faptul că mai multe zeci de comunităţi locale ale Mitropoliei Basarabiei nu sunt înregistrate de către Ministerul Justiţiei şi că Hotărârea guvernului nr. 740 cu privire la edificiile şi locaşurile de cult a fost lăsată în vigoare de către Curtea Constituţională, Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei), împreună cu autorităţile statului, au procedat în ultimii ani la înregistrarea cadastral-juridică a clădirilor bisericilor din parohiile locale pe numele centrului diecezan al Mitropoliei Moldovei. Aceste transferuri de proprietate se fac fără ştirea sau acordul credincioşilor din comunităţile locale. Scopul acestor transferuri este de a împiedica realizarea dreptului credincioşilor şi a comunităţilor lor de a-şi schimba în deplină libertate jurisdicţia canonică, aşa cum prevede Legea despre culte şi părţile lor componente.
Caracterul neeuroconform al Hotărârii
De asemenea, Hotărârea nr. 740 vine în contradicţie cu articolul 1 al Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi libertăţilor fundamentale care specifică: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.”
Hotărârea nr. 740 este lipsită şi de orice justificare obiectivă şi rezonabilă, nu urmăreşte un scop legitim şi nu stabileşte mijloace proporţionale scopului urmărit (presupus sau declarat), astfel încât poate fi considerată ca discriminatorie, din perspectiva articolului 1 al protocolului 1 combinat cu articolul 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, întrucât poate introduce diferenţe de tratament (favorizant sau discriminatoriu) între diverse persoane juridice moldovene, fie că acestea ar fi culte religioase înregistrate sau părţi componente înregistrate ale acestora (a se vedea cazurile relevante judecate de CEDO: Marcks v. Belgia, A (1979), Inze v. Austria, A (1987), Lingvistica belgiană (nr.2), A6 (1968) şi altele).
Caracterul ilegal şi abuziv
Am arătat mai sus că Hotărârea nr. 740 contravine prevederilor Codului Civil al Republicii Moldova nr. 1107 din 06 iunie 2002. Acesta stabileşte în articolul său nr. 1 principiile inviolabilităţii proprietăţii, al libertăţii contractuale şi al inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private, principii violate grav de Hotărârea buclucaşă.
Totodată, observăm că Hotărârea nr. 740 vine în flagrantă contradicţie cu prevederile Legii Republicii Moldova cu privire la proprietate nr. 459-XII din 22 ianuarie 1991, inclusiv celor ale articolului 30 (Proprietatea organizaţiilor religioase). Mitropolia Basarabiei a arătat în corespondenţa sa cu guvernele Tarlev şi Greceanâi că articolul 30, citat anterior, trebuie aplicat la caz combinat cu prevederile Legii despre cultele religioase şi părţile lor componente. Mitropolia Basarabiei a mai ţinut să arate în corespondenţa cu Guvernul că Hotărârea nr. 740 deschide calea pentru posibile ingerinţe, abuzuri de putere şi tratamente discreţionare sau arbitrare din partea administraţiei locale (sau locale şi centrale) de stat şi nu oferă suficiente garanţii împotriva unor asemenea abuzuri. Hotărârea nr. 740 nu răspunde criteriilor de neutralitate şi imparţialitate pe care statul este obligat să le respecte în raport cu cultele religioase din spaţiul său de jurisdicţie, aşa cum stabileşte vasta jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Alte precedente create de Cabinetul Tarlev I
Se poate constata că Hotărârea nr. 740 se înscrie pe aceeaşi linie cu un alt act normativ adoptat de Guvernul Vasile Tarlev I, şi anume Hotărârea nr. 1008 din 26 septembrie 2001, prin care erau aprobate modificările introduse în Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei), aceasta fiind atunci proclamată cu de la sine putere „succesoare juridică a Mitropoliei Basarabiei”. Hotărârea de guvern nr. 1008 a fost invocată de CEDO în Hotărârea sa pronunţată în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova” (paragraful 42). La 14 aprilie 2004 Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova a menţinut hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 31 martie 2004 în partea referitoare la anularea Hotărârii nr. 1008. Aceasta din urmă fusese adoptată cu puţin timp înainte de audierile ţinute la CEDO în data de 2 octombrie 2001 şi fusese concepută ca mijloc de blocare a Mitropoliei Basarabiei în demersurile sale de revendicare în instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova a drepturilor de proprietate asupra bunurilor (inclusiv edificiilor şi locaşurilor de cult) spoliate în perioada regimului totalitar comunist de ocupaţie.
Reacţii ale Mitropoliei Basarabiei
Mitropolia Basarabiei i-a cerut Cabinetului Tarlev şi Cabinetului Greceanâi, dar fără rezultat în ambele cazuri, să anuleze Hotărârea de guvern nr. 740 din 11 iunie 2002 cu privire la edificiile şi locaşurile de cult. Deocamdată, Mitropolia Basarabiei nu i-a cerut acelaşi lucru Cabinetului Filat, dar păstrăm speranţa că o va face.
Mitropolia Basarabiei i-a atras Guvernului atenţia asupra faptului că Hotărârea nr. 740 fusese adoptată doar cu scopul real de a bloca Mitropolia Basarabiei şi comunităţile ei locale să-şi legalizeze proprietăţile bisericeşti (edificii şi locaşuri de cult), ceea ce se relevă şi prin faptul că la momentul adoptării ei nu exista nici o situaţie litigioasă sau neclară care să fi vizat edificiile sau locaşurile de cult ale cultelor religioase din ţară, cu excepţia Mitropoliei Basarabiei, atunci neînregistrată. Teoretic, prima comunitate locală a Mitropoliei Basarabiei putea fi înregistrată cel devreme la 13 august 2002, la o distanţă de timp de minimum 45 de zile din momentul înregistrării Mitropoliei Basarabiei, întrucât pentru obţinerea confirmărilor obligatorii din partea primăriilor şi a consiliilor raionale aceste comunităţi aveau nevoie de 30 de zile (termenul legal pentru examinarea cererii de confirmare) plus alte 15 zile (termenul legal pentru examinarea cererii de către organul de stat pentru culte).
Contradicţii peste contradicţii
În fine, vom sublinia că Hotărârea nr. 740 este susceptibilă de contradicţie şi cu alte instrumente juridice internaţionale (universale şi regionale) la care Republica Moldova este parte şi care garantează o serie de drepturi, printre care şi libertatea de conştiinţă şi de religie, precum şi dreptul de proprietate (inclusiv asupra edificiilor şi locaşurilor de cult), fără de care această libertate nu poate fi realizată. Instrumentele internaţionale la care ne referim expres sunt: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948 (data aderării Republicii Moldova – 28 iulie 1990), Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 1966 (în vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993), Documentul final al reuniunii din 1986 de la Viena a reprezentanţilor statelor participante la CSCE (data aderării Republicii Moldova – 10 septembrie 1991), Carta de la Paris pentru o nouă Europă, din 1990 (în vigoare pentru Republica Moldova din 10 septembrie 1991).
La ce să ne aşteptăm?
În aceste condiţii găsim potrivit să atragem atenţia actualului Guvern asupra necesităţii anulării abuzivei şi ilegalei Hotărâri nr. 740 din 11 iunie 2002 cu privire la edificiile şi locaşurile de cult. Dacă guvernul Filat nu va da curs acestei cerinţe legitime, vom avea temeiuri în plus să vorbim despre complicitatea Republicii Moldova cu Patriarhia Moscovei şi structura ei locală. Cu atât mai mult cu cât există un şir întreg de semnale care ne îndreptăţesc să tragem o asemenea concluzie.
Vlad CUBREACOV
Vizualizari: 1135
Succesiunea juridică a Mitropoliei Basarabiei (4)
Ediţia de Vineri Nr.201026 din 09 iulie 2010
(Jurisprudenţa instanţelor naţionale ale Republicii Moldova. Continuare din numărul precedent)
Guvernul Republicii Moldova, adoptând Hotărârea sa nr. 1008, din 26 septembrie 2001, contestată de Mitropolia Basarabiei, a procedat cu bună ştiinţă şi cu rea-credinţă, întrucât Mitropolia Moldovei fusese acceptată chiar în preziua adoptării Hotărârii în cauză (deci, la 25 septembrie, faţă de 26 septembrie 2001) ca parte terţă în procesul aflat pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului şi, astfel, compărea în justiţia internaţională, alături de Guvern, ca parte interesată [33]. De aici transpare în termeni clari complicitatea Guvernului Republicii Moldova cu structura canonică locală a Patriarhiei Ruse de la Moscova, care se pretinde, cu de la sine putere, fără nici un temei legal, succesoare a Mitropoliei Basarabiei.
Adoptarea Hotărârii de guvern contestate de Mitropolia Basarabiei a fost posibilă în condiţiile în care Guvernul Republicii Moldova a abdicat de la imperativul legal de neutralitate, imparţialitate şi echidistanţă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea sa din 13 decembrie 2001, a calificat această situaţie în termeni clari: “În cazul în speţă, Curtea estimează că Guvernul, considerând că Biserica petiţionară (Mitropolia Basarabiei – n.n.) nu ar reprezenta un nou cult şi făcând să depindă recunoaşterea ei de voinţa unei autorităţi bisericeşti recunoscute, Mitropolia Moldovei, acesta (Guvernul RM – n.n.) şi-a trădat obligaţia de neutralitate şi de imparţialitate. Astfel, Mitropolia Basarabiei a cerut să fie respins argumentul acestuia cum că refuzul de recunoaştere era necesar pentru a apăra legalitatea şi Constituţia Moldovei” [34].
Mitropolia Basarabiei a mai arătat că la 18 septembrie 2002, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat documentul Doc. 9554 ca răspuns la recomandarea APCE nr. 1554, din 24 aprilie 2002, „Privind funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova”. În paragraful 5 al documentului, Comitetul de Miniştri susţine: „În pofida progreselor în anumite domenii, îndeplinirea obligaţiilor şi angajamentelor luate în faţa Consiliului Europei rămâne a fi un subiect de îngrijorare şi va trebui să fie urmărit cu atenţie în continuare. Această chestiune a fost ridicată într-un schimb de scrisori dintre Preşedintele Comitetului de Miniştri şi Preşedintele Voronin, mai cu seamă în ceea ce ţine de cazul Mitropoliei Basarabiei…” Iar în paragraful 6 al documentului citat se mai susţine că: „În ceea ce priveşte obligaţiile Moldovei în faţa CEDO, Comitetul de Miniştri a urmărit îndeaproape, aplicând prevederile articolului 46, îndeplinirea hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în dosarul Mitropolia Basarabiei şi alţii contra Moldovei (Recomandarea 1554, paragraful 3). Comitetul de Miniştri consideră că pentru o îndeplinire completă a sentinţei se cere, în afară de plata unei satisfacţii echitabile, adoptarea unor măsuri individuale pentru remedierea consecinţelor pe care încălcările constatate le-au atras în cazul petiţionarilor, precum şi adoptarea unor măsuri generale pentru a împiedica pe viitor repetarea unor încălcări analoage.”
Chestiunea a făcut, de asemenea, obiectul discuţiei Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei în cadrul celei de-a 859-a Reuniuni a delegaţilor miniştrilor de Externe din 29 octombrie 2003, ţinute la Strasbourg, ca urmare a sesizărilor Mitropoliei Basarabiei şi a interpelării nr. 432, adresate Comitetului de membrii Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Vlad Cubreacov şi Riorita Paterău, privind drepturile patrimoniale ale Mitropoliei Basarabiei, inclusiv cel la propria sa succesiune juridică[35]. Comitetul de Miniştri a luat decizia de a redeschide supravegherea modului în care Republica Moldova îndeplineşte Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001 în dosarul “Mitropolia Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor şi alţii contra Republicii Moldova” în partea referitoare la măsurile individuale. Anterior, cu ocazia reuniunii sale nr. 834, din 8-9 aprilie 2003, Comitetul de Miniştri al CE hotărâse suspendarea supravegherii acestor aspecte.
Dat fiind faptul că la 20 octombrie 2003, la cererea Guvernului Tarlev, Curtea de Apel din Chişinău a respins cererea reprezentanţilor Mitropoliei Basarabiei sub pretextul că aceasta ar fi de competenţa Curţii Constituţionale, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a estimat la acel moment că Mitropoliei Basarabiei i-a fost limitat dreptul fundamental de acces liber la justiţie într-o chestiune privind drepturile sale patrimoniale. Asupra acestei situaţii autorităţile Republicii Moldova au fost informate prin intermediul reprezentantului oficial al ţării la Consiliul Europei, Alexei Tulbure. De asemenea, la 21 ianuarie 2004, cu ocazia celei de-a 869-a Reuniuni a delegaţilor miniştrilor de Externe, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a reluat examinarea chestiunii în cauză şi a făcut o evaluare globală a măsurilor de ordin individual şi general luate de Republica Moldova pentru îndeplinirea Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001 în partea privind drepturile patrimoniale şi succesorale ale Mitropoliei Basarabiei, calificând că acestea rămân încă în suspensie. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a decis să continue supravegherea cazului, a cărui reexaminare urma să fie reluată cu ocazia următoarei reuniuni a Comitetului din 10 şi 11 februarie 2004, când trebuia luată în calcul şi hotărârea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.
Mitropolia Basarabiei a invocat aceste documente şi situaţii pentru a sublinia ideea că Hotărârea pe care urma să o adopte Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova ar fi trebuit să facă parte din acele „măsuri individuale pentru remedierea consecinţelor pe care încălcările constatate (de CEDO în Hotărârea sa din 13 decembrie 2001) le-au atras în cazul Mitropoliei Basarabiei” [36].
Prin hotărârea Colegiului de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 2 februarie 2001 acţiunea reclamanţilor a fost admisă, a fost anulată Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1008, din 26 septembrie 2001, şi a fost hotărâtă încasarea din contul Guvernului, în beneficiul Mitropoliei Basarabiei, a sumei de 5000 lei pentru cheltuieli de judecată. Această hotărâre a fost atacată cu cerere de recurs de către reclamanţi, pe motiv că în motivarea hotărârii sale, Curtea de Apel Chişinău a indicat: „Instanţa de judecată a constatat că Episcopia Chişinăului şi a Hotinului şi a Mitropoliei Basarabiei, care şi-a încetat existenţa în anul 1944, din punct de vedere al legislaţiei în vigoare, nu poate avea succesori de drept. În consecinţă, pretenţiile actuale sau cele eventuale, referitoare la succesiune, pot fi apreciate numai în sensul succesiunii spirituale, canonice sau istorice.”
Astfel, concluziile instanţei, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Or, în cadrul examinării cauzei, nimeni nu a abordat problema dacă Episcopia Chişinăului şi a Hotinului şi Mitropolia Basarabiei poate sau nu să aibă succesori de drept, dacă aceasta şi-a încetat existenţa sau nu şi în acest sens nu au fost aduse nici un fel de probe. De asemenea, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra pretenţiei privind declararea nulităţii recunoaşterii Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei) cu interdicţia practicării cultului până la modificarea statutului în sensul excluderii prevederii privind declararea Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei) drept succesor de drept al Mitropoliei Basarabiei. Conform recursului, reclamanţii (recurenţii) au solicitat modificarea hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 2 februarie 2004 în sensul excluderii alineatului următor: „Instanţa de judecată a constatat că Episcopia Chişinăului şi a Hotinului şi a Mitropoliei Basarabiei, care şi-a încetat existenţa în anul 1944, din punct de vedere al legislaţiei în vigoare, nu poate avea succesori de drept. În consecinţă, pretenţiile actuale sau cele eventuale, referitoare la succesiune, pot fi apreciate numai în sensul succesiunii spirituale, canonice sau istorice”, precum şi completarea acesteia cu declararea nulităţii recunoaşterii Mitropoliei Moldovei cu interdicţia practicării cultului până la modificarea statutului acesteia în sensul excluderii prevederii privind declararea Mitropoliei Moldovei drept succesor de drept al Mitropoliei Basarabiei.
Mitropolia Moldovei a Patriarhiei Ruse a atacat, de asemenea, cu recurs hotărârea din speţă, solicitând casarea acesteia cu menţinerea Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1008, din 26 noiembrie 2001. La rândul său, şi Guvernul Republicii Moldova a atacat cu recurs hotărârea Curţii Supreme de Justiţie.
În şedinţa de judecată, care a avut loc la 31 martie 2004 în faţa Colegiului Lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei au menţionat că vechea Mitropolie a Basarabiei, reactivată la 14 septembrie 1992 şi recunoscută ca atare la 30 iulie 2002, sub presiunea internaţională determinată de Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001 în dosarul „Mitropolia Basarabiei şi alţii contra Republicii Moldova”, este doar în linii mari satisfăcută de Hotărârea Colegiului Civil şi Administrativ al CSJ din 2 februarie 2004 prin care a fost declarată drept ilegală şi anulată Hotărârea de Guvern nr. 1008, din 26 septembrie 2001[37]. Actul reparatoriu înfăptuit de justiţia naţională ar fi fost suficient dacă instanţa nu ar fi deraiat de la obiectul litigiului, formulând consideraţii asupra cărora nu a fost solicitată de nici una dintre părţi. S-a atras atenţia repetat asupra faptului că deschiderea succesiunii este momentul în care transmiterea succesorală este operată efectiv, moment important de determinat, instanţa fiind rugată să observe şi să reţină că între Mitropolia Basarabiei şi Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei) un asemenea moment de transmitere succesorală nu a avut loc niciodată. Aşa cum s-a văzut şi în şedinţele de judecată, reprezentanţii pârâţilor în proces nu au putut proba cu nimic existenţa unui asemenea moment. La fel de important de determinat ca şi momentul succesiunii era şi un presupus moment al stingerii drepturilor succesorale, care trebuie reperat cu exactitate, asupra cărui fapt au insistat reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei.
Colegiul Civil şi Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a vrut să pretindă – absolut fals –, ca şi cum ar fi fost o nouă parte interesată în proces, că Mitropolia Basarabiei de până la 1944 în genere nu poate avea succesori de drept. O observaţie care a fost adusă în atenţie este că CSJ invoca, din proprie iniţiativă, o limită precisă de timp: 31 decembrie 1943, orele 24.00, sau 1 ianuarie 1944, orele 00.00. Or, se ştie că Mitropolia Basarabiei a funcţionat şi după această dată ca subiect autonom de drept.
De asemenea, a fost remarcat că Hotărârea de Guvern contestată nu cuprinde în textul său absolut nici o dată concretă, această Hotărâre referindu-se la Mitropolia Basarabiei în general, la Mitropolia Basarabiei din toate timpurile, inclusiv din momentul semnării şi intrării în vigoare a ilegalei Hotărâri. În termenii acelei Hotărâri ilegale din 26 septembrie 2001, Biserica ortodoxă din Moldova (Mitropolia Moldovei) ar fi fost succesoare de drept a Mitropoliei Basarabiei care exista la momentul respectiv (26 septembrie 2001) şi până la el. Colegiul Civil şi Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a comis un abuz evident în raport cu Mitropolia Basarabiei, întrucât aceasta, ca parte lezată, nu ceruse examinarea în justiţie a faptului dacă ar avea sau nu succesori de drept şi dacă da, care anume ar fi aceştia. Mitropolia Basarabiei are pentru ea însăşi o situaţie absolut limpede în orice aspect al drepturilor sale succesorale şi nu ceruse Curţii Supreme de Justiţie consultaţie juridică gratuită (şi defectuoasă, după cum s-a văzut…). Se ştie că Mitropolia Basarabiei a avut continuu, din momentul înfiinţării sale legale, şi are şi în prezent succesori pe linie ascendentă, cum a fost arătat în faţa Curţii Supreme de Justiţie. În consecinţă, reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei au cerut Colegiului Lărgit al Curţii Supreme de Justiţie să anuleze alineatul contestat, prin care, din proprie iniţiativă, cu de la sine putere şi vădit interesat, Curtea Supremă de Justiţie dă o interpretare liberă, declarativă şi abuzivă unor aspecte care nu au constituit obiectul litigiului dintre părţi.
[33] Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001, Strasbourg, paragrafele 8, 99 şi 100.[34] Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001, Strasbourg, paragraful 123.[35] Conseil de l’Europe, Assemblee Parlementaire, Doc. 9912, 16 septembre 2003, Droit de l’Eglise metropolitaine de Bessarabie a sa propre succession juridique, Question écrite nr. 432 au Comite des Ministres présentée par M. Cubreacov et Mme Patereu.[36] Consiliul Europei, Comitetul de Miniştri, 18 septembrie 2002, Doc. 9554, răspunsul la recomandarea APCE nr. 1554, din 24 aprilie 2002, „Privind funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova”, paragraful 6.
[37] Hotărâre privind aprobarea modificării introduse în Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei) nr. 1008, din 26 septembrie 2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 116-118, din 27 septembrie 2001.