Print Friendly, PDF & Email

Il provvedimento è disponibile nelle seguenti lingue:

LEGE nr.84 din 24 iulie 1995
Legea învăţământului 

Textul actului republicat în M.Of. nr. 606/10 dec. 1999

TITLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ.

Art. 2. - În România învăţământul constituie prioritate naţională.

Art. 3. - (1) Învăţământul urmăreşte realizarea idealului educaţional, întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti, şi contribuie la păstrarea identităţii naţionale.

(2) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative.

Art. 4. - (1) Învăţământul are ca finalitate formarea personalităţii umane prin:

a) însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, a valorilor culturii naţionale şi universale;

b) formarea capacităţilor intelectuale, a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice prin asimilarea de cunoştinţe umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice;

c) asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi;

d) educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi al toleranţei, al schimbului liber de opinii;

e) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice, a respectului pentru natură şi mediul înconjurător;

f) dezvoltarea armonioasă a individului prin educaţie fizică, educaţie igienico-sanitară şi practicarea sportului;

g) profesionalizarea tinerei generaţii pentru desfăşurarea unor activităţi utile, producătoare de bunuri materiale şi spirituale.

(2) Învăţământul asigură cultivarea dragostei faţă de ţară, faţă de trecutul istoric şi de tradiţiile poporului român.

(3) Finalităţile şcolii româneşti se realizează prin strategii şi tehnici moderne de instruire şi educare, susţinute de ştiinţele educaţiei şi de practica şcolară, conform obiectivelor fiecărui nivel de învăţământ.

Art. 5. - (1) Cetăţenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ, indiferent de condiţia socială şi materială, de sex, rasă, naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă.

(2) Statul promovează principiile învăţământului democratic şi garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional, în beneficiul individului şi al întregii societăţi.

(3) Statul promovează principiile educaţiei permanente.

Art. 6. - Învăţământul obligatoriu este de 9 clase. Frecventarea obligatorie a învăţământului de 9 clase, forma de zi, încetează la vârsta de 17 ani.

Art. 7. - (1) Învăţământul de stat este gratuit.

(2) Pentru unele activităţi se pot percepe taxe în condiţiile stabilite de prezenta lege.

(3) Învăţământul de stat este finanţat de la bugetul de stat şi de la bugetele locale. Fondurile destinate învăţământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat şi în bugetele locale.

(4) Învăţământul poate fi finanţat şi direct de către agenţi economici, precum şi de alte persoane fizice sau juridice.

(5) Învăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii, sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale.

(6) Statul îi sprijină material, cu precădere, pe elevii şi studenţii care obţin rezultate foarte bune la învăţătură şi dovedesc aptitudini deosebite pentru formarea lor în domeniul unei profesiuni.

(7) Statul şi alţi factori interesaţi subvenţionează activităţile de performanţă, de nivel naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor.

(8) Instituţiile şi unităţile de învăţământ sunt persoane juridice, cu excepţia şcolilor care au numai clasele I-IV.

Art. 8. - (1) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. Acesta se desfăşoară, în condiţiile prezentei legi, şi în limbile minorităţilor naţionale, precum şi în limbi de circulaţie internaţională.

(2) În fiecare localitate se organizează şi funcţionează unităţi, clase sau formaţii de studiu cu limba de predare română şi, după caz, cu predarea în limbile minorităţilor naţionale ori se asigură şcolarizarea în limba maternă în cea mai apropiată localitate în care este posibil.

(3) Învăţarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toţi cetăţenii români, indiferent de naţionalitate. Planurile de învăţământ trebuie să cuprindă numărul necesar de ore şi, totodată, se vor asigura condiţiile care să permită însuşirea limbii oficiale de stat.

(4) Atât în învăţământul de stat, cât şi în cel particular documentele şcolare şi universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, se întocmesc în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare pot fi redactate în limba de predare.

(5) Unităţile şi instituţiile de învăţământ pot efectua şi emite, la cerere, traduceri oficiale ale documentelor şi ale altor înscrisuri şcolare şi universitare proprii.

Art. 9. - (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea.

(2) La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

(3) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educaţiei Naţionale organizarea unui învăţământ teologic specific pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare a cultelor, numai pentru absolvenţii învăţămânului gimnazial sau liceal, după caz, proporţional cu ponderea numerică a fiecărui cult în configuraţia religioasă a ţării, potrivit recensământului oficial reactualizat. Înfiinţarea şi funcţionarea acestui învăţământ se fac potrivit legii.

(4) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a înfiinţa şi administra propriile unităţi şi instituţii de învăţământ particulare, conform legii.

(5) Curriculumul specific învăţământului preuniversitar teologic se elaborează de către cultul respectiv, se avizează de Secretariatul de Stat pentru Culte şi se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale. Curriculumul învăţământului preuniversitar particular, organizat de culte, altul decât cel teologic, se elaborează şi se aprobă conform legii. Pentru învăţământul superior curriculumul se elaborează şi se aprobă potrivit legii.

Art. 10. - (1) Reţeaua unităţilor învăţământului de stat este organizată şi aprobată de Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare şi cu sprijinul administraţiei publice locale, în concordanţă cu dinamica demografică şi cu necesităţile de formare profesională, actuale şi de perspectivă. Reţeaua instituţiilor învăţământului de stat este organizată de Ministerul Educaţiei Naţionale conform legii.

(2) Autorităţile locale şi agenţii economici pot înfiinţa şi finanţa unităţi şcolare în condiţiile legii.

(3) Ministerul Educaţiei Naţionale poate aproba organizarea de unităţi şi instituţii de învăţământ în care predarea să se facă în limbi de circulaţie internaţională, în condiţiile prezentei legi. În aceste şcoli Limba şi literatura română, Istoria românilor şi Geografia României se predau şi se examinează în limba română.

(4) Ministerul Educaţiei Naţionale poate aproba organizarea de unităţi de învăţământ sau de clase constituite din elevi capabili de performanţe.

(5) În condiţiile prezentei legi se pot organiza unităţi de învăţământ cu predarea în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în străinătate.

(6) Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, are obligaţia să sprijine învăţământul în limba maternă în ţările în care trăiesc români, cu respectarea legislaţiei statului respectiv.

Art. 11. - (1) Învăţământul nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor promovate de partide sau de alte formaţiuni politice.

(2) În unităţile şi în spaţiile de învăţământ se interzic crearea şi funcţionarea partidelor sau altor formaţiuni politice, precum şi desfăşurarea activităţilor de organizare şi propagandă politică.

(3) În învăţământ se interzice prozelitismul religios.

(4) În spaţiile destinate procesului de învăţământ, în unităţi de cercetare ştiinţifică, biblioteci, edituri şi tipografii ale instituţiilor de învăţământ, în cămine, internate, cantine, cluburi, case de cultură ale studenţilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere şcolare, baze şi complexe cultural-sportive, palate şi cluburi ale copiilor şi elevilor sunt interzise activităţile care încalcă normele generale de moralitate, primejduind sănătatea fizică sau psihică a tineretului.

Art. 12. - (1) Ministerul Educaţiei Naţionale, pe baza consultării celorlalte instituţii şi ministere interesate, proiectează, fundamentează şi aplică strategia globală a învăţământului, stabileşte obiectivele sistemului de învăţământ în ansamblul său, precum şi obiectivele educaţionale pe niveluri şi profiluri de învăţământ.

(2) Organizarea şi conţinutul învăţământului nu pot fi structurate după criterii exclusiviste şi discriminatorii de ordin ideologic, politic, religios sau etnic. Nu sunt considerate a fi structurate după criterii exclusiviste şi discriminatorii unităţile şi instituţiile de învăţământ create din nevoi de ordin religios sau lingvistic, în care predarea corespunde alegerii părinţilor sau a tutorilor legal instituiţi ai elevilor.

(3) Ministerul Educaţiei Naţionale, consultând factorii interesaţi în organizarea unor forme şi tipuri specifice de învăţământ, răspunde de elaborarea curriculumului: planuri de învăţământ, programe şi manuale şcolare pentru învăţământul preuniversitar. În învăţământul superior curriculumul se stabileşte conform autonomiei universitare şi standardelor naţionale.

Art. 13. - Autonomia universitară este garantată.

Art. 14. - (1) În sistemul naţional de învăţământ, de stat şi particular, pot fi iniţiate şi organizate alternative educaţionale, cu acordul Ministerului Educaţiei Naţionale, conform legii.

(2) Evaluarea şi acreditarea alternativelor educaţionale se fac de Ministerul Educaţiei Naţionale, potrivit legii.

TITLUL II
Sistemul naţional de învăţământ

CAPITOLUL I
Dispoziţii comune

Art. 15. - (1) Sistemul naţional de învăţământ este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de diferite tipuri, niveluri şi forme de organizare a activităţii de instruire şi educare.

(2) Sistemul naţional de învăţământ cuprinde unităţi şi instituţii de învăţământ, de stat şi particulare.

(3) Privatizarea instituţiilor şi a unităţilor de învăţământ de stat este interzisă.

(4) Învăţământul este organizat pe niveluri, asigurând coerenţa şi continuitatea instruirii şi educaţiei, în concordanţă cu particularităţile de vârstă şi individuale.

(5) Sistemul naţional de învăţământ cuprinde:

a) învăţământul preşcolar: grupa mică; grupa mijlocie; grupa mare, pregătitoare pentru şcoală;

b) învăţământul primar: clasele I-IV;

c) învăţământul secundar: învăţământul gimnazial, secundar inferior, clasele V-IX; învăţământul liceal, secundar superior, clasele X-XII/XIII; învăţământul profesional: anii I-II/III;

d) învăţământul postliceal;

e) învăţământul superior: învăţământul universitar şi învăţământul postuniversitar;

f) educaţia permanentă.

(6) Învăţământul preşcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal formează învăţământul preuniversitar.

(7) Învăţământul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele şcolare, Ministerului Educaţiei Naţionale, iar învăţământul superior este coordonat de Ministerul Educaţiei Naţionale, cu respectarea autonomiei universitare.

(8) Formele de organizare a învăţământului sunt: învăţământ de zi, seral, cu frecvenţă redusă şi învăţământ la distanţă.

(9) În sistemul educaţiei permanente se poate practica învăţământul prin corespondenţă sau la distanţă.

(10) Învăţământul obligatoriu, care cuprinde învăţământul primar şi gimnazial, este învăţământ de zi. În mod excepţional, învăţământul gimnazial se poate organiza şi ca învăţământ seral, cu frecvenţă redusă sau la distanţă, pentru persoanele care au depăşit cu mai mult de 2 ani vârsta corespunzătoare clasei.

(11) În sistemul de învăţământ pot funcţiona unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie.

(12) În raport cu condiţiile existente pot funcţiona grupuri şcolare în care se organizează învăţământ profesional, liceal şi postliceal, cu o conducere unică.

(13) În cadrul sistemului naţional de învăţământ, sub coordonarea şi controlul Ministerului Educaţiei Naţionale, se pot înfiinţa şi pot funcţiona, conform legii, structuri de învăţământ organizate prin cooperare între unităţi şi instituţii din ţară şi din străinătate, pe baza unor acorduri interguvernamentale.

Art. 16. - (1) Sistemul naţional de învăţământ are caracter deschis. În învăţământul preuniversitar trecerea elevilor de la o unitate şcolară la alta, de la un profil la altul şi de la o filieră la alta este posibilă în condiţiile stabilite prin regulament al Ministerului Educaţiei Naţionale. În învăţământul superior caracterul deschis este asigurat prin Carta universitară.

(2) Elevii şi studenţii cu aptitudini şi performanţe şcolare excepţionale pot promova 2 ani de studii într-un an şcolar sau universitar.

Art. 17. - (1) Ministerul Educaţiei Naţionale, inspectoratele şcolare şi autorităţile administraţiei publice locale asigură condiţiile necesare pentru ca elevii să frecventeze cursurile primare şi gimnaziale, de regulă, în localităţile în care aceştia domiciliază.

(2) În situaţii justificate elevilor din învăţământul primar şi gimnazial, şcolarizaţi într-o altă localitate, li se asigură, după caz, servicii de transport, masă şi internat, cu sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale, al autorităţilor administraţiei publice locale, al agenţilor economici, al comunităţilor locale, al societăţilor de binefacere, al altor persoane juridice sau fizice.

CAPITOLUL II
Învăţământul preşcolar

Art. 18. - (1) Învăţământul preşcolar se organizează pentru copii în vârstă de 3-7 ani, în grădiniţe de copii cu program normal, prelungit şi săptămânal.

(2) Grădiniţele se înfiinţează de către inspectoratele şcolare.

(3) Agenţii economici şi alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice pot înfiinţa şi finanţa grădiniţe, cu acordul inspectoratelor şcolare, în condiţiile legii.

Art. 19. - Pentru asigurarea continuităţii între învăţământul preşcolar şi cel primar se instituie şi se vor generaliza treptat grupele pregătitoare pentru şcoală, cuprinzând copii în vârstă de 5-6 (7) ani. Costurile şcolarizării vor fi suportate de către Ministerul Educaţiei Naţionale.

CAPITOLUL III
Învăţământul primar

Art. 20. - (1) Învăţământul primar se organizează ca învăţământ de zi şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă, în cadrul şcolilor cu clasele I-IV, I-IX sau I-XII/XIII.

(2) În clasa I sunt înscrişi copiii care împlinesc vârsta de 7 ani în anul calendaristic respectiv.

(3) La cererea părinţilor sau a susţinătorilor legali pot fi înscrişi în clasa I şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.

(4) Ministerul Educaţiei Naţionale poate aproba organizarea unor clase constituite din copii care, din diferite motive, nu au absolvit până la vârsta de 14 ani primele patru clase ale învăţământului obligatoriu.

CAPITOLUL IV
Învăţământul secundar

Secţiunea 1
Învăţământul gimnazial

Art. 21. - Învăţământul gimnazial funcţionează în cadrul şcolilor cu clasele I-IX, I-XII/XIII sau XII/XIII, după caz.

Art. 22. - (1) Studiile gimnaziale se încheie cu susţinerea unui examen naţional de capacitate, structurat pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi date publicităţii până la data începerii anului şcolar, la Limba şi literatura română, Matematică şi la o probă din Istoria românilor sau Geografia României. Elevii aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventează cursurile gimnaziale în limba maternă, susţin şi o probă la Limba şi literatura maternă.

(2) În caz de nepromovare a examenului de capacitate, acesta poate fi susţinut în oricare dintre sesiunile ulterioare.

(3) Elevilor care promovează examenul de capacitate li se acordă certificat de capacitate. Celor care nu promovează examenul de capacitate li se eliberează, la cerere, copie de pe foaia matricolă.

Secţiunea a 2-a
Învăţământul liceal

Art. 23. - (1) Învăţământul liceal cuprinde clasele X-XII/XIII, învăţământ de zi, şi clasele X-XIII/XIV, învăţământ seral, cu frecvenţă redusă sau la distanţă.

(2) Reţeaua liceelor de stat este aprobată de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea inspectoratelor şcolare, cu consultarea altor factori interesaţi, şi ca rezultat al evaluării instituţionale realizate de Comisia Naţională de Evaluare Instituţională. Reţeaua se publică înaintea examenului de capacitate; numărul de locuri şi de clase se aprobă anual, în funcţie de cerinţele locale şi naţionale.

(3) Învăţământul liceal seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă poate funcţiona, în condiţiile legii, în unităţi de învăţământ stabilite de inspectoratele şcolare.

Art. 24. - (1) Învăţământul liceal funcţionează, de regulă, cu următoarele filiere şi profiluri:

a) filiera teoretică, cu profilurile umanist şi real;

b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale şi protecţia mediului;

c) filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic.

(2) Liceele se organizează cu unul sau mai multe profiluri. În cadrul acestor profiluri se pot organiza, cu aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale, clase cu specializări mai restrânse şi clase speciale pentru elevi cu aptitudini şi performanţe excepţionale.

(3) La liceele care, pe lângă diploma de bacalaureat, eliberează şi certificat de competenţe profesionale, durata studiilor poate fi de 4 ani şi este stabilită de Ministerul Educaţiei Naţionale.

(4) Ministerul Educaţiei Naţionale poate restructura profilurile şi specializările în raport cu dinamica profesiilor şi a ocupaţiilor de pe piaţa forţei de muncă.

Art. 25. - (1) Admiterea elevilor în învăţământul liceal se face pe baza criteriilor stabilite prin metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei Naţionale, care se dă publicităţii la începutul anului şcolar precedent admiterii.

(2) La admiterea în învăţământul liceal se pot înscrie absolvenţii învăţământului gimnazial, cu certificat de capacitate.

(3) Înscrierea la admiterea în învăţământul liceal, cursuri de zi, se poate face în primii 2 ani de la absolvirea gimnaziului, dacă la data începerii anului şcolar elevul nu a depăşit vârsta de 18 ani.

Art. 26. - (1) Studiile liceale se încheie cu un examen naţional de bacalaureat, diversificat în funcţie de filieră, profil, specializare şi de opţiunea elevului.

(2) Examenul naţional de bacalaureat constă în susţinearea a două, respectiv trei probe comune şi a trei probe diferenţiate, în funcţie de filieră şi de profil.

A. Probele comune sunt:

a) Limba şi literatura română, scris şi oral;

b) una dintre limbile moderne de circulaţie internaţională studiate în liceu;

c) Limba maternă, scris şi oral, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale; limba şi literatura într-o limbă de circulaţie internaţională, pentru elevii care au urmat studiile liceale cu limba de predare în limba de circulaţie internaţională respectivă.

B. Probele de examen, diferenţiate în funcţie de filieră, profil, specializare şi de opţiunea elevului, sunt:

Filiera teoretică

a) Profil umanist:

1. Istorie sau Geografie;

2. o probă la alegere din aria curriculară, corespunzător specializării;

3. o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior.

b) Profil real:

1. Matematică;

2. o probă la alegere din aria curriculară, corespunzător specializării;

3. o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior.

Filiera tehnologică

a) Matematică, pentru toate profilurile şi specializările;

b) o probă la alegere din aria curriculară .tehnologiiÒ, în funcţie de specializarea aleasă de elev;

c) o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele alese anterior.

Filiera vocaţională

a) Istorie sau Geografie ori o disciplină socioumană, respectiv Matematică sau Ştiinţe, în funcţie de profil;

b) o probă la alegere din ariile curriculare specifice profilului şi specializării; ariile curriculare sunt stabilite de comun acord de Ministerul Educaţiei Naţionale şi ministerele interesate;

c) o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele alese anterior.

(3) Pentru filierele tehnologică şi vocaţională studiile liceale se pot încheia şi cu un examen de certificare a competenţelor profesionale, separat de examenul de bacalaureat, în condiţiile legii.

(4) Lista cuprinzând probele de examen, conţinutul programelor şi modul de desfăşurare a bacalaureatului şi a examenului de certificare a competenţelor profesionale se stabilesc prin metodologie, aprobată de Ministerul Educaţiei Naţionale, şi se dau publicităţii până la data începerii anului şcolar precedent examenului.

(5) La întocmirea listei cuprinzând probele de examen şi la stabilirea conţinutului programelor de bacalaureat pot fi consultate şi instituţiile de învăţământ superior.

(6) În cazul întreruperii studiilor se recunoaşte fiecare an şcolar promovat. La cerere, se eliberează un document de certificare a studiilor efectuate.

Art. 27. - (1) Examenul de bacalaureat se susţine în faţa unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar. Comisia este condusă de un preşedinte, numit de Ministerul Educaţiei Naţionale dintre cadrele didactice universitare de predare, având titlul ştiinţific de doctor.

(2) În decursul unui an şolar se organizează două sesiuni de bacalaureat. Rezultatele examenului de bacalaureat sunt publice.

(3) Comisiile sunt alcătuite din profesori de la alte licee decât cele în care se susţine bacalaureatul.

(4) Numărul comisiilor şi numărul unităţilor de învăţământ în care se desfăşoară examenul de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educaţiei Naţionale.

(5) Candidaţii proveniţi din învăţământul de stat pot susţine examenul de bacalaureat şi examenul de certificare a competenţelor profesionale, fără taxă, de cel mult două ori. Prezentările ulterioare la aceste examene sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale, potrivit legii.

(6) La fiecare prezentare candidaţii susţin examenul de bacalaureat integral.

Art. 28. - (1) În urma promovării examenului de bacalaureat absolventului i se eliberează diploma de bacalaureat. Eliberarea certificatului de competenţe profesionale nu este condiţionată de promovarea examenului de bacalaureat.

(2) Absolvenţilor de liceu fără diplomă de bacalaureat li se eliberează, la cerere, certificat de absolvire şi copie de pe foaia matricolă.

(3) Absolvenţii care au promovat toate clasele liceale cu medii generale de minimum 9,50, iar la bacalaureat au obţinut media 10, primesc diplomă de merit.

Secţiunea a 3-a
Învăţământul profesional

Art. 29. - Învăţământul profesional se organizează ca învăţământ de zi sau seral, prin şcoli profesionale şi şcoli de ucenici. Aceste şcoli pot funcţiona independent sau pe lângă grupuri şcolare.

Art. 30. - (1) Reţeaua învăţământului profesional este organizată de Ministerul Educaţiei Naţionale, cu consultarea factorilor interesaţi.

(2) Reţeaua învăţământului profesional, meseriile pentru care se şcolarizează şi numărul de locuri aferente se dau publicităţii cu 6 luni înainte de începerea anului şcolar.

(3) Planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare se elaborează şi se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale, cu consultarea factorilor interesaţi, pe baza standardelor de pregătire profesională şi, după caz, a standardelor ocupaţionale.

Art. 31. - (1) La şcolile profesionale se pot înscrie absolvenţi de gimnaziu cu certificat de capacitate.

(2) Durata studiilor în şcolile profesionale este de 2-3 ani.

(3) Admiterea în şcolile profesionale se face pe bază de probe stabilite de unităţile de învăţământ respective, cu consultarea factorilor interesaţi. Conţinutul probelor de admitere se stabileşte de unităţile de învăţământ.

Art. 32. - Şcolile profesionale organizează, la cererea factorilor interesaţi, pe bază de contract, cursuri de calificare şi de conversie profesională, cu respectarea standardelor ocupaţionale.

Art. 33. - (1) La şcolile de ucenici se pot înscrie absolvenţii de gimnaziu, cu sau fără certificat de capacitate. Pregătirea prin şcolile de ucenici vizează însuşirea unor deprinderi preponderent practice, conforme standardelor ocupaţionale.

(2) Durata studiilor în şcolile de ucenici este de 1-2 ani. Structura anului şcolar este adaptată specificului pregătirii în meserie.

(3) Şcolile de ucenici funcţionează, de regulă, în cadrul şcolilor profesionale sau al grupurilor şcolare. La cererea factorilor interesaţi, ucenicia se poate efectua şi direct la locul de muncă al întreprinzătorilor privaţi, potrivit reglementărilor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale.

(4) Admiterea în şcolile de ucenici se face prin testări specifice meseriei.

Art. 34. - (1) Cursurile şcolii profesionale se încheie cu examen de absolvire. Pregătirea prin şcolile de ucenici se încheie cu susţinerea unei probe practice pentru certificarea pregătirii profesionale.

(2) Sistemul de certificare a pregătirii prin învăţământul profesional se organizează în baza reglementărilor comune ale Ministerului Educaţiei Naţionale şi ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

Art. 35. - Organizarea învăţământului profesional, admiterea şi examenul de absolvire sunt reglementate de Ministerul Educaţiei Naţionale, prin metodologie specifică.

Art. 36. - (1) Elevii învăţământului profesional cu certificat de capacitate pot urma, în paralel, studiile liceale la forma de învăţământ seral, învăţământ cu frecvenţă redusă sau învăţământ la distanţă, în urma admiterii, în condiţiile prezentei legi.

(2) Absolvenţii şcolilor profesionale pot urma studiile liceale în urma admiterii, în condiţiile prezentei legi. Acestora li se poate recunoaşte parţial pregătirea dobândită în şcoala profesională, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

CAPITOLUL V
Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv

Art. 37. - (1) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se organizează pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii.

(2) Unităţile în care se organizează învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea inspectoratelor şcolare.

Art. 38. - În învăţământul de artă şi în învăţământul sportiv:

a) şcolarizarea se realizează, de regulă, începând cu clasele primare;

b) probele de admitere cuprind testarea aptitudinilor specifice;

c) planurile-cadru de învăţământ sunt adaptate profilului;

d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale;

e) examenul de capacitate include şi o probă practică, specifică domeniului artistic sau sportiv studiat;

f) programele şcolare pentru învăţământul liceal de artă şi învăţământul liceal sportiv respectă obiectivele stabilite pentru profilul respectiv.

Art. 39. - Pentru fiecare profil al învăţământului de artă şi al învăţământului sportiv se eliberează certificat de capacitate, respectiv diplomă de bacalaureat, care atestă specialitatea absolvită. Pentru anumite specializări pot fi eliberate şi certificate de competenţe profesionale.

Art. 40. - (1) Pentru activitatea sportivă şi artistică de performanţă Ministerul Educaţiei Naţionale poate organiza cluburi şcolare, şcoli şi licee cu program sportiv sau de artă, integrat sau suplimentar.

(2) Pentru sprijinirea activităţii sportive şi artistice de performanţă Ministerul Educaţiei Naţionale organizează tabere sportive sau de creaţie artistică, concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, festivaluri; acordă burse şi alte forme de sprijin material.

(3) Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Culturii şi celelalte ministere interesate au obligaţia să sprijine financiar şi material activităţile de performanţă în domeniul sportului şi al artelor.

CAPITOLUL VI
Învăţământul special

Art. 41. - (1) Învăţământul special se organizează de Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru preşcolarii şi elevii cu deficienţe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socioafective şi de comportament sau cu deficienţe asociate, în scopul instruirii şi educării, al recuperării şi integrării lor sociale.

(2) Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe educative speciale se realizează prin unităţi de învăţământ special, în grupe şi clase speciale din unităţi preşcolare şi şcolare obişnuite, sau în unităţi de învăţământ obişnuite, inclusiv în unităţi cu predare în limbile minorităţilor naţionale.

(3) Învăţământul special primar şi gimnazial este obligatoriu şi are durata, după caz, de 9 sau 10 ani.

Art. 42. - (1) Învăţământul special este gratuit.

(2) Învăţământul special este organizat ca învăţământ de zi. În cazuri deosebite acesta se poate organiza şi sub alte forme.

(3) Unităţile de învăţământ special pot beneficia de sprijinul instituţiilor de protecţie socială, al altor organizaţii de stat şi particulare, al societăţilor de binefacere, al persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, pentru stimulare, compensare şi recuperare a handicapului.

Art. 43. - Tipul şi gradul handicapului copilului se stabilesc de comisii de expertiză, interşcolare şi judeţene, subordonate inspectoratelor şcolare.

Art. 44. - Învăţământul special dispune de planuri de învăţământ, programe şcolare, manuale şi metodologii didactice alternative, elaborate în funcţie de tipul şi gradul handicapului şi aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Art. 45. - (1) În învăţământul preşcolar şi primar, în funcţie de evoluţia copilului, se pot face propuneri de reorientare operativă dinspre şcoala specială spre şcoala de masă şi invers sau dinspre căminul-şcoală spre şcoala specială şi invers.

(2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauză şi de către psihologul şcolar. Hotărârea de reorientare se ia de către comisia de expertiză, cu acordul familiei sau al susţinătorului legal.

(3) Copiii cu cerinţe educative speciale, care nu au putut fi reorientaţi spre învăţământul de masă, inclusiv în clase speciale, continuă procesul de educaţie în unităţi ale învăţământului special primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal, diferenţiat după tipul şi gradul handicapului.

Art. 46. - Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, împreună cu alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale cu preocupări în domeniu, asigură integrarea în viaţa activă, în forma corespunzătoare de muncă, a absolvenţilor învăţământului special, potrivit calificării obţinute şi în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

CAPITOLUL VII
Unităţi conexe ale învăţământului preuniversitar

Art. 47. - (1) La nivelul învăţământului preşcolar, primar şi gimnazial, pe lângă unele unităţi de învăţământ reprezentative în zona respectivă se organizează centre logopedice interşcolare, coordonate de inspectoratele şcolare, ca structuri de învăţământ special integrat.

(2) Centrele logopedice interşcolare funcţionează cu profesori logopezi, având calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie; aceştia au şi obligaţia să îndrume educatoarele, învăţătorii şi institutorii în metodica dezvoltării şi corectării limbajului celor care prezintă tulburări de vorbire.

(3) Pentru copiii cu boli cronice Ministerul Educaţiei Naţionale organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul unităţilor sanitare respective.

Art. 48. - (1) Protecţia copilului aflat în dificultate este realizată conform legii.

(2) Stabilirea conţinuturilor educative ale activităţilor specifice, a metodologiilor didactice, formarea, pregătirea şi perfecţionarea personalului responsabil cu instrucţia şi educaţia în cadrul centrelor de plasament şi de primire a copilului, din cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului, sunt de competenţa Ministerului Educaţiei Naţionale.

Art. 49. - (1) În judeţe şi în municipiul Bucureşti funcţionează centre sau cabinete de asistenţă psihopedagogică; acestea asigură şi activitatea de orientare şcolară şi profesională.

(2) Regulamentul de funcţionare a acestor centre sau cabinete se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

Art. 50. - (1) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează Casa corpului didactic, subordonată inspectoratului şcolar.

(2) Structura şi atribuţiile Casei corpului didactic se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Educaţiei Naţionale.

CAPITOLUL VIII
Învăţământul postliceal

Art. 51. - (1) Învăţământul postliceal de stat se organizează de Ministerul Educaţiei Naţionale, din proprie iniţiativă sau la cererea agenţilor economici şi a altor instituţii interesate.

(2) Nomenclatorul specializărilor şi al grupelor de specializări se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale, împreună cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, la propunerea factorilor interesaţi.

(3) Şcolarizarea în cadrul acestui tip de învăţământ este finanţată de solicitanţi, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu unitatea de învăţământ care asigură şcolarizarea.

(4) Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale.

(5) Învăţământul postliceal are o durată de 1-3 ani.

Art. 52. - (1) Admiterea în învăţământul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale, pe baza unei metodologii elaborate de unitatea de învăţământ, cu consultarea factorilor interesaţi.

(2) Au dreptul să se înscrie în învăţământul postliceal, în condiţiile alin. (1), absolvenţii de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat.

(3) Numărul de locuri pentru învăţământul postliceal de stat se stabileşte în condiţiile art. 51 alin. (3), se aprobă de inspectoratul şcolar şi se comunică Ministerului Educaţiei Naţionale.

Art. 53. - (1) Învăţământul postliceal se încheie cu examen de absolvire, reglementat de Ministerul Educaţiei Naţionale prin metodologie specifică, elaborată cu consultarea factorilor interesaţi.

(2) Promovarea examenului de absolvire dă dreptul la obţinerea unui certificat de competenţe profesionale.

(3) În cazul nepromovării examenului de absolvire, acesta mai poate fi susţinut în oricare altă sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare de către absolvenţi.

Art. 54. - Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc, anual, obligaţiile statului referitoare la învăţământul postliceal.

CAPITOLUL IX
Învăţământul superior

Art. 55. - (1) Învăţământul superior se realizează prin instituţii de învăţământ: universităţi, institute, academii de studii şi şcoli de studii postuniversitare.

(2) Misiunea instituţiilor de învăţământ superior este de învăţământ şi de cercetare sau numai de învăţământ.

Art. 56. - (1) Înfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior se face prin lege, în baza procedurilor prevăzute de Legea nr. 88/1993.

(2) Înfiinţarea şi funcţionarea facultăţilor, a colegiilor şi specializărilor universitare se fac potrivit legii.

(3) Înfiinţarea departamentelor universitare se aprobă de senatele universitare.

(4) Înfiinţarea departamentelor universitare pentru pregătirea personalului didactic se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea senatelor universitare.

Secţiunea 1
Organizarea învăţământului universitar

Art. 57. - Învăţământul universitar are caracter deschis şi se organizează sub formă de:

a) învăţământ universitar de scurtă durată;

b) învăţământ universitar de lungă durată.

Art. 58. - (1) Învăţământul universitar de stat este gratuit, pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern, şi cu taxă, conform legii.

(2) În învăţământul universitar de stat gratuit se percep taxe pentru: depăşirea duratei de şcolarizare prevăzute de lege, admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, care depăşesc prevederile planurilor de învăţământ. De asemenea, se pot percepe taxe şi pentru activităţi neincluse în planul de învăţământ, conform metodologiei aprobate de senatul universitar.

(3) Cuantumul taxelor şi scutirea de la plata acestora se stabilesc de senatele universitare.

Art. 59. - (1) Pot participa la admiterea în învăţământul universitar absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat. Organizarea admiterii este de competenţa fiecărei instituţii de învăţământ superior, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale. Admiterea se poate organiza în două sesiuni.

(2) Absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat, care au obţinut în unul din ultimii 2 ani de studii distincţii la olimpiade şcolare internaţionale, la concursuri artistice sau sportive de nivel continental, mondial sau olimpic, au dreptul de a se înscrie în învăţământul universitar fără susţinerea admiterii.

(3) Absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat, care au obţinut, în cel puţin unul din ultimii 2 ani de studii, premii la olimpiade şcolare, la concursuri artistice sau sportive, de nivel naţional sau pe grupe de ţări, pot fi admişi în învăţământul universitar, conform criteriilor generale stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale şi criteriilor specifice elaborate de senatele universitare.

(4) În învăţământul universitar de stat condiţiile de admitere, reţeaua şi cifrele de şcolarizare se fac publice cu cel puţin 6 luni înainte de începerea anului universitar.

Art. 60. - (1) Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă. Formele de învăţământ seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă pot fi organizate de instituţiile de învăţământ superior care au cursuri de zi.

(2) Durata studiilor în învăţământul universitar seral şi în cel cu frecvenţă redusă este mai mare cu un an decât cea prevăzută pentru învăţământul de zi. Durata studiilor în învăţământul universitar la distanţă se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

(3) Diplomele şi certificatele de studii eliberate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceeaşi specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învăţământ absolvită.

(4) Nomenclatorul specializărilor şi al grupelor de specializări se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale împreună cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, cu consultarea Consiliului Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare, a instituţiilor de învăţământ superior şi a altor factori interesaţi.

(5) Absolvenţii cu diplomă de licenţă pot urma o a doua specializare, în condiţiile stabilite în Carta universitară.

(6) Absolvenţii cu diplomă ai colegiilor universitare pot urma o a doua specializare în cadrul învăţământului universitar de scurtă durată, în condiţiile stabilite în Carta universitară.

Art. 61. - (1) În instituţiile de învăţământ superior pot fi înscrişi şi studenţi străini, în conformitate cu prevederile legale.

(2) Cetăţenii străini care studiază în România în învăţământul superior de stat, cu excepţia celor care beneficiază de burse din partea statului român, plătesc taxe de şcolarizare stabilite anual prin hotărâre a Guvernului.

Secţiunea a 2-a
Învăţământul universitar de scurtă durată

Art. 62. - Învăţământul universitar de scurtă durată este de 3 ani, cu excepţia cazului prevăzut la art. 64 alin. (2), şi este organizat în colegii universitare, în cadrul instituţiilor de învăţământ universitar de lungă durată.

Art. 63. - (1) Admiterea în colegiile universitare se face pe baza criteriilor prevăzute pentru învăţământul universitar de lungă durată.

(2) Studiile în învăţământul universitar de scurtă durată de încheie cu examen de absolvire, organizat pe baza criteriilor elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi a unei metodologii stabilite de senatele universitare. Absolvenţii primesc diplome în care se specifică domeniul specializării dobândite.

(3) Absolvenţii care nu au promovat examenul menţionat la alin. (2) primesc, la cerere, un certificat de studii universitare de scurtă durată şi o copie de pe foaia matricolă. Ei mai pot susţine examenul de absolvire în oricare altă sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare stabilite de senatul universitar.

Art. 64. - (1) Colegiile universitare cu profil pedagogic asigură pregătirea de institutori pentru învăţământul preşcolar şi primar; aceştia dobândesc specializarea şi pentru predarea în învăţământul gimnazial, după caz, a unei discipline: limbă străină, Muzică, Desen sau Educaţie fizică.

(2) Durata studiilor la colegiul pedagogic universitar este de 2 ani, pentru absolvenţii liceelor pedagogice, şi de 3 ani, pentru absolvenţii liceelor cu alt profil.

(3) În cadrul colegiilor pedagogice universitare funcţionează serii paralele, cu planuri de învăţământ diferite, în raport cu durata şcolarizării.

Art. 65. - (1) Absolvenţii cu diplomă ai colegiilor universitare pot continua studiile în învăţământul universitar de lungă durată, în cadrul profilului studiat iniţial sau apropiat, în limita locurilor disponibile pentru anul universitar curent, stabilite de senatul instituţiei de învăţământ superior primitoare. Criteriile de admitere se stabilesc de instituţiile de învăţământ universitar de lungă durată, conform Cartei universitare.

(2) Candidaţii admişi vor susţine examene de diferenţă stabilite de consiliile facultăţilor şi vor fi înscrişi în anul de studiu corespunzător examenelor recunoscute şi celor promovate.

Secţiunea a 3-a
Învăţământul universitar de lungă durată

Art. 66. - Învăţământul universitar de lungă durată se desfăşoară în universităţi, institute şi academii de studii, cu facultăţi şi specializări autorizate sau acreditate.

Art. 67. - (1) Durata studiilor la cursurile de zi în învăţământul universitar de lungă durată este, în funcţie de profil, de 4-6 ani şi se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. Modificarea duratei studiilor se poate face numai începând cu anul I.

(2) Studiile în învăţământul universitar de lungă durată se încheie cu examen de licenţă sau de diplomă. Criteriile generale de organizare a examenului de licenţă şi de diplomă se stabilesc de Ministerul Educaţiei Naţionale, iar conţinutul acestora şi criteriile specifice, de către senatele universitare.

(3) Absolvenţii care au promovat examenul de licenţă primesc titlul de licenţiat în profilul şi în specializarea urmate.

(4) Absolvenţii care nu au promovat examenul de licenţă sau de diplomă primesc, la cerere, un certificat de studii universitare de lungă durată şi copie de pe foaia matricolă. Ei mai pot susţine examenul de licenţă sau de diplomă în oricare altă sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare stabilite de senatul universitar. Instituţiile de învăţământ superior pot organiza cursuri speciale, în condiţiile art. 58, pentru absolvenţii proprii ori din alte instituţii de învăţământ superior, în vederea pregătirii pentru examenul de licenţă, respectiv de diplomă.

(5) Titulatura diplomei de licenţă se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale, în conformitate cu standardele internaţionale.

(6) Studiile în învăţământul universitar cu o durată mai mare de 4 ani se încheie, după caz, cu examen de diplomă.

(7) Absolvenţii care au promovat acest examen primesc titlul de diplomat în specializarea urmată, în conformitate cu standardele internaţionale.

(8) Diplomele eliberate de instituţiile de învăţământ universitar de lungă durată până în anul 1999 inclusiv sunt echivalente cu diplomele obţinute în urma promovării examenului de licenţă, respectiv de diplomă.

Art. 68. - (1) Studenţii şi absolvenţii care optează pentru profesiunea didactică au obligaţia să absolve cursurile organizate de Departamentul pentru pregătirea personalului didactic.

(2) Departamentele pentru pregătirea personalului didactic funcţionează în instituţiile de învăţământ superior, pe bază de regulament, şi au planuri de învăţământ distincte, aprobate de senatul universităţii.

(3) Pregătirea studenţilor, prevăzută la alin. (1) şi (2), se realizează în regimul activităţilor didactice opţionale. Planurile de învăţământ ale departamentului sunt integrate în planurile de învăţământ ale facultăţilor de profil.

(4) Absolvenţilor Departamentului pentru pregătirea personalului didactic li se eliberează certificate de absolvire, pe baza cărora sunt abilitaţi să funcţioneze în calitate de cadre didactice.

(5) Absolvenţii învăţământului universitar pot profesa în învăţământ numai dacă au obţinut certificatul de absolvire menţionat la alin. (4) sau dacă efectuează pregătirea prevăzută la alin. (1) în primii 3 ani de la angajare.

Art. 69. - Activităţile clinice din învăţământul medical superior de stat se organizează în unităţile sanitare publice atestate, care aparţin Ministerului Sănătăţii şi celorlalte ministere cu reţea sanitară proprie. Metodologia de organizare şi de desfăşurare a acestor activităţi se elaborează de Ministerul Educaţiei Naţionale şi de Ministerul Sănătăţii.

Secţiunea a 4-a
Învăţământul postuniversitar

Art. 70. - (1) Învăţământul postuniversitar asigură specializarea în domeniu sau extinderea şi perfecţionarea pregătirii atestate prin diplomă obţinută la finalizarea studiilor universitare.

(2) Învăţământul postuniversitar se organizează în instituţii de învăţământ superior şi în şcoli de studii postuniversitare, acreditate în acest scop, şi se realizează prin: studii aprofundate de specialitate, masterat, studii academice postuniversitare, doctorat, studii postuniversitare de specializare şi cursuri de perfecţionare postuniversitare.

(3) Înfiinţarea structurilor de învăţământ postuniversitar în cadrul instituţiilor de învăţământ superior acreditate în acest scop se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea senatelor universitare.

Art. 71. - (1) Admiterea în învăţământul postuniversitar, cu excepţia doctoratului, se face pe baza criteriilor generale aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi a criteriilor specifice aprobate de senatul instituţiei de învăţământ superior.

(2) Admiterea la doctorat, organizarea şi desfăşurarea acestuia se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

(3) Numărul locurilor pentru învăţământul postuniversitar se stabileşte de:

a) Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru cele finanţate de la bugetul de stat;

b) senatele universitare, pentru cele susţinute prin taxe sau prin alte surse extrabugetare.

Art. 72. - (1) Studiile aprofundate au durata de două sau trei semestre şi se fac în domeniul de specializare a diplomei obţinute la finalizarea studiilor universitare de lungă durată.

(2) Studiile aprofundate se încheie cu o disertaţie. Absolvenţii primesc diplomă de studii aprofundate.

(3) Studenţii înmatriculaţi la studii aprofundate de specialitate pe locurile finanţate de la bugetul de stat beneficiază de gratuitatea studiilor, precum şi de burse, în conformitate cu prevederile legii.

(4) Studiile de masterat au durata de 2-4 semestre şi integrează mai multe domenii de specializare, având rolul de a extinde competenţele în aceste domenii. Studiile de masterat pot fi urmate de absolvenţii cu diplomă obţinută la finalizarea studiilor universitare de lungă durată, indiferent de profil sau de specializare.

(5) Masteratul se organizează în cadrul institutelor de învăţământ superior sau în şcoli de studii postuniversitare, înfiinţate ca instituţii independente. Studenţii înmatriculaţi la masterat pe locurile finanţate de la bugetul de stat beneficiază de gratuitatea studiilor, precum şi de burse, în conformitate cu prevederile legii.

(6) Masteratul se încheie cu susţinerea unei disertaţii. Absolvenţii care au promovat disertaţia primesc diplomă de master.

Art. 73. - (1) Doctoratul este o formă superioară de învăţământ şi cercetare.

(2) Au dreptul să participe la concursul de admitere la doctorat absolvenţii cu diplomă ai învăţământului universitar de lungă durată.

(3) Conducătorii de doctorat pot fi profesori universitari titulari, asociaţi sau consultanţi ori academicieni, având titlul de doctor. Dreptul de a conduce doctoratul este avizat nominal de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la propunerea instituţiilor organizatoare, şi este conferit prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

(4) Doctoratul este organizat, cu şi fără frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

(5) Doctoratul se încheie cu o teză susţinută public şi evaluată de o comisie de specialişti aprobată de senatul instituţiei de învăţământ superior organizatoare. Comisia este alcătuită dintr-un preşedinte, conducătorul de doctorat şi din trei referenţi oficiali, specialişti cu activitate ştiinţifică deosebită, cu titlu de doctor în domeniu, profesori universitari, conferenţiari universitari, academicieni, cercetători ştiinţifici principali gradul I, din ţară sau din străinătate, dintre care cel puţin 2 nu funcţionează în instituţia organizatoare a doctoratului. Pentru activitatea depusă referenţii oficiali sunt plătiţi potrivit normelor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale.

(6) Titlul ştiinţific de doctor se acordă de către instituţia organizatoare şi se confirmă de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la propunerea comisiilor de specialitate. Pe baza ordinului ministrului educaţiei naţionale instituţia organizatoare eliberează diploma de doctor.

Art. 74. - (1) Şcolile de studii academice postuniversitare, organizate ca instituţii independente în ţară sau în străinătate, oferă programe de pregătire cu durata de 2-4 semestre, la forma de învăţământ de zi sau cu frecvenţă redusă, în vederea extinderii şi perfecţionării pregătirii atestate prin diploma de studii universitare de lungă durată.

(2) Studiile se finalizează cu susţinerea unei disertaţii. Absolvenţii primesc diploma de studii academice postuniversitare.

Art. 75. - (1) Studiile postuniversitare de specializare pot fi urmate de absolvenţii cu diplomă obţinută la finalizarea studiilor de lungă durată. Durata studiilor, curriculumul şi modalitatea de finalizare se aprobă de senatele universitare.

(2) Absolvenţilor li se eliberează diplomă de studii postuniversitare de specializare.

Art. 76. - (1) Cursurile postuniversitare de perfecţionare pot fi urmate de absolvenţii cu diplomă ai învăţământului universitar de scurtă sau de lungă durată. Durata cursurilor, programul de pregătire şi modalitatea de finalizare a studiilor se aprobă de senatul universitar.

(2) Personalul didactic cu studii universitare de scurtă sau de lungă durată din învăţământul preuniversitar participă periodic la cursuri postuniversitare de perfecţionare a pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice, conform normelor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale.

(3) Absolvenţii cursurilor postuniversitare de perfecţionare primesc certificat de absolvire.

Art. 77. - Pentru organizarea activităţilor de pregătire postuniversitară prevăzute la art. 74 instituţiile de învăţământ superior se pot asocia cu instituţii similare, precum şi cu agenţi economici din ţară sau din străinătate. În acest caz structura studiilor, structurile organizatorice şi modul lor de funcţionare şi de finanţare se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea instituţiei de învăţământ superior iniţiatoare.

Art. 78. - (1) Învăţământul postuniversitar este susţinut prin taxe sau din alte surse, cu excepţiile prevăzute de lege.

(2) Bursele de stat în învăţământul postuniversitar se obţin prin concurs.

Art. 79. - Învăţământul postuniversitar medical se organizează în forme specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei Naţionale şi a Ministerului Sănătăţii.

Secţiunea a 5-a
Cercetarea ştiinţifică în învăţământul superior

Art. 80. - (1) În instituţiile de învăţământ superior se organizează activităţi de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică, proiectare, consultanţă sau expertiză, care se desfăşoară în cadrul departamentelor, catedrelor sau în unităţi proprii de cercetare ştiinţifică, inclusiv prin colaborare cu instituţii de învăţământ şi de cercetare din ţară sau din străinătate.

(2) Unităţile de cercetare ştiinţifică se înfiinţează cu aprobarea senatelor universitare.

(3) Catedrele, departamentele şi unităţile de cercetare ştiinţifică sunt încadrate cu personal didactic, de cercetare ştiinţifică şi cu alte categorii de personal.

(4) Activitatea de cercetare ştiinţifică constituie unul dintre criteriile de apreciere a valorii profesionale a cadrului didactic şi, după caz, poate completa norma didactică.

(5) Studenţii pot participa la contracte de cercetare ştiinţifică din departamente, catedre şi unităţi de cercetare.

(6) Modul de organizare şi de desfăşurare a cercetării ştiinţifice în instituţiile de învăţământ superior se stabileşte prin regulament aprobat de senatul universitar.

(7) Pentru activităţi de cercetare ştiinţifică specifice, în reţeaua Ministerului Educaţiei Naţionale pot funcţiona institute de cercetare cu personalitate juridică.

(8) Cercetarea ştiinţifică din învăţământul superior beneficiază gratuit de serviciile întregii reţele de informare şi de documentare a bibliotecilor din învăţământ.

Art. 81. - (1) Programele de cercetare ştiinţifică fundamentală, precum şi alte programe de interes deosebit sunt finanţate, pe bază de contracte, din fondurile alocate anual, direct Ministerului Educaţiei Naţionale, de la bugetul de stat, separat de finanţarea procesului de învăţământ. Finanţarea contractelor de cercetare se face în mod competitiv, pe baza evaluărilor făcute de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice Universitare.

(2) Programele de cercetare tehnologică avansată, programele de cercetare aplicativă, precum şi activităţile de proiectare, consultanţă, expertiză, altele decât cele având ca beneficiar Ministerul Educaţiei Naţionale, sunt finanţate, pe bază de contracte încheiate direct cu beneficiarii cercetărilor sau ai activităţilor respective, din fondurile de la bugetul de stat şi din fondul special de cercetare, alocate altor ministere, precum şi din alte surse.

(3) În cazul contractelor de finanţare sau de granturi, încheiate între Agenţia Naţională pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare*), pe de o parte, şi unităţile menţionate la art. 80 alin. (1), (2) şi (7), pe de altă parte, rezultatele cercetărilor aparţin executanţilor.

*) În conformitate cu prevederile art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.56/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.515 din 30 decembrie 1998 şi aprobată prin Legea nr. 157/1999, atribuţiile fostului Minister al Cercetării şi Tehnologiei au fost preluate de Agenţia Naţională pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare.

(4) Activitatea de cercetare ştiinţifică desfăşurată în institutele de cercetare ale Ministerului Educaţiei Naţionale este finanţată de la bugetul de stat, pentru programele solicitate de acest minister, şi din alte surse, pentru programele comandate de terţi.

Art. 82. - (1) Veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământ superior, realizate din contracte de cercetare ştiinţifică, de proiectare, de consultanţă sau de expertiză, precum şi din contracte pentru alte servicii ştiinţifice sau didactice, se evidenţiază în conturi distincte la bănci comerciale, în condiţiile legii. Aceste venituri se utilizează, cu acordul responsabilului de contract şi cu avizul rectorului, pentru dezvoltarea bazei materiale proprii de cercetare şi de activităţi didactice, precum şi pentru plata personalului care a executat contractul. Baza materială este constituită din obiecte ca: mijloace fixe, obiecte de inventar şi materiale de orice fel. Aceste obiecte pot fi cumpărate în timpul desfăşurării contractului sau după predarea lucrării şi după încasarea banilor.

(2) Din veniturile prevăzute la alin. (1) se mai pot finanţa următoarele categorii de cheltuieli: burse de cercetare şi instruire, informare şi documentare, taxe pentru participarea ca membru în organisme, organizaţii şi instituţii de profil, organizarea şi/sau participarea la manifestări culturalştiinţifice interne şi internaţionale, editarea de carte didactică şi de specialitate.

(3) Veniturile realizate şi neutilizate la finele anului se reportează cu aceeaşi destinaţie în anul următor.

Secţiunea a 6-a
Structura instituţiilor de învăţământ superior

Art. 83. - Instituţia de învăţământ superior cuprinde, de regulă, mai multe facultăţi, colegii universitare, departamente, catedre, unităţi de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi de microproducţie.

Art. 84. - (1) Facultatea reprezintă unitatea funcţională de bază a instituţiei de învăţământ superior şi are în componenţă una sau mai multe secţii de specialitate. Facultatea este organizată pe departamente şi catedre. Activitatea didactică în cadrul facultăţii se desfăşoară pe ani de studii, serii de predare, grupe şi subgrupe.

(2) Facultăţile se individualizează prin:

a) condiţii de admitere şi absolvire;

b) programe de studiu;

c) domenii de specializare.

(3) Facultatea cuprinde personal didactic şi studenţi, cercetători ştiinţifici şi proiectanţi, personal auxiliar şi administrativ.

Art. 85. - Colegiul universitar este unitatea funcţională subordonată instituţiei de învăţământ superior sau facultăţii.

Art. 86. - Departamentul constituie o structură subordonată instituţiei de învăţământ superior sau, după caz, facultăţii, având funcţii didactice, de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi de producţie. Organizarea şi funcţionarea departamentelor se stabilesc de senatele universitare.

Art. 87. - Catedra este unitatea structurală de bază a facultăţii sau, după caz, a departamentului, care realizează activităţi de învăţământ şi de cercetare. Catedra cuprinde personal didactic şi, după caz, personal de cercetare, de proiectare şi auxiliar, dintr-o disciplină sau dintr-o familie de discipline.

Art. 88. - (1) Instituţiile de învăţământ superior sau componentele acestora au dreptul de a organiza şi de a administra unităţi şi centre de cercetare, centre pentru pregătirea resurselor umane, unităţi de producţie, respectiv de microproducţie, loturi experimentale sau structuri instituţionale, singure sau în colaborare cu persoane juridice.

(2) Instituţiile de învăţământ superior au dreptul de a organiza, în colaborare cu instituţii similare din ţară şi din străinătate, programe de învăţământ universitar şi postuniversitar, conform metodologiei stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Secţiunea a 7-a
Autonomia universitară

Art. 89. - (1) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de a se conduce, de a-şi exercita libertăţile academice fără nici un fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu opţiunile şi orientările strategice naţionale ale dezvoltării învăţământului superior, stabilite prin lege.

(2) Autonomia universitară se corelează cu principiul răspunderii personale şi publice pentru calitatea întregii activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică pe care o desfăşoară instituţia respectivă de învăţământ superior.

Art. 90. - (1) Comunitatea universitară este constituită din personal didactic, personal didactic auxiliar, personal de cercetare ştiinţifică, de proiectare, precum şi din cei care studiază în instituţia respectivă.

(2) Comunitatea universitară foloseşte în activitatea sa personal administrativ.

Art. 91. - (1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, campusurilor universitare, dotărilor de orice fel şi cu orice destinaţie, folosite de instituţia de învăţământ superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările aferente care aparţin Ministerului Sănătăţii şi ministerelor cu reţea sanitară proprie, în care se desfăşoară învăţământul medical superior de stat.

Art. 92. - (1) Ansamblul de drepturi şi obligaţii, precum şi normele care reglementează viaţa comunităţii universitare în spaţiul universitar propriu sunt cuprinse în Carta universitară a instituţiei de învăţământ superior, adoptată de senatul universitar, în condiţiile legii.

(2) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, ale activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, ale administrării şi ale finanţării.

(3) Autonomia universitară se realizează, în principal, prin:

a) stabilirea structurii interne a instituţiei de învăţământ superior, conform legii;

b) programarea, organizarea, desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de învăţământ; stabilirea planurilor de învăţământ şi a programelor analitice în acord cu strategiile şi cu standardele naţionale ale dezvoltării învăţământului superior; organizarea admiterii candidaţilor la studii şi definirea criteriilor de evaluare a performanţelor academice şi profesionale ale studenţilor;

c) proiectarea, organizarea şi stabilirea formelor de învăţământ postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu; stabilirea, împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi cu alte autorităţi publice, agenţi economici, organizaţii profesionale şi patronale recunoscute la nivel naţional, a domeniilor în care se utilizează diplomele şi certificatele proprii emise;

d) selectarea şi promovarea personalului didactic ori ale celorlalte categorii de personal angajat, precum şi stabilirea criteriilor de apreciere a activităţii didactice şi ştiinţifice; acordarea titlurilor didactice, ştiinţifice şi onorifice, în condiţiile legii;

e) organizarea cercetării ştiinţifice şi a documentării; organizarea activităţilor de editare şi de tipărire; organizarea activităţilor audiovizuale; stabilirea programelor de cooperare cu alte instituţii de învăţământ superior şi de cercetare, din ţară şi din străinătate;

f) eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret;

g) stabilirea necesităţii financiare şi materiale; folosirea fondurilor şi gestionarea lor, cu respectarea prevederilor legale; găsirea şi stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea şi controlul serviciilor economico-gospodăreşti;

h) soluţionarea problemelor sociale ale comunităţilor universitare; acordarea burselor de studiu şi de cercetare, inclusiv a celor provenite din fonduri proprii;

i) organizarea de manifestări şi activităţi ştiinţifice, culturale şi sportive;

j) înfiinţarea de fundaţii, conform legii; stabilirea şi folosirea unor însemne şi simboluri proprii;

k) asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar.

(4) În plan financiar autonomia universitară se realizează ca drept de gestionare, potrivit legii şi răspunderii personale, a fondurilor alocate de la bugetul public naţional sau provenite din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele în valută de la studenţi şi cursanţi străini, potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul Educaţiei Naţionale.

Art. 93. - (1) Membrii comunităţii universitare au dreptul de a lua parte la conducerea treburilor universitare; organismele de conducere se aleg prin vot secret, potrivit Cartei universitare, pentru perioade de 4 ani.

(2) Organele alese, cu excepţia rectorului, se confirmă de către senatul universitar. Rectorul se alege de către senat şi se confirmă prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. O persoană nu poate ocupa funcţia de decan sau de rector mai mult de două mandate succesive. Rectorul poate fi revocat din funcţie de către senatul universitar prin aceeaşi procedură folosită la numire.

(3) Ministrul educaţiei naţionale îl poate suspenda din funcţie, din motive justificate, pe rectorul unei instituţii de învăţământ superior, de stat sau particular, acreditată. Hotărârea de revocare sau de menţinere în funcţie a rectorului se ia de către senatul universitar, în cel mult 30 de zile de la data comunicării ordinului de suspendare.

Art. 94. - (1) În senatele universitare şi în consiliile facultăţilor studenţii sunt reprezentaţi în proporţie de o pătrime din numărul membrilor acestor consilii şi senate, în condiţiile stabilite de Carta universitară.

(2) Protecţia membrilor comunităţii universitare în activitatea profesională şi în spaţiul universitar este înscrisă în Carta universitară. Abaterile de la deontologia universitară se analizează şi se soluţionează la nivelul consiliilor facultăţilor şi al senatului.

(3) Membrii comunităţii universitare sunt obligaţi să respecte regulamentele interne ale instituţiei de învăţământ superior, stabilite în conformitate cu Carta universitară.

Art. 95. - Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este permis numai în condiţiile stabilite prin lege sau prin Carta universitară.

Art. 96. - La nivel naţional autonomia universitară se manifestă prin relaţia directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi prin alegerea reprezentanţilor instituţiei în organismele profesionale, conform legii.

CAPITOLUL X
Învăţământul militar

Art. 97. - (1) Învăţământul militar este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi cuprinde: învăţământ liceal, învăţământ postliceal pentru formarea maiştrilor militari şi a subofiţerilor, învăţământ universitar pentru formarea ofiţerilor şi a altor specialişti, învăţământ postuniversitar.

(2) Perfecţionarea pregătirii cadrelor militare se realizează în instituţii de învăţământ distincte.

(3) Prevederile referitoare la învăţământul militar preuniversitar se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preuniversitar din domeniul transporturilor.

Art. 98. - Structura organizatorică, profilurile, specializările, cifrele anuale de şcolarizare şi criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul militar se stabilesc de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, potrivit specificului fiecărei arme şi trepte de învăţământ.

Art. 99. - Planurile de învăţământ pentru învăţământul militar liceal, postliceal şi superior se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, fiind avizate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Art. 100. - Diplomele de absolvire a instituţiilor militare de învăţământ şi titlurile ştiinţifice obţinute dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în rezervă, să ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ, cu profil apropiat şi de acelaşi nivel.

Art. 101. - Admiterea şi procesul de învăţământ în instituţiile militare de toate nivelurile se desfăşoară în limba română.

Art. 102. - Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul învăţământului militar Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale pot emite ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii.

CAPITOLUL XI
Învăţământul particular

Art. 103. - (1) Învăţământul particular constituie o alternativă la învăţământul de stat sau îl completează.

(2) Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular acreditate fac parte din sistemul naţional de învăţământ şi educaţie şi se supun dispoziţiilor prezentei legi.

(3) Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular dispun de autonomie organizatorică şi funcţională în concordanţă cu reglementările legale referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţământ.

(4) Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular acreditate pot fi sprijinite de stat.

Art. 104. - Învăţământul particular funcţionează potrivit legii, dacă:

a) este organizat şi funcţionează pe principiul nonprofit;

b) este organizat pe principii nediscriminatorii şi respinge ideile, curentele şi atitudinile antidemocratice, xenofobe, şovine şi rasiste;

c) respectă standardele naţionale.

Art. 105. - (1) Învăţământul particular preuniversitar cuprinde grădiniţe, şcoli primare şi gimnaziale, şcoli profesionale şi de ucenici, licee şi şcoli postliceale.

(2) Grădiniţele, şcolile primare şi gimnaziale, precum şi şcolile profesionale şi de ucenici se pot înfiinţa cu autorizarea inspectoratului şcolar, în baza documentaţiei de evaluare.

(3) Liceele şi şcolile postliceale se pot înfiinţa cu avizul inspectoratului şcolar şi cu aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale, în baza documentaţiei de evaluare.

Art. 106. - (1) Criteriile de evaluare pentru învăţământul particular preuniversitar se referă la domeniile fundamentale de organizare şi de funcţionare: personal didactic, conţinut, bază materială şi activitate financiară.

(2) Standardele corespund fiecărui criteriu şi indică nivelurile minime obligatorii în procesul de evaluare. Aceste standarde sunt diferenţiate în funcţie de nivelul de învăţământ şi sunt stabilite de Comisia de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar, care se înfiinţează şi funcţionează pe lângă Ministerul Educaţiei Naţionale, în baza regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art. 107. - (1) Procesul de acreditare a unităţilor de învăţământ preuniversitar cuprinde două faze:

a) autorizarea de încredere, care acordă dreptul de organizare şi funcţionare provizorie a unităţii respective;

b) acreditarea, care acordă unităţii respective toate drepturile ce decurg din prezenta lege.

(2) Acreditarea trebuie solicitată după acordarea autorizaţiei de încredere, astfel:

a) după cel mult 4 ani, pentru grădiniţe şi şcoli primare;

b) după primul examen de capacitate, pentru gimnaziu;

c) după primul examen de bacalaureat, pentru liceu;

d) după primul examen de absolvire, pentru şcolile profesionale, de ucenici şi postliceale.

Art. 108. - (1) În învăţământul particular preuniversitar se aplică planuri similare sau alternative învăţământului de stat, care cuprind discipline obligatorii, opţionale şi facultative, corespunzător standardelor naţionale.

(2) Programele analitice ale disciplinelor trebuie să răspundă aceloraşi cerinţe ca şi planurile de învăţământ.

(3) Pentru învăţământul particular preuniversitar planurile şi programele de învăţământ, similare sau alternative învăţământului de stat, sunt aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Art. 109. - În învăţământul particular preuniversitar formaţiunile de studiu (clase, grupe, subgrupe) nu pot depăşi numeric limitele maxime legale.

Art. 110. - (1) În învăţământul particular preuniversitar posturile didactice se ocupă în condiţiile prevăzute de Statutul personalului didactic.

(2) Cadrele didactice din învăţământul particular preşcolar şi primar trebuie să aibă norma de bază în unitatea respectivă.

(3) În învăţământul particular gimnazial, liceal şi profesional cel puţin 60% din numărul personalului didactic trebuie să fie încadrat cu norma de bază în unitatea respectivă.

(4) Pentru învăţământul particular postliceal cel puţin 50% din posturi, constituite în conformitate cu prevederile legale, trebuie să fie acoperite cu personal didactic angajat cu norma de bază în unitatea respectivă.

(5) Personalul didactic de conducere din învăţământul particular trebuie să fie angajat cu norma de bază în unitatea de învăţământ respectivă şi să îndeplinească cerinţele Statutului personalului didactic privind ocuparea funcţiilor de conducere.

Art. 111. - Diplomele sau certificatele acordate de unităţile din învăţământul particular preuniversitar, înfiinţate potrivit prezentei legi, au valoare şi produc efectele actelor de studii eliberate în învăţământul de stat, dacă examenele de absolvire au fost susţinute în faţa unor comisii numite în conformitate cu dispoziţiile legale.

Art. 112. - Elevii din învăţământul particular se pot transfera la alte unităţi de învăţământ de stat sau particular, cu acordul unităţii primitoare şi în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Art. 113. - Învăţământul superior particular funcţionează potrivit Legii nr. 88/1993*) privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

*) Legea nr. 88/1993 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.552 din 11 noiembrie 1999.

Art. 114. - În învăţământul particular taxele de şcolarizare se stabilesc de fiecare instituţie sau unitate de învăţământ, în condiţiile legii.

Art. 115. - (1) Baza materială a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ particular trebuie să corespundă standardelor desfăşurării unui proces instructiv-educativ de calitate: spaţii adecvate procesului de învăţământ, în proprietate sau închiriate; laboratoare proprii, cu dotare corespunzătoare pentru un an în avans faţă de anul şcolarizat; bibliotecă dotată cu fond de carte propriu, adecvat conţinutului disciplinelor şi nivelului acestora.

(2) Pentru obţinerea acreditării instituţia sau unitatea de învăţământ respectivă trebuie să facă dovada că în perioada de funcţionare provizorie a utilizat cel puţin 25% din venituri pentru investiţii în baza materială proprie.

(3) După două cicluri de şcolarizare ulterioare acreditării instituţia sau unitatea de învăţământ trebuie să facă dovada că deţine în proprietate cel puţin 50% din spaţiile de învăţământ şi că în toată perioada anterioară a utilizat cel puţin 25% din venituri pentru investiţii în baza materială proprie.

Art. 116. - Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular se supun evaluării şi controlului, în condiţiile legii.

Art. 117. - (1) Învăţământul cooperatist se desfăşoară în unităţi care sunt proprietatea asociaţiilor cooperatiste.

(2) Finanţarea învăţământului cooperatist se asigură din fonduri proprii ale asociaţiilor cooperatiste, din taxe şcolare şi din alte surse.

(3) Ministerul Educaţiei Naţionale acoperă de la bugetul de stat cheltuielile pentru salarizarea personalului didactic, cu excepţia personalului care asigură instruirea practică.

(4) Unităţilor de învăţământ cooperatist li se aplică prevederile art. 115.

CAPITOLUL XII
Învăţământul pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale

Art. 118. - Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă la toate nivelurile şi formele de învăţământ, precum şi la tipurile de învăţământ pentru care există o cerere suficientă, în condiţiile legii.

Art. 119. - (1) În funcţie de necesităţile locale se pot organiza, la cerere şi în condiţiile legii, grupe, clase, secţii sau şcoli cu predarea în limbile minorităţilor naţionale.

(2) Prevederile alin. (1) se vor aplica fără a se aduce atingere învăţării limbii oficiale şi predării în această limbă.

Art. 120. - (1) Disciplina Limba română se predă în învăţământul primar după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă. În învăţământul gimnazial disciplina Limba şi literatura română se predă după programe şcolare identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română şi manuale specifice. În învăţământul liceal disciplina Limba şi literatura română se predă după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română.

(2) În învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor naţionale Istoria românilor şi Geografia României se predau în aceste limbi după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi însuşirii toponomiei şi a numelor proprii româneşti în limba română. În învăţământul gimnazial şi liceal Istoria românilor şi Geografia României se predau în limba română, după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română. Examinarea la Istoria românilor şi Geografia României se face în limba de predare a acestora.

(3) În programele şi manualele de istorie universală şi de istorie a românilor se vor reflecta istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale din România.

(4) În învăţământul gimnazial se introduce, la cerere, ca disciplină de studiu, Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale, cu predare în limba maternă. Programele analitice şi manualele la această disciplină sunt aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Art. 121. - Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventează unităţi de învăţământ cu predare în limba română, li se asigură, la cerere şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective.

Art. 122. - În învăţământul de stat profesional, liceal şi postliceal de specialitate, în care, la cerere şi în condiţiile legii, predarea se face în limba maternă la disciplinele de specialitate, este obligatorie însuşirea terminologiei de specialitate şi în limba română.

Art. 123. - (1) În cadrul instituţiilor de învăţământ universitar de stat se pot organiza, în condiţiile legii, la cerere, grupe, secţii, colegii şi facultăţi cu predare în limbile minorităţilor naţionale. În acest caz se va asigura însuşirea terminologiei de specialitate în limba română. La cerere şi prin lege se pot înfiinţa instituţii de învăţământ superior multiculturale. Limbile de predare în aceste instituţii de învăţământ superior se stabilesc în cadrul legii de înfiinţare.

(2) Se recunoaşte dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a înfiinţa şi de a administra propriile instituţii de învăţământ superior particulare, conform legii.

(3) Se încurajează instituţiile de învăţământ superior cu structuri şi activităţi multiculturale pentru promovarea convieţuirii interetnice armonioase şi a integrării la nivel naţional şi european.

(4) La toate formele de învăţământ în limba română sau în limbile minorităţilor naţionale se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român, indiferent de limba sa maternă şi de limba în care a urmat studiile anterioare.

Art. 124. - În învăţământul de toate gradele şi nivelurile probele de admitere şi probele examenelor de absolvire pot fi susţinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în condiţiile legii.

Art. 125. - Ministerul Educaţiei Naţionale asigură, în limba de predare, pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic, precum şi manuale şcolare şi alte materiale didactice.

Art. 126. - În conducerea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ în care există grupe, clase sau secţii cu predare în limbile minorităţilor naţionale se asigură o reprezentare proporţională a cadrelor didactice din rândul minorităţilor, cu respectarea competenţei profesionale.

TITLUL III
Conţinutul învăţământului

CAPITOLUL I
Învăţământul preuniversitar

Art. 127. - (1) Conţinutul învăţământului preuniversitar este asigurat prin Curriculumul naţional. Curriculumul naţional este ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ, al programelor şi al manualelor şcolare din învăţământul preuniversitar. Acest ansamblu cuprinde o componentă comună pentru toate şcolile de acelaşi tip şi o altă componentă aflată la decizia şcolii.

(2) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele obligatorii, opţionale şi facultative, precum şi numărul minim şi maxim de ore aferent fiecăreia dintre acestea.

(3) Programele şcolare stabilesc pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ obiectivele instructiv-educative şi formative ale disciplinei şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ, oferind orientări metodologice generale pentru realizarea acestora.

Art. 128. - (1) Planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare pentru învăţământul preuniversitar se elaborează de comisiile naţionale de specialitate, fiind coordonate şi avizate de Consiliul Naţional pentru Curriculum, şi se aprobă de către ministrul educaţiei naţionale.

(2) În unităţile de învăţământ se utilizează numai manuale şcolare aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

(3) În unităţile de învăţământ preuniversitar se pot utiliza manuale alternative. Cadrul didactic are dreptul de a recomanda elevilor un anumit manual, pe baza criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale.

(4) Obiectivele specifice în evaluarea procesului instructiveducativ pe fiecare nivel de învăţământ se stabilesc prin standarde aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

CAPITOLUL II
Învăţământul superior

Art. 129. - (1) În instituţiile de învăţământ superior planurile de învăţământ se elaborează de facultăţi sau departamente, se analizează în cadrul consiliilor acestora, se aprobă de senatele universitare şi se avizează de Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru a fi în concordanţă cu standardele naţionale. Modificarea planurilor de învăţământ se poate face numai începând cu anul I.

(2) Programele analitice se elaborează de titularii de discipline şi se aprobă de catedră sau de departament.

Art. 130. - În funcţie de specificul facultăţilor şi al specializărilor, planurile de învăţământ şi programele analitice pot fi concepute şi în structură modulară.

CAPITOLUL III
Activitatea extraşcolară

Art. 131. - (1) Conţinutul instruirii şi educaţiei la toate nivelurile de organizare a învăţământului se completează prin activităţi extraşcolare.

(2) Activitatea extraşcolară se organizează de către şcoli, cluburi, palate ale copiilor şi elevilor, administraţiile judeţene ale taberelor, conducerile taberelor şcolare şi bazelor sportive, turistice şi de agrement şi de alte unităţi pentru activităţi complementare, cu sprijinul familiei şi al altor factori interesaţi.

(3) Activităţile extraşcolare au conţinut ştiinţific, culturalartistic, umanitar, ecologic, moral-civic, tehnico-aplicativ, turistic, sportiv, precum şi caracter recreativ.

(4) Palatul Naţional al Copiilor şi Elevilor din Bucureşti, subordonat Ministerului Educaţiei Naţionale, precum şi palatele copiilor din judeţe, aflate în subordinea inspectoratelor şcolare, au şi rol metodologic pentru activităţile extraşcolare.

Art. 132. - (1) Organizarea şi competenţele unităţilor specializate în activitatea extraşcolară se stabilesc prin regulament aprobat de Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului.

(2) Ministerul Educaţiei Naţionale, prin inspectoratele şcolare, asigură şi controlează realizarea obiectivelor instruirii şi educaţiei extraşcolare.

CAPITOLUL IV
Educaţia permanentă

Art. 133. - Pentru asigurarea educaţiei permanente Ministerul Educaţiei Naţionale colaborează cu Ministerul Culturii şi cu alte ministere interesate, precum şi cu mijloacele de informare în masă, cultele religioase, universităţile populare, fundaţiile culturale, alte societăţi şi instituţii, pentru a facilita accesul la ştiinţă şi cultură al tuturor cetăţenilor, indiferent de vârstă, în vederea adaptării lor la mutaţiile majore care survin în viaţa socială.

Art. 134. - Ministerul Educaţiei Naţionale, prin unităţile şi instituţiile sale, acordă, pe bază de contract, asistenţă de specialitate celor care organizează diferite programe de instruire a adulţilor în sistemul educaţiei permanente şi al conversiei profesionale sau poate organiza asemenea programe din proprie iniţiativă.

Art. 135. - (1) Persoanele juridice sau fizice pot organiza, în cadrul sistemului de formare continuă, împreună cu unităţi sau instituţii de învăţământ ori separat, cursuri de calificare, perfecţionare şi conversie profesională a adulţilor, care oferă certificate de competenţă profesională recunoscute pe piaţa muncii.

(2) Persoanele juridice pot organiza cursurile prevăzute la alin. (1) numai dacă au prevăzut în statut aceste activităţi şi dacă sunt autorizate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi, după caz, de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau de alte autorităţi publice, în baza criteriilor de evaluare stabilite prin regulament aprobat de cele două ministere, cu respectarea standardelor ocupaţionale, conform legii. Persoanele fizice pot organiza asemenea activităţi numai în condiţiile autorizării menţionate.

(3) Modul de certificare a competenţelor profesionale în cadrul sistemului de formare continuă se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale, împreună cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în concordanţă cu standardele ocupaţionale, potrivit legii.

(4) Pe perioada în care urmează cursuri de perfecţionare a pregătirii profesionale personalul instituţiilor publice are dreptul la salariu de bază şi la celelalte adaosuri la acesta. În cazul în care cursurile sunt organizate în altă localitate decât cea de domiciliu, personalul instituţiilor publice participant la acestea beneficiază şi de drepturile cuvenite, potrivit dispoziţiilor legale, salariaţilor instituţiilor publice aflaţi în delegare.

Art. 136. - (1) Pentru instruirea adulţilor, precum şi pentru sprijinirea sistemului de învăţământ în realizarea unor obiective specifice pot fi organizate, cu aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale, instituţii şi reţele de învăţământ deschis sau la distanţă, care utilizează tehnologiile moderne de comunicare şi de preluare a informaţiilor.

(2) Cheltuielile necesare pentru acest sistem de învăţământ sunt suportate de către beneficiari şi de instituţiile interesate.

CAPITOLUL V
Bibliotecile din învăţământ

Art. 137. - (1) În sistemul de învăţământ funcţionează, ca parte integrantă, o reţea de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare şi biblioteci pedagogice, ca instituţii cu personalitate juridică subordonate direct Ministerului Educaţiei Naţionale; biblioteci ale instituţiilor de învăţământ superior, ale facultăţilor, colegiilor, departamentelor, catedrelor; biblioteci ale caselor corpului didactic; biblioteci şcolare.

(2) Bibliotecile menţionate la alin. (1) funcţionează pe bază de regulamente aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

(3) Bibliotecile din învăţământ pot organiza, cu aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi în colaborare cu Ministerul Culturii, secţii specifice, precum şi alte forme pe care le consideră necesare pentru studiul individual al adulţilor.

Art. 138. - Pregătirea personalului de specialitate pentru biblioteci este asigurată de Ministerul Educaţiei Naţionale prin studii universitare de scurtă şi de lungă durată, iar perfecţionarea acestuia este coordonată de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Art. 139. - Coordonarea activităţii reţelei bibliotecilor din învăţământ se asigură de Ministerul Educaţiei Naţionale.

TITLUL IV
Conducerea învăţământului

CAPITOLUL I
Ministerul Educaţiei Naţionale şi alte organisme de nivel naţional

Art. 140. - (1) Ministerul Educaţiei Naţionale se organizează şi funcţionează potrivit legii. Ministerul Educaţiei Naţionale, ca organ de specialitate, are răspunderea de a elabora şi de a aplica politica educaţională, în conformitate cu art. 2. Ministerul Educaţiei Naţionale are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi a resurselor umane din sfera educaţiei şi colaborează cu alte ministere implicate în dezvoltarea învăţământului.

(2) Pentru exercitarea atribuţiilor sale Ministerul Educaţiei Naţionale constituie structuri de experţi şi se sprijină pe organisme consultative, la nivel naţional, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral: Consiliul naţional pentru Reforma Învăţământului, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior, Consiliul Naţional al Cercetării ªtiinţifice din învăţământul Superior, Consiliul Naţional al Bibliotecilor, Consiliul Naţional pentru Formare şi Educaţie Continuă, comisiile naţionale de specialitate pe discipline şi structurile manageriale ale programelor de reformă. Componenţa consiliilor şi regulamentele lor de funcţionare se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. În exercitarea atribuţiilor sale Ministerul Educaţiei Naţionale poate consulta, după caz, societăţile ştiinţifice naţionale ale cadrelor didactice, federaţiile sindicale reprezentative la nivel de ramură, ca parteneri sociali, şi organizaţiile studenţeşti şi de elevi, recunoscute pe plan naţional.

(3) Pentru confirmarea titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare Ministerul Educaţiei Naţionale constituie Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Membrii consiliului sunt profesori universitari, personalităţi de prestigiu ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan naţional sau internaţional. Ei sunt selectaţi pe baza propunerilor senatelor universitare. Consiliul funcţionează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

(4) Consiliul Naţional al Rectorilor se constituie şi funcţionează în baza statutului propriu.

(5) În subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale funcţionează:

a) Institutul de ªtiinţe ale Educaţiei, ca institut de cercetare şi dezvoltare care activează în domeniul inovării şi reformei sistemului naţional de învăţământ;

b) Federaţia Sportului ªcolar şi Universitar, ca unitate autonomă cu personalitate juridică. Federaţia Sportului ªcolar şi Universitar coordonează activitatea sportivă a asociaţiilor sportive şcolare şi universitare. Federaţia Sportului ªcolar şi Universitar se afiliază la federaţiile internaţionale ale sportului şcolar, respectiv universitar. Cluburile sportive şcolare şi universitare, înfiinţate conform prevederilor art. 40 alin. (1), au personalitate juridică şi se pot afilia la federaţiile de specialitate. Transferarea sportivilor din aceste cluburi se face în baza reglementărilor federaţiilor de specialitate, potrivit regimului de transferuri aplicat celorlalte cluburi sportive.

Art. 141. - Ministerul Educaţiei Naţionale elaborează, coordonează şi aplică politica naţională în domeniul educaţiei. În acest scop exercită următoarele atribuţii:

a) coordonează şi controlează sistemul naţional de învăţământ;

b) organizează reţeaua învăţământului de stat şi propune Guvernului cifrele de şcolarizare, pe baza studiilor de prognoză, cu consultarea unităţilor de învăţământ, a autorităţilor locale şi a agenţilor economici interesaţi;

c) aprobă Curriculumul naţional şi sistemul naţional de evaluare, asigură şi supraveghează respectarea acestora;

d) coordonează activitatea de cercetare ştiinţifică din învăţământ;

e) asigură cadrul pentru producţia manualelor şcolare; asigură finanţarea şcolilor pentru achiziţionarea de manuale, conform legii;

f) elaborează criteriile generale de admitere în învăţământul superior;

g) aprobă înfiinţarea liceelor şi a şcolilor postliceale;

h) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi funcţionare a unităţilor subordonate, cu excepţia instituţiilor de învăţământ superior;

i) elaborează studii de diagnoză şi prognoză în domeniul restructurării şi modernizării învăţământului şi contribuie la perfecţionarea cadrului legislativ;

j) asigură cadrul pentru proiectarea, omologarea şi producţia mijloacelor de învăţământ;

k) asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite;

l) asigură şcolarizarea specializată şi asistenţa psihopedagogică adecvată a copiilor şi a tinerilor cu deficienţe fizice, senzoriale, mentale sau asociate;

m) analizează modul în care se asigură protecţia socială în învăţământ şi propune măsuri corespunzătoare Guvernului şi autorităţilor publice locale abilitate;

n) coordonează activitatea bibliotecilor universitare din subordine;

o) răspunde de formarea şi perfecţionarea personalului didactic;

p) coordonează, potrivit legii, numirea, transferarea, eliberarea şi evidenţa personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi control şi a celui auxiliar din unităţile subordonate;

q) asigură repartizarea Fondului naţional al formării profesionale, cu consultarea factorilor interesaţi;

r) răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ pe baza standardelor naţionale;

s) elaborează şi aplică strategiile de reformă, pe termen mediu şi lung, ale învăţământului şi educaţiei;

t) elaborează împreună cu alte ministere strategia colaborării cu alte state şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învăţământului şi cercetării ştiinţifice;

u) colaborează, pe bază de protocoale, cu statele în care trăieşte populaţie de naţionalitate sau de origine română, pentru promovarea şi desfăşurarea învăţământului în limba maternă;

v) elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora;

w) stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice, eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, ţinând seama şi de înţelegerile şi convenţiile internaţionale;

x) stabileşte pentru învăţământul preuniversitar de stat structura anului şcolar, sesiunile de examene, perioadele de desfăşurare a concursurilor, precum şi vacanţele şcolare;

y) controlează modul de respectare a normelor financiarcontabile, de execuţie bugetară şi de administrare a patrimoniului din sistemul naţional al învăţământului de stat; încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi recunoaşterea actelor de studii, conform legii.

CAPITOLUL II
Inspectoratele şcolare

Art. 142. - Inspectoratele şcolare sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educaţiei Naţionale, având, în principal, următoarele atribuţii:

a) urmăresc modul de organizare şi de funcţionare a reţelei de învăţământ preuniversitar, în conformitate cu politica educaţională la nivel naţional;

b) asigură aplicarea legislaţiei în organizarea, conducerea şi desfăşurarea procesului de învăţământ;

c) asigură calitatea învăţământului şi respectarea standardelor naţionale prin inspecţia şcolară;

d) înfiinţează, cu avizul Ministerului Educaţiei Naţionale, unităţi şcolare ale învăţământului de stat: grădiniţe, şcoli primare, gimnazii, şcoli profesionale şi de ucenici;

e) propun Ministerului Educaţiei Naţionale reţeaua de şcolarizare din raza lor teritorială, în conformitate cu politica educaţională, a studiilor de prognoză, după consultarea unităţilor de învăţământ, a autorităţilor locale, a agenţilor economici şi a partenerilor sociali interesaţi;

f) asigură, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor pe durata învăţământului obligatoriu;

g) coordonează încadrarea unităţilor de învăţământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic;

h) organizează şi îndrumă activitatea de perfecţionare a personalului didactic, de cercetare ştiinţifică şi alte acţiuni complementare din învăţământul preuniversitar;

i) coordonează utilizarea, dezvoltarea şi protejarea bazei didactico-materiale din unităţile de învăţământ, împreună cu autorităţile publice locale;

j) coordonează organizarea admiterii şi a examenelor de absolvire din unităţile de învăţământ, precum şi a concursurilor şcolare;

k) controlează activităţile şi serviciile de învăţământ preuniversitar organizate de agenţi economici, fundaţii, asociaţii, culte şi de alte persoane juridice sau fizice de pe raza lor teritorială; constată eventualele încălcări ale prevederilor legale şi iau măsurile prevăzute de lege;

l) coordonează activitatea bibliotecilor din unităţile de învăţământ subordonate;

m) coordonează şi controlează activitatea Casei corpului didactic.

Art. 143. - (1) Structura inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

(2) În structura inspectoratelor şcolare din judeţele cu învăţământ şi în limbile minorităţilor naţionale sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru acest învăţământ.

(3) Unităţile extraşcolare şi unităţile conexe învăţământului preuniversitar sunt subordonate inspectoratului şcolar.

(4) Inspectoratul şcolar are un consiliu de administraţie şi un consiliu consultativ. Consiliul de administraţie este format din 9-11 membri, dintre care: inspectorul şcolar general, inspectorii şcolari generali adjuncţi, directorul Casei corpului didactic, directorul tehnic-administrativ, contabilulşef, consilierul juridic al inspectoratului şcolar şi alţi membri. Inspectorul şcolar general este preşedintele de drept al consiliului de administraţie. Consiliul consultativ este format din directori de unităţi de învăţământ, din alte cadre didactice de prestigiu, inclusiv din învăţământul superior, din reprezentanţi ai părinţilor, ai autorităţilor locale administrative, ai comunităţilor religioase, ai agenţilor economici, precum şi din alţi parteneri sociali. Preşedintele consiliului consultativ este ales, prin vot secret, dintre membrii acestuia.

(5) Inspectoratele şcolare organizează periodic conferinţe judeţene ale personalului didactic din învăţământul preuniversitar, pe specialităţi, cu rol consultativ, participativ şi metodic.

Art. 144. - (1) Inspectorul şcolar general, inspectorii şcolari generali adjuncţi şi directorul Casei corpului didactic sunt numiţi prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, pe baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială, conform legii.

(2) Inspectorii şcolari se numesc de către inspectorul şcolar general, prin concurs, pe baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială, de regulă pe o perioadă de 4 ani, conform legii.

CAPITOLUL III
Conducerea instituţiilor şi a unităţilor învăţământului de stat

Art. 145. - (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar sunt conduse de directori, ajutaţi, după caz, de directori adjuncţi. În activitatea de conducere directorii se bazează pe consiliul profesoral, pe consiliul de administraţie şi pe consiliul şcolar. Aceste consilii funcţionează în temeiul unor regulamente elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale, conform legii.

(2) Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ, cu rol de decizie în domeniul instructiv-educativ, este format din personalul didactic de predare din unitatea respectivă şi este prezidat de director.

(3) Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, cu rol de decizie în domeniul administrativ, este format din cel puţin 5 membri, dar nu mai mult de 11 membri, între care directorul unităţii, directorul adjunct, contabilul-şef, cadre didactice alese de consiliul profesoral şi reprezentanţi ai părinţilor, precum şi ai administraţiei publice locale. În consiliul de administraţie se includ şi reprezentanţi ai agenţilor economici care asigură baza materială pentru practică. Directorul unităţii de învăţământ este preşedintele consiliului de administraţie.

(4) Unitatea de învăţământ preşcolar sau primar, afiliată altei unităţi de învăţământ, îşi alege 1-2 cadre didactice în consiliul de administraţie al acesteia.

(5) În consiliile de administraţie ale liceelor şi şcolilor postliceale se includ 1-2 elevi.

(6) În fiecare unitate de învăţământ cu personalitate juridică sau pe grupuri de unităţi se constituie câte un consiliu şcolar, care decide şi răspunde de realizarea politicii educaţionale la nivel local. Iniţiativele locale respectă politica educaţională elaborată la nivel naţional. Componenţa şi atribuţiile consiliului şcolar sunt stabilite prin regulament aprobat de către Ministerul Educaţiei Naţionale.

(7) Directorii şi directorii adjuncţi ai unităţilor din învăţământul preşcolar, primar, gimnazial şi profesional, precum şi directorii adjuncţi din învăţământul liceal şi postliceal sunt numiţi de inspectorul şcolar general, conform legii.

(8) Directorii unităţilor din învăţământul liceal şi postliceal sunt numiţi prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, la propunerea inspectorului şcolar general, conform legii.

(9) Directorii unităţilor destinate activităţilor extraşcolare sunt numiţi de ministrul educaţiei naţionale la unităţile direct subordonate Ministerului Educaţiei Naţionale şi de către inspectorul şcolar general la unităţile din subordinea inspectoratului şcolar.

(10) Numirea directorilor şi a directorilor adjuncţi ai unităţilor de învăţământ menţionate la alin. (7) şi (8) se face ca urmare a susţinerii unui concurs, pe baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială, precum şi a recomandării consiliului şcolar, pe o perioadă de 4 ani. Metodologia concursului se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Art. 146. - Instituţiile de învăţământ superior sunt conduse de senate, iar facultăţile şi departamentele, de consilii. Senatele sunt prezidate de rectori, consiliile facultăţilor, de decani, iar consiliile departamentelor, de directori. Atribuţiile şi raporturile acestor organisme se stabilesc prin Carta universitară. Hotărârile senatelor, ale consiliilor facultăţilor şi ale departamentelor se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, dacă numărul lor reprezintă cel puţin două treimi din totalul membrilor.

Art. 147. - (1) Conducerea operativă a instituţiei de învăţământ superior este asigurată de către biroul senatului, alcătuit conform Statutului personalului didactic şi Cartei universitare.

(2) Preşedintele biroului senatului este rectorul.

CAPITOLUL IV
Evaluarea în învăţământ

Art. 148. - (1) Evaluarea învăţământului, ca sistem şi proces, se asigură de Ministerul Educaţiei Naţionale prin instituţii şi organisme specializate, în baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

(2) Evaluarea învăţământului universitar şi postuniversitar se asigură prin forme specifice, în conformitate cu dispoziţiile legale şi cu normele autonomiei universitare.

(3) În sistemul naţional de învăţământ şi educaţie notarea se face, de regulă, de la 10 la 1.

(4) Se recomandă aplicarea creditelor transferabile şi recunoaşterea lor atât în cadrul aceleiaşi instituţii sau unităţi de învăţământ, cât şi între instituţii sau unităţi de învăţământ din ţară şi din străinătate.

Art. 149. - Ministerul Educaţiei Naţionale asigură evaluarea periodică a nivelului de pregătire profesională şi metodică a personalului didactic din învăţământ.

Art. 150. - (1) Inspectorul şcolar general elaborează, la sfârşitul fiecărui an şcolar, un raport privind starea învăţământului din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti. Acest raport se prezintă Ministerului Educaţiei Naţionale, prefecturii, consiliului judeţean, consiliilor locale şi tuturor unităţilor de învăţământ din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti.

(2) Rectorul instituţiei de învăţământ superior elaborează, la sfârşitul fiecărui an universitar, un raport privind starea instituţiei de învăţământ, pe care îl transmite Ministerului Educaţiei Naţionale, prefecturii şi consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.

(3) Ministrul educaţiei naţionale înaintează Parlamentului raportul anual asupra stării sistemului naţional de învăţământ, până la data de 15 octombrie. Concomitent sunt prezentate direcţiile şi priorităţile de dezvoltare a învăţământului preuniversitar şi superior. Raportul anual se dă publicităţii.

TITLUL V
Resurse umane

CAPITOLUL I
Personalul din învăţământ. Elevi şi studenţi

Art. 151. - (1) Personalul din învăţământ este format din personal didactic, personal de cercetare, personal didactic auxiliar şi personal administrativ.

(2) Personalul didactic este format din:

a) educatoare - în învăţământul preşcolar;

b) învăţători - în învăţământul primar;

c) institutori - în învăţământul preşcolar şi primar;

d) maiştri-instructori - în învăţământul gimnazial, profesional, liceal şi postliceal;

e) profesori - în învăţământul gimnazial, profesional, liceal şi postliceal;

f) preparatori universitari, asistenţi universitari, lectori universitari (şefi de lucrări), conferenţiari universitari, profesori universitari şi profesori universitari consultanţi - în învăţământul superior;

g) formatori.

(3) În învăţământ poate funcţiona personal didactic asociat.

(4) Personalul de cercetare este integrat în catedre, departamente, unităţi sau centre de cercetare şi de microproducţie.

(5) În învăţământul de toate gradele funcţionează personal didactic auxiliar, definit conform Statutului personalului didactic.

Art. 152. - Funcţiile didactice pe tipuri şi forme de învăţământ, precum şi condiţiile pentru ocuparea acestora se stabilesc prin Statutul personalului didactic.

Art. 153. - (1) Norma didactică pentru învăţământul preuniversitar se reglementează prin Statutul personalului didactic.

(2) Norma didactică pentru profilurile cu formaţiuni specifice de instruire, precum şi pentru unităţi de învăţământ din localităţi izolate sau pentru clase cu un număr redus de elevi se reglementează de Ministerul Educaţiei Naţionale.

(3) Norma didactică pentru învăţământul universitar şi postuniversitar se reglementează prin Statutul personalului didactic.

Art. 154. - (1) În învăţământul de stat şi particular posturile didactice se ocupă prin concurs. Condiţiile pentru ocuparea funcţiilor de conducere se stabilesc prin Statutul personalului didactic.

(2) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au un caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de Statutul personalului didactic.

(3) Validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice din învăţământul preuniversitar de stat se face de către inspectoratele şcolare, la propunerea comisiilor de concurs.

(4) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice din învăţământul universitar şi postuniversitar se aprobă de către consiliile facultăţilor, la propunerea comisiilor de concurs, şi se validează de către senatele universitare. Titlurile didactice de conferenţiar universitar şi de profesor universitar sunt confirmate de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, prin comisiile de specialitate. Pe baza confirmării ministrul educaţiei naţionale emite ordin de acordare a titlurilor de conferenţiar universitar şi de profesor universitar.

(5) Candidatul la concursul pentru ocuparea unui post didactic cu predare în altă limbă decât cea în care şi-a făcut studiile superioare susţine în faţa unei comisii de specialitate un test de cunoaştere a limbii în care urmează să facă predarea.

Art. 155. - Ministerul Educaţiei Naţionale are obligaţia de a asigura pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic din sistemul naţional de învăţământ şi stabileşte, prin organisme de specialitate, standardele naţionale pentru atestarea calităţii de cadru didactic.

Art. 156. - (1) Drepturile şi îndatoririle personalului didactic sunt prevăzute în Statutul personalului didactic şi în Carta universitară.

(2) Dreptul la contestaţie al persoanelor fizice sau juridice din învăţământ se exercită prin adresare către forul ierarhic superior celui a cărui decizie este contestată.

Art. 157. - (1) În instituţiile şi unităţile de învăţământ sunt interzise pedepsele corporale.

(2) Personalul didactic care practică asemenea metode va fi sancţionat administrativ sau, în funcţie de gravitatea abaterii, se va supune rigorilor legii.

(3) Drepturile şi îndatoririle elevilor sunt stabilite prin regulament elaborat de Ministerul Educaţiei Naţionale, iar pentru studenţi acestea sunt cuprinse în Carta universitară şi în regulamentele instituţiilor de învăţământ superior.

Art. 158. - (1) În învăţământul preuniversitar formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:

a) grupa cuprinde în medie 15 preşcolari sau elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 20; prin excepţie, inspectoratul şcolar poate aproba grupe cuprinzând cel puţin 7 preşcolari sau elevi;

b) clasa din învăţământul primar are în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 25;

c) clasa din învăţământul gimnazial are în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 30;

d) clasa sau anul de studiu din învăţământul profesional, liceal şi postliceal are în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30.

(2) Situaţiile speciale privind formaţiunile de elevi sau de preşcolari din grupa mare aflate sub efectivul minim se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale.

CAPITOLUL II
Formarea continuă a personalului didactic

Art. 159. - (1) Formarea continuă a personalului didactic constituie un drept care se realizează, în principal, prin perfecţionare şi conversie profesională.

(2) În cadrul sistemului naţional de învăţământ perfecţionarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar se realizează, în principal, prin formele prevăzute de Statutul personalului didactic.

(3) Conversia profesională în sistemul de învăţământ vizează extinderea pregătirii iniţiale în vederea obţinerii dreptului de a preda şi alte discipline sau de a ocupa alte posturi didactice.

Art. 160. - (1) Ministerul Educaţiei Naţionale stabileşte obiectivele şi coordonează formarea continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, evaluează, acreditează şi finanţează programele de formare continuă, inclusiv de conversie profesională, realizate în:

a) instituţii de învăţământ superior, prin facultăţi, departamente şi catedre, pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate;

b) instituţii de învăţământ superior, prin departamentele sau catedrele de pregătire a personalului didactic, pentru perfecţionarea pregătirii metodice şi psihopedagogice;

c) colegii pedagogice universitare şi licee cu profil pedagogic, pentru perfecţionarea de specialitate, metodică şi psihopedagogică a personalului didactic din învăţământul preşcolar şi primar;

d) case ale corpului didactic, conform art. 162;

e) centre de perfecţionare, organizate în unităţi de învăţământ, pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate a personalului didactic cu studii medii;

f) alte structuri abilitate în acest scop de Ministerul Educaţiei Naţionale.

(2) Pentru organizarea activităţilor prevăzute la alin. (1) instituţiile menţionate pot colabora cu instituţii similare, precum şi cu agenţi economici, conform reglementărilor legale.

Art. 161. - (1) Programele de formare continuă a personalului didactic se încheie prin colocviu sau prin alte forme specifice de evaluare, potrivit legii.

(2) Instituţiile de învăţământ superior acreditate pot organiza şi desfăşura programe de conversie profesională, la nivel universitar şi postuniversitar, cu durata de cel puţin un an şi jumătate. Programele sunt aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi se finalizează cu examen de absolvire. Promovarea examenului de absolvire conferă dreptul la obţinerea unei diplome şi dreptul de a profesa în noua specializare. Aceste activităţi se pot organiza în formele de învăţământ prevăzute de lege.

Art. 162. - (1) Casele corpului didactic sunt centre de documentare şi de organizare a activităţilor de formare continuă şi a activităţilor cu caracter ştiinţific, metodic şi cultural.

(2) Pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (1) Casa corpului didactic asigură formatori calificaţi, acreditaţi de Ministerul Educaţiei Naţionale, şi finanţează aceste programe. Formatorii colaborează cu departamentele şi catedrele de pregătire a personalului didactic din instituţiile de învăţământ superior la activităţile de formare continuă.

Art. 163. - Pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic de conducere, îndrumare şi control Ministerul Educaţiei Naţionale înfiinţează şi coordonează centre şi alte forme instituţionalizate, cu atribuţii în acest scop.

Art. 164. - Perfecţionarea personalului didactic din învăţământul superior de stat este finanţată de Ministerul Educaţiei Naţionale prin bugetele instituţiilor de învăţământ şi se realizează prin:

a) programe de documentare şi schimburi de experienţă, la nivel naţional şi internaţional;

b) programe de specializare şi cooperare interuniversitară, în ţară şi în străinătate;

c) învăţământ postuniversitar, organizat potrivit prevederilor prezentei legi;

d) programe de cercetare ştiinţifică, realizate în ţară sau prin cooperare internaţională;

e) inovare educaţională, creaţie ştiinţifică, tehnică şi artistică.

Art. 165. - Perfecţionarea personalului didactic auxiliar din întregul sistem naţional de învăţământ se realizează conform prevederilor art. 160.

TITLUL VI
Baza materială şi finanţarea învăţământului de stat

Art. 166. - (1) Baza materială a învăţământului de stat constă în întregul activ patrimonial al Ministerului Educaţiei Naţionale, al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din sistemul de învăţământ existent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior.

(2) În înţelesul prevederilor alin. (1), baza materială a învăţământului cuprinde: spaţii pentru procesul de învăţământ şi cercetare ştiinţifică, mijloace de învăţământ şi de cercetare aferente, biblioteci, edituri şi tipografii, staţiuni didactice şi de cercetare, unităţi de microproducţie, ateliere şcolare, ferme didactice, grădini botanice, terenuri agricole, cămine, internate, cantine, cluburi ale elevilor, case de cultură ale studenţilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere şcolare, baze şi complexuri cultural-sportive, palate şi case ale copiilor şi elevilor, baze de odihnă şi tratament, spaţii cu destinaţia de locuinţă, precum şi orice alt obiect de patrimoniu destinat învăţământului şi salariaţilor din învăţământ.

(3) Baza materială aferentă procesului de instruire şi de educaţie, menţionată la alin. (2) şi realizată din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează, fără plată, în patrimoniul Ministerului Educaţiei Naţionale, al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat. Predarea-preluarea se face pe bază de protocol. Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern. În aceleaşi condiţii se reintegrează fără plată şi imobilele care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de protocol de predare-preluare.

(4) Baza materială a instituţiilor de învăţământ superior de stat este de drept proprietatea acestora, iar cea a unităţilor de învăţământ preuniversitar, până la apariţia Legii patrimoniului public şi privat al statului, rămâne în proprietatea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu excepţia unităţilor şcolare organizate împreună cu agenţi economici.

(5) Construcţiile şi terenurile aferente procesului instructiveducativ nu pot fi transferate decât cu aprobarea Guvernului, la propunerea ministrului educaţiei naţionale, fără plată şi numai în interes public.

(6) Închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor, disponibile temporar, aflate în patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior de stat sau în administrarea acestora, se poate face pe bază de contract încheiat în conformitate cu prevederile legale, cu revizuire anuală. Bunurile, inclusiv terenurile, aflate în administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, disponibile temporar, pot fi închiriate pe bază de contract încheiat în conformitate cu prevederile legale, cu revizuire anuală a acestuia, numai în conformitate cu metodologia stabilită de Ministerul Educaţiei Naţionale. Închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor, în condiţiile prevăzute la alineatele precedente, se face cu prioritate pentru activităţi de învăţământ.

(7) Deţinătorii de bunuri prevăzute la alin. (3) şi (4), care urmează să fie reintegrate în patrimoniul Ministerului Educaţiei Naţionale, al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat, sunt obligaţi să pună la dispoziţie împuterniciţilor Ministerului Educaţiei Naţionale toate documentele care atestă proprietatea, precum şi documentele necesare în vederea înregistrării în evidenţele contabile.

(8) Ministerul Educaţiei Naţionale, prin împuterniciţii săi, va acţiona în justiţie persoanele juridice sau fizice care refuză semnarea protocoalelor şi predarea documentelor de proprietate. Aceste acţiuni sunt scutite de taxa de timbru.

(9) Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparţinând Ministerului Educaţiei Naţionale sau instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat se face, după caz, în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni, în cărţile funciare sau în cărţile de publicitate funciară, cu scutire de plata taxelor prevăzute de lege.

(10) Acţiunile în justiţie formulate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi de inspectoratele şcolare pentru aplicarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt scutite de taxă de timbru.

Art. 167. - (1) Ministerul Educaţiei Naţionale, prin inspectoratele şcolare, asigură, cu sprijinul material al consiliilor locale, administrarea şi funcţionarea tuturor unităţilor din învăţământul preuniversitar de stat.

(2) Finanţarea cheltuielilor de funcţionare, întreţinere şi reparare a unităţilor din învăţământul preuniversitar, precum şi a bazei didactico-materiale, cu excepţia celor cuprinse la alin. (4) şi (5), este asigurată prioritar de către consiliile locale din bugetele locale, precum şi din resursele proprii ale respectivelor unităţi. Decontarea cheltuielilor alocate din bugetele locale se face de către consiliile locale, în baza documentaţiei prezentate de unităţile şcolare.

(3) Unităţile de învăţământ special, cluburile, taberele, palatele copiilor şi casele corpului didactic se finanţează din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale.

(4) Ministerul Educaţiei Naţionale asigură de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar şi administrativ din unităţile şi din instituţiile de învăţământ preuniversitar, pentru deplasări, precum şi pentru cheltuieli de dotări cu obiecte de inventar şi cărţi.

(5) Ministerul Educaţiei Naţionale poate aloca de la buget fonduri pentru finanţarea cheltuielilor curente aferente unor activităţi extraşcolare, educaţiei copiilor cu deficienţe, perfecţionării pregătirii profesionale a cadrelor didactice şi altor acţiuni şi activităţi, în condiţiile legii.

(6) În zonele defavorizate, precum şi în situaţii speciale stabilite prin hotărâre a Guvernului se pot aloca fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, pentru dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a învăţământului preuniversitar, precum şi pentru alte cheltuieli.

(7) Creditele externe contractate de Ministerul Educaţiei Naţionale cu aprobarea Guvernului, precum şi dobânzile aferente acestora se rambursează din bugetul de stat.

Art. 168. - (1) În scopul întreţinerii, dezvoltării şi modernizării bazei materiale şi de practică în instituţiile şi unităţile de învăţământ, cu ocazia aprobării bugetului de venituri şi cheltuieli pentru unităţile subordonate, Ministerul Educaţiei Naţionale constituie Fondul naţional al formării profesionale, din credite bugetare şi din alte surse dobândite în condiţiile legii.

(2) Fondul naţional al formării profesionale se gestionează cu consultarea Consiliului Naţional pentru Formare şi Educaţie Continuă, potrivit criteriilor stabilite prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

Art. 169. - (1) Unităţile de învăţământ primar şi gimnazial din mediul rural şi periurban, precum şi liceele agricole, agromontane, silvice şi pedagogice, care nu au în proprietate terenuri agricole în extravilan, primesc în folosinţă, pentru constituirea lotului didactic experimental, o suprafaţă de 1 ha pentru şcolile primare, 2 ha pentru şcolile gimnaziale, 3 ha pentru liceele pedagogice şi minimum 10 ha pentru liceele agricole, agromontane şi silvice, în echivalent arabil.

(2) Loturile experimentale prevăzute la alin. (1) se atribuie, la cerere, unităţilor şcolare respective din terenurile agricole şi silvice ce au aparţinut şcolilor sau, după caz, din fondul de rezervă al localităţilor, aflat la dispoziţia consiliilor locale.

(3) În cazul în care pe teritoriul localităţii nu există resurse de pământ conform prevederilor alin. (2), suprafeţele cuvenite se atribuie în folosinţă din terenurile aflate în proprietatea autorităţilor publice locale sau în administrarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare şi Amenajare Rurală.

(4) Reconstituirea dreptului de proprietate la unităţile şcolare prevăzute la alin. (1), punerea în posesie, precum şi eliberarea titlurilor de proprietate se fac de către comisiile locale şi judeţene de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Art. 170. - (1) Finanţarea învăţământului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel puţin 4% din produsul intern brut, în concordanţă cu următoarele cerinţe:

a) considerarea dezvoltării învăţământului ca o prioritate naţională, pentru pregătirea resurselor umane la nivelul standardelor internaţionale;

b) profesionalizarea resurselor umane în concordanţă cu diversificarea pieţei muncii;

c) dezvoltarea învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice universitare pentru integrare la vârf în viaţa ştiinţifică mondială.

(2) Sistemul de finanţare a învăţământului asigură descentralizarea gestionării fondurilor şi permite implicarea comunităţilor locale în alocarea de resurse financiare suplimentare pentru învăţământ.

(3) Instituţiile şi unităţile de învăţământ pot beneficia şi de alte surse de venituri dobândite în condiţiile legii: venituri proprii, subvenţii, donaţii, sponsorizări şi taxe de la persoane juridice şi fizice. Veniturile obţinute din sursele menţionate se gestionează şi se utilizează integral la nivelul instituţiilor şi unităţilor respective, inclusiv pentru majorarea fondului de salarii, fără vărsăminte la bugetul de stat, la bugetele locale şi fără a afecta alocaţiile bugetare.

(4) Fondurile alocate Ministerului Educaţiei Naţionale pentru învăţământul preuniversitar se repartizează inspectoratelor şcolare care le redistribuie unităţilor de învăţământ din teritoriu prin ordonatorii terţiari de credite subordonaţi.

(5) Baza de calcul al fondurilor alocate fiecărei unităţi şi instituţii de învăţământ reprezintă cuantumul din bugetul de stat care revine unui preşcolar, elev, student sau cursant, în funcţie de nivelul şi specificul instruirii şi de ceilalţi indicatori specifici activităţii în învăţământ, în special de cei referitori la calitatea prestaţiei în învăţământ.

(6) Învăţământului superior i se alocă un fond distinct de cercetare din bugetul global al cercetării ştiinţifice. Alocarea fondurilor de finanţare a cercetării se face după criterii competitive, în funcţie de priorităţile naţionale şi de performanţele obţinute sau anticipate. Competiţia pentru fondurile de finanţare a cercetării este deschisă tuturor instituţiilor de învăţământ superior acreditate. Alocarea fondurilor pentru finanţarea cercetării se face de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea Consiliului Naţional al Cercetării ªtiinţifice din Învăţământul Superior. Consiliul are personal propriu, integrat în Ministerul Educaţiei Naţionale.

(7) Fondurile de investiţii pentru obiective noi şi dotări cu echipamente se alocă separat, în funcţie de priorităţile strategice ale dezvoltării învăţământului. Pot beneficia de alocarea acestor fonduri toate unităţile şi instituţiile de învăţământ acreditate, conform legii.

(8) Execuţia bugetară anuală a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ este publică.

Art. 171. - (1) Instituţiile de învăţământ superior de stat funcţionează ca instituţii finanţate din fondurile alocate de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii.

(2) Veniturile acestor instituţii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, pe bază de contract, pentru finanţarea de bază şi finanţarea complementară, realizarea de obiective de investiţii, fonduri pentru burse şi protecţia socială a studenţilor, precum şi din venituri proprii, dobânzi, donaţii, sponsorizări şi taxe percepute în condiţiile legii de la persoane fizice şi juridice, române sau străine, şi din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învăţământului şi cercetării ştiinţifice universitare.

(3) Finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat, în funcţie de numărul de studenţi şi doctoranzi admişi la studii fără taxă, de numărul de cursanţi, de nivelul şi specificul instruirii teoretice şi practice şi de ceilalţi indicatori specifici activităţii de învăţământ, în special de cei referitori la calitatea prestaţiei în învăţământ.

(4) Finanţarea de bază se realizează de Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru a se asigura desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ, la nivel universitar şi postuniversitar, conform standardelor naţionale.

(5) Finanţarea complementară se asigură atât din sume de la bugetul de stat, cât şi din surse externe, respectiv împrumuturi şi ajutoare externe.

(6) Finanţarea complementară se realizează de Ministerul Educaţiei Naţionale prin:

a) subvenţii pentru cazare şi masă;

b) fonduri alocate pe bază de priorităţi şi norme specifice pentru dotări şi alte cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale;

c) fonduri alocate pe baze competiţionale pentru cercetarea ştiinţifică universitară.

(7) Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat se face pe bază de contract încheiat între Ministerul Educaţiei Naţionale şi instituţia de învăţământ superior respectivă, după cum urmează:

a) contract instituţional pentru finanţarea de bază, pentru fondul de burse şi protecţie socială a studenţilor, precum şi pentru finanţarea de obiective de investiţii;

b) contract complementar pentru finanţarea cercetării ştiinţifice universitare, a reparaţiilor capitale, a dotărilor şi a altor cheltuieli de investiţii, precum şi subvenţii pentru cazare şi masă. Sumele aferente cercetării ştiinţifice universitare, cuprinse în contractul complementar, se eşalonează, prin excepţie de la alte reglementări, în rate stabilite prin grafice, anexe la contractele de cercetare respective.

(8) Criteriile prin care se stabileşte finanţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat din bugetul de stat se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale, luând în considerare propunerile Consiliului Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior şi, respectiv, ale Consiliului Naţional al Cercetării ªtiinţifice Universitare. În baza criteriilor aprobate Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior şi Consiliul Naţional al Cercetării ªtiinţifice Universitare propun Ministerului Educaţiei Naţionale alocarea de fonduri corespunzătoare pentru finanţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat. Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior şi Consiliul Naţional al Cercetării ªtiinţifice Universitare, ca organisme consultative de specialitate, au personal propriu şi sunt finanţate de la bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale.

(9) Fondurile pentru burse şi protecţia socială a studenţilor se alocă în funcţie de numărul de studenţi şi doctoranzi de la învăţământul de zi, fără taxă de studii.

(10) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor de învăţământ superior de stat se aprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale, după adoptarea bugetului de stat, prin ordin al ministrului.

(11) Soldurile rămase la sfârşitul anului din execuţia bugetului prevăzut în contractul instituţional, precum şi soldurile aferente cercetării ştiinţifice universitare şi veniturile extrabugetare rămân la dispoziţia instituţiilor de învăţământ superior şi se cuprind în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei, fără vărsăminte la bugetul de stat şi fără afectarea alocaţiilor de la bugetul de stat pentru anul următor.

(12) Indicatorii sintetici din execuţia bugetară a instituţiilor de învăţământ superior se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Art. 172. - (1) Elevii şi studenţii de la cursurile de zi din învăţământul de stat pot beneficia de burse de performanţă, de merit, burse de studiu şi burse de ajutor social.

(2) Elevii şi studenţii pot beneficia de burse pe bază de contract încheiat cu agenţi economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum şi de credite pentru studiu acordate de bănci în condiţiile legii.

(3) Bursele acordate elevilor din învăţământul preuniversitar se suportă din bugetul de stat.

(4) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanţă, de merit, de studiu şi de ajutor social se stabilesc anual, în consiliile de administraţie ale inspectoratelor şcolare şi în senatele universitare, în limitele fondurilor repartizate şi în raport cu integralitatea efectuării de către elevi şi studenţi a activităţilor şcolare şi universitare. Bursele de care beneficiază elevii şi studenţii sunt indexabile. Cuantumul minim al bursei studenţilor trebuie să acopere cheltuielile de cazare şi de masă.

(5) Elevii, studenţii şi cursanţii străini pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale.

(6) Ministerul Educaţiei Naţionale acordă anual un număr de burse pentru doctorat cu durata de 4 ani instituţiilor care organizează această formă de învăţământ. Bursele se obţin prin concurs, la nivelul instituţiilor de învăţământ superior. Bursierii, pe perioada bursei, au drepturile şi obligaţiile profesionale ale unui preparator universitar. Activitatea respectivă constituie vechime în muncă.

(7) Ministerul Educaţiei Naţionale acordă anual burse pentru stagii de studii universitare şi postuniversitare în străinătate din fonduri constituite în acest scop. Aceste burse se obţin prin concurs organizat la nivel naţional.

(8) La concursurile pentru obţinerea burselor prevăzute la alin. (6) şi (7) pot participa studenţii şi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior de stat şi cei ai instituţiilor de învăţământ superior particular acreditate.

Art. 173. - (1) Cheltuielile de întreţinere a internatelor, căminelor şi cantinelor, destinate elevilor şi studenţilor, se acoperă din veniturile proprii ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ respective; ele se completează cu subvenţii acordate din bugetul de stat şi din bugetele locale.

(2) Instituţiile de învăţământ superior de stat asigură, pentru efectuarea practicii comasate a studenţilor, pe perioada prevăzută în planurile de învăţământ, cheltuielile de masă, cazare şi transport, în situaţiile în care practica se desfăşoară în afara centrului universitar respectiv.

(3) Documentaţia tehnică şi materialele pentru construcţii destinate învăţământului de stat şi celui particular acreditat, precum şi achiziţionarea de aparatură, utilaje, fond de carte, publicaţii şi dotări pentru procesul didactic sunt scutite de T.V.A. şi de taxe vamale.

Art. 174. - Pentru învăţământul de stat preşcolar, primar şi gimnazial se asigură gratuit manualele şcolare. Beneficiază de aceeaşi gratuitate şi elevii din învăţământul profesional şi liceal ai căror părinţi au venitul lunar, pe membru de familie, egal sau mai mic decât salariul minim brut pe economie.

Art. 175. - Preşcolarii, elevii şi studenţii beneficiază de asistenţă medicală şi psihologică gratuită în cabinete medicale şi psihologice şcolare ori în policlinici şi unităţi spitalice şti de stat.

Art. 176. - (1) Elevii şi studenţii beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, în tot timpul anului calendaristic.

(2) Elevii şi studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru categoriile de transport prevăzute la alin. (1).

(3) Elevii şi studenţii beneficiază de tarife reduse cu 50% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, operă, film şi la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţii publice.

(4) De prevederile acestui articol beneficiază, de asemenea, elevii şi studenţii din învăţământul particular acreditat.

(5) Elevii şi studenţii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (3).

(6) Instituţiile de învăţământ superior au dreptul de a acorda, în afara cifrei de şcolarizare aprobate, cel puţin un loc pentru studii gratuite absolvenţilor cu diplomă de bacalaureat primiţi din centrele de plasament, în condiţiile stabilite de senatul universitar.

Art. 177. - (1) Activităţile extraşcolare - ştiinţifice, tehnice, cultural-artistice şi sportive -, precum şi cele pentru elevii capabili de performanţe superioare sunt finanţate de la bugetul public naţional, conform normelor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale. În acest scop se pot folosi şi alte surse de finanţare.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul taberelor de creaţie, sportive şi de odihnă ale elevilor şi studenţilor.

Art. 178. - Instituţiile şi unităţile de învăţământ pot primi donaţii din ţară şi din străinătate, în conformitate cu legea, dacă servesc politicii educaţionale a sistemului naţional de învăţământ şi dacă nu sunt contrare intereselor statului român.

TITLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 179. - (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea materială, disciplinară, contravenţională sau penală.

(2) Împiedicarea persoanelor abilitate de a efectua controlul instituţiilor sau al unităţilor de învăţământ constituie, după caz, abatere disciplinară ori contravenţională sau infracţiune. Constatarea contravenţiei sau a infracţiunii şi aplicarea sancţiunilor se fac de către autorităţile abilitate.

Art. 180. - (1) Părintele sau tutorele legal instituit are dreptul de a alege forma de învăţământ şi felul educaţiei copilului minor.

(2) Părintele sau tutorele legal instituit este obligat să ia măsuri pentru asigurarea frecvenţei şcolare a elevului în învăţământul obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi, din culpa părintelui sau a tutorelui legal instituit, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500.000 lei şi 2.000.000 lei.

(3) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii se fac de către autorităţile prevăzute la art. 179 alin. (2).

Art. 181. - Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

Art. 182. - Asupra dreptului copilului minor de a urma învăţământul obligatoriu în limba română sau în limba unei minorităţi naţionale hotărăşte părintele sau tutorele legal instituit.

Art. 183. - Până la elaborarea legii speciale de acreditare a unităţilor învăţământului particular preuniversitar criteriile şi standardele de evaluare şi acreditare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în baza prezentei legi.

Art. 184. - Ministerul Educaţiei Naţionale poate înfiinţa organe de specialitate în subordinea sa, potrivit legii.

Art. 185. - Activitatea de cercetare ştiinţifică finanţată de la bugetul de stat, desfăşurată de personalul didactic, este remunerată în raport cu salariul orar corespunzător funcţiei didactice, dacă în contract nu există alte prevederi.

Art. 186. - Depăşirea duratei învăţământului universitar gratuit, corespunzător art. 62 şi 67, se suportă de studenţi, cu excepţia celor care au avizul comisiei medicale şi aprobarea senatului universitar, conform reglementărilor legale.

Art. 187. - Statutul profesional al absolvenţilor de colegii universitare se stabileşte de către Ministerul Educaţiei Naţionale împreună cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României.

Art. 188. - Carta universitară nu poate avea prevederi contrare legislaţiei în vigoare. Nerespectarea legilor în conţinutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv.

Art. 189. - Examenul de capacitate şi examenul de bacalaureat se susţin conform prevederilor prezentei legi, începând cu prima sesiune organizată după intrarea în vigoare a acesteia.

Art. 190. - (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României*). Pe data intrării în vigoare a legii se abrogă Legea educaţiei şi învăţământului nr. 28/1978, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.

(2) În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României Ministerul Educaţiei Naţionale elaborează regulamentele care decurg din aplicarea acestei legi şi stabileşte măsuri tranzitorii.

*) A se vedea şi datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare. 

Trascina file per caricare