Print Friendly

Il provvedimento è disponibile nelle seguenti lingue:

Lege privind cultele religioase şi părţile lor componente

(nr. 125-XVI din 11.05.2007 Monitorul Oficial nr.127-130/546 din 17.08.2007)

În temeiul art.31 şi 72 alin.(3) lit.1) din Constituţia Republicii Moldova

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

       Articolul 1. Obiectul de reglementare

       Prezenta lege reglementează raporturile ce ţin de libertatea de conştiinţă şi de religie, garantate de Constituţia Republicii Moldova şi de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului la care Republica Moldova este parte, precum şi de statutul juridic al cultelor religioase şi al părţilor lor componente.

       Articolul 2. Cadrul juridic

       (1) Cadrul juridic în domeniul libertăţii conştiinţei, cultelor religioase şi părţilor lor componente îl constituie Constituţia Republicii Moldova, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi prezenta lege.

       (2) Prevederile Constituţiei şi ale legilor referitoare la libertatea de conştiinţă şi de religie vor fi interpretate şi aplicate în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. În cazul în care tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte prevăd norme altele decît cele ale prezentei legi, se aplică normele tratatelor internaţionale.

       Articolul 3. Noţiuni generale

       În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:

       cult religios - structură religioasă, cu statut de persoană juridică, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova conform normelor doctrinare, canonice, morale, disciplinare şi tradiţiilor istorice şi de cult proprii, constituită de către persoane supuse jurisdicţiei Republicii Moldova, care îşi manifestă în comun convingerile religioase, respectînd tradiţiile, riturile şi ceremonialul stabilit;

       parte componentă a cultului religios - comunitate sau instituţie religioasă a oricărui cult religios;

       comunitate religioasă - parte componentă locală a cultului religios reprezentînd o asociere de persoane care se constituie şi îşi desfăşoară activitatea pe principiile liberului consimţămînt, autonomiei, autogestiunii, egalităţii în drepturi a tuturor membrilor, creată în scopul profesării în comun a credinţei. Comunităţi religioase sînt parohiile, comunităţile monahale sau mănăstirile, congregaţiile, frăţiile, alte tipuri similare de comunităţi religioase;

       instituţie religioasă - parte componentă centrală sau regională a cultului religios, fondată de acesta fără consemnarea calităţii de membru, reprezentînd un aşezămînt sau o structură religioasă.

Se consideră instituţii religioase eparhiile, diecezele, protopopiatele, decanatele, misiunilereligioase, sociale sau de caritate, instituţiile de învăţămînt teologic de orice grad, centrele de pelerinaj, asociaţiile şi fundaţiile religioase, instanţele de disciplină bisericească, alte instituţii similare;

       convingeri religioase - complex de idei, principii şi învăţături de credinţă sau dogme cu

caracter religios în care o persoană crede, pe care le acceptă benevol, le mărturiseşte şi după care

se conduce în viaţă;

       activitate religioasă - activitate orientată spre satisfacerea necesităţilor spirituale ale credincioşilor (răspîndirea învăţăturii de credinţă, educaţia religioasă, oficierea serviciilor religioase, desfăşurarea acţiunilor de binecuvîntare şi propovăduire, instruirea şi perfecţionarea deservenţilor cultelor religioase), precum şi altă activitate orientată spre asigurarea organizatorică şi materială a practicilor de cult (editarea, desfacerea şi răspîndirea literaturii cu conţinut religios, producerea, desfacerea şi răspîndirea obiectelor de cult, confecţionarea veşmintelor de cult etc.);        credincios - persoană care crede în anumite adevăruri religioase şi care face parte benevol dintr-o comunitate religioasă cu ai cărei membri împărtăşeşte aceleaşi convingeri, aceeaşi credinţă, participă la săvîrşirea aceloraşi activităţi şi practici religioase, fiind supus unei autorităţi religioase liber alese;

       conducător al cultului religios - persoană aleasă sau numită în fruntea unui cult religios, împuternicită să-l reprezinte în raporturile cu statul şi cu orice terţ;

       deservent al cultului religios - persoană aleasă sau numită în funcţie în cadrul cultului religios sau al părţii lui componente;

       lăcaş de cult - construcţie sau edificiu al unei comunităţi religioase în care se oficiază serviciile religioase;

       obiecte de cult - obiecte folosite în cadrul serviciilor religioase, cum ar fi vasele liturgice, icoanele metalice şi cele litografice, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc, cruciuliţele şi medalioanele cu imagini religioase specifice cultului religios respectiv, obiectele de colportaj religios şi altele asemenea. Obiectelor de cult li se asimilează şi calendarele religioase, ilustratele, pliantele, albumele de artă bisericească, filmele, etichetele cu imaginea lăcaşurilor de cult sau a obiectelor de artă bisericească, cu excepţia celor care fac parte din patrimoniul cultural naţional, produsele necesare activităţii de cult, cum ar fi tămîia şi lumînările, inclusiv cele decorative pentru nunţi şi botezuri, stofele şi broderiile specifice folosite la confecţionarea veşmintelor de cult şi altor obiecte necesare practicării cultului respectiv;

       servicii religioase - totalitate a acţiunilor religioase ce rezultă din învăţăturile de credinţă ale cultului religios respectiv;

       prozelitism abuziv - acţiune de schimbare a convingerilor religioase ale unei persoane sau ale unui grup de persoane prin recurgerea la mijloace violente, abuz de autoritate, şantaj, dol, ameninţare, constrîngere, ură religioasă, înşelăciune, manipulare psihologică sau diverse tehnici subliminale.

       Articolul 4. Libertatea de conştiinţă şi de religie

       (1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept trebuie exercitat în spirit de toleranţă şi de respect reciproc şi cuprinde libertatea de a aparţine sau nu unei anumite religii, de a avea sau nu anumite convingeri, de a-şi schimba religia sau convingerile, de a profesa religia sau convingerile în mod individual sau în comun, în public sau în particular, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor. Fiecare persoană şi comunitate religioasă poate adera liber la orice cult religios.

       (2) Exercitarea dreptului la libertatea de manifestare a convingerilor sau a credinţei religioase poate fi restrînsă, în condiţiile legii, numai în cazul în care această restrîngere urmăreşte un scop legitim şi reprezintă, într-o societate democratică, măsuri necesare pentru siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, ocrotirea sănătăţii şi a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor persoanei.

       (3) Statul exclude orice apreciere din partea sa asupra legitimităţii credinţelor religioase.

       (4) Prozelitismul abuziv este interzis.

       Articolul 5. Drepturi şi obligaţii generale

       (1) Nimeni nu poate fi urmărit pentru convingeri, gîndire, credinţă sau necredinţă religioasă.

       (2) Convingerile, gîndirea, credinţa religioasă, activitatea în cadrul unui cult religios nu pot fi un obstacol în dobîndirea şi exercitarea drepturilor civile sau politice.

       Articolul 6. Libertatea de asociere religioasă

       (1) Nimeni nu poate fi constrîns să practice sau nu exerciţiul religios al vreunui cult, să se asocieze sau nu la vreun cult, să contribuie sau nu la cheltuielile vreunui cult religios.

       (2) Nimeni nu poate face parte concomitent din două sau mai multe culte religioase.

Aderarea unui credincios la orice cult religios se poate face numai după retragerea liberă a acestuia din cultul din care a făcut parte anterior.

       (3) O comunitate religioasă poate adera la orice cult religios sau se poate disocia de acesta prin voinţa liber exprimată a membrilor săi, fără aprobări suplimentare sau piedici din afară.

       Articolul 7. Apărarea dreptului de asociere religioasă

       (1) Dreptul de asociere religioasă al credincioşilor şi al comunităţilor lor este apărat pe cale juridică sau pe cale administrativă în cadrul supravegherii de către stat a procesului de respectare a legalităţii. Din iniţiativa credincioşilor, acţiunile organelor şi organizaţiilor de stat, ale persoanelor cu funcţie de răspundere, precum şi ale persoanelor private, care creează dificultăţi la constituirea comunităţilor religioase şi desfăşurarea activităţii lor legitime pot fi reclamate în justiţie sau petiţionate.

       (2) Apărarea judiciară sau administrativă a dreptului de asociere religioasă al credincioşilor poate avea ca urmare restabilirea dreptului violat, curmarea acţiunilor organelor şi organizaţiilor de stat, ale persoanelor cu funcţie de răspundere, precum şi ale persoanelor private care creează dificultăţi în exercitarea dreptului respectiv, repararea prejudiciului cauzat prin violarea acestui drept.

       (3) Statul garantează comunităţilor religioase apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.

       (4) Problemele ce aduc atingere intereselor comunităţilor religioase se soluţionează, în cazurile prevăzute de legislaţie, de organele de stat, cu participarea reprezentanţilor comunităţilor religioase respective sau de comun acord cu aceştia.

       (5) Amestecul neîntemeiat al organelor şi organizaţiilor de stat, al persoanelor cu funcţie de răspundere în activitatea comunităţilor religioase, precum şi al comunităţilor religioase în activitatea organelor şi organizaţiilor de stat, a persoanelor cu funcţie de răspundere, nu se admite.

       Articolul 8. Intoleranţa confesională

       Intoleranţa confesională, manifestată prin acte care stînjenesc liberul exerciţiu al unui cult religios, propagarea urii religioase constituie infracţiuni şi se pedepsesc conform legislaţiei în vigoare.

       Articolul 9. Protecţia juridică

       Orice act care încalcă drepturile consfinţite de prezenta lege şi exercitate în limitele stabilite de aceasta poate fi atacat pe cale judiciară.

       Articolul 10. Serviciul militar

       Pentru cetăţenii care nu pot îndeplini serviciul militar din motive confesionale, statul stabileşte, prin lege, serviciul de alternativă.

       Articolul 11. Taina mărturisirii

       Taina mărturisirii este ocrotită de lege.

       Articolul 12. Sărbătorile religioase

       Statul garantează destinarea sărbătorilor religioase recunoscute de el odihnei şi elevării spirituale.

       Articolul 13. Instanţele de disciplină bisericească

       Cultele religioase care au instanţe de disciplină bisericească pentru disciplinarea personalului din subordine prezintă Ministerului Justiţiei, spre aprobare, regulamentele acestor instanţe potrivit procedurilor pentru părţile componente ale cultelor. Instanţele de disciplină bisericească devin persoane juridice la data înregistrării lor de stat şi nu se pot substitui instanţelor de judecată.

       Articolul 14. Cimitirele

       (1) Părţile componente locale ale cultelor religioase pot avea şi întreţine, de sine stătător sau în comun, cimitire pentru credincioşii lor.

       (2) Modul de înfiinţare, întreţinere şi desfiinţare a cimitirelor este reglementat prin Regulamentul cu privire la cimitire, aprobat de Guvern.

Capitolul II

RAPORTURILE DINTRE STAT ŞI CULTELE RELIGIOASE

       Articolul 15. Statul şi cultele religioase

       (1) Cultele religioase sînt autonome, separate de stat, egale în drepturi în faţa legii şi a autorităţilor publice. Discriminarea unui sau altui cult religios se pedepseşte conform legislaţiei în vigoare.

       (2) Statul nu intervine în activitatea religioasă a cultelor.

       (3) Activitatea economico-financiară a cultelor religioase se află sub controlul statului.

Asupra părţilor componente ale cultelor religioase, precum şi asupra instituţiilor şi întreprinderilor înfiinţate de ele se extinde legislaţia fiscală.

       (4) Statul şi instituţiile lui pot întreţine relaţii de cooperare cu orice cult religios şi pot încheia, după caz, acorduri sau convenţii de cooperare cu orice cult religios sau cu părţile componente ale acestuia.

       (5) Statul recunoaşte importanţa deosebită şi rolul primordial al religiei creştin-ortodoxe şi, respectiv, al Bisericii Ortodoxe din Moldova în viaţa, istoria şi cultura poporului Republicii Moldova.

       (6) Statul încurajează şi sprijină activitatea socială, morală, culturală şi de caritate a cultelor religioase şi a părţilor lor componente.

       (7) Eliberarea actelor stării civile ţine de atribuţia statului. Aceste acte trebuie să preceadă binecuvîntarea sau aprobarea religioasă.

       (8) Orice cerinţă de indicare în actele oficiale a apartenenţei la un cult religios este nelegitimă.

Capitolul III

CONSTITUIREA ŞI ÎNREGISTRAREA CULTELOR RELIGIOASE

ŞI A PĂRŢILOR LOR COMPONENTE

       Articolul 16. Libertatea constituirii şi funcţionării cultelor religioase

       (1) Cultele religioase se constituie pe principii benevole de către persoane fizice aflate sub jurisdicţia Republicii Moldova, cu capacitate deplină de exerciţiu, în scopul profesării în comun a credinţei.

       (2) Cultele religioase sînt libere să se constituie şi pot funcţiona liber în condiţiile prezentei legi.

       (3) Cultele religioase se constituie după norme proprii, conform învăţăturilor, canoanelor şi tradiţiilor lor, pe baza convingerilor şi voinţei liber exprimate a credincioşilor.

       (4) Comunităţile religioase se pot constitui sau autodizolva prin voinţa liber exprimată a membrilor lor, fără aprobări suplimentare sau piedici din afară.

       Articolul 17. Personalitatea juridică

       (1) Cultele religioase şi părţile lor componente sînt persoane juridice în condiţiile prezentei legi.

       (2) În calitate de persoane juridice, cultele religioase şi părţile lor componente sînt egale în drepturi şi obligaţii, fiind supuse normelor Codului civil.

       (3) Raporturile de drept canonic dintre cultele şi comunităţile religioase nu pot substitui şi nici vicia raporturile de drept civil dintre persoanele juridice înregistrate.

       Articolul 18. Statutul cultelor religioase şi al părţilor lor componente

       (1) Cultele religioase şi părţile lor componente îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu statutul adoptat de către fondatorii săi.

       (2) Statutul cultului religios sau al părţii lui componente trebuie să conţină următoarele specificări:

      a) denumirea exactă şi completă, cu indicarea confesiunii, sediul şi zona de activitate;

      b) principiile fundamentale de credinţă;

      c) scopul, obiectivele şi formele principale de activitate;

      d) structura, modul de constituire a organelor de conducere şi de control, competenţa lor;

      e) modul de desemnare şi revocare a membrilor organelor de conducere;

      f) drepturile şi obligaţiile membrilor cultului religios sau ai părţii lui componente;

      g) sursele din care se formează patrimoniul, fondurile băneşti;

      h) modul de introducere a modificărilor şi completărilor în statut;

      i) modul de încetare a activităţii (lichidare sau autodizolvare), precum şi de repartizare a patrimoniului în cazul încetării activităţii.

      (3) Modificarea şi completarea ulterioară a statutului cultului religios sau al părţii lui componente se efectuează în modul stabilit pentru înregistrarea acestora.

      Articolul 19. Înregistrarea cultelor religioase

      (1) Pentru înregistrare, cultele religioase prezintă Ministerului Justiţiei următoarele documente:

      a) cererea de înregistrare;

      b) statutul adoptat de către fondatori;

      c) procesul-verbal al adunării de constituire;

      d) lista fondatorilor cu semnăturile a cel puţin 100 dintre aceştia cetăţeni ai Republicii Moldova;

      e) principiile lor fundamentale de credinţă.

           (2) Ministerul Justiţiei verifică corespunderea documentelor prezentate de cultele religioase cu prevederile prezentei legi.

      (3) Neprezentarea cel puţin a unuia din documentele specificate la alin.(1) dispensează Ministerul Justiţiei de obligaţia examinării cererii de înregistrare a cultului religios.

      (4) În cazul în care documentele de constituire prezentate corespund prevederilor prezentei legi, Ministerul Justiţiei, în termen de 15 zile, îi eliberează cultului religios respectiv certificatul de înregistrare.

      (5) Cultul religios se consideră înregistrat din momentul eliberării certificatului de înregistrare, fiind scutit de taxa de înregistrare.

      (6) Datele despre înregistrarea de stat a cultelor religioase se consemnează în Registrul cultelor religioase şi al părţilor lor componente.

      (7) În cazul în care documentele de constituire prezentate de cultul religios nu corespund prevederilor prezentei legi şi aduc atingere intereselor societăţii, securităţii statului, vieţii şi sănătăţii oamenilor, Ministerul Justiţiei refuză înregistrarea cultului respectiv, indicînd motivele refuzului. Semnatarii actului de constituire pot ataca decizia de refuz în instanţa de judecată.

      Articolul 20. Înregistrarea părţilor componente ale cultelor religioase

      (1) Comunităţile religioase se constituie, pe principii benevole, de către persoane fizice aflate sub jurisdicţia Republicii Moldova, cu capacitate deplină de exerciţiu, în scopul profesării în comun a credinţei.

      (2) Pentru înregistrare, comunităţile religioase prezintă Ministerului Justiţiei următoarele documente:

      a) cererea de înregistrare din partea organului de conducere al comunităţii;

      b) statutul comunităţii, adoptat de către fondatori;

      c) procesul-verbal al adunării de constituire, cu indicarea reprezentantului sau reprezentanţilor legali ai comunităţii;

      d) lista fondatorilor, cu semnăturile a cel puţin 10 dintre aceştia cetăţeni ai Republicii Moldova;

      e) consimţămîntul scris al cultului religios la care comunitatea a decis să adere benevol.

      (3) Pentru înregistrare, instituţiile religioase - eparhiile, diecezele, protopopiatele,

decanatele, misiunile religioase, sociale sau de caritate, frăţiile, instituţiile, asociaţiile şi fundaţiile religioase şi instituţiile de învăţămînt teologic de orice grad, centrele de pelerinaj, instanţele de disciplină bisericească - prezintă Ministerului Justiţiei statutele lor, consimţămîntul scris al cultului religios din care fac parte şi actul de constituire sau reconstituire, cu indicarea reprezentantului sau reprezentanţilor legali ai instituţiei.

       (4) Ministerul Justiţiei verifică corespunderea documentelor prezentate de părţile componente ale cultului religios cu prevederile prezentei legi.

       (5) Neprezentarea cel puţin a unuia din documentele specificate la alin.(2) şi (3) dispensează Ministerul Justiţiei de obligaţia examinării cererii de înregistrare a părţii componente respective a cultului religios.

       (6) În cazul în care documentele de constituire prezentate corespund cerinţelor prezentei legi, Ministerul Justiţiei, în termen de 15 zile, eliberează părţii componente a cultului religios certificatul de înregistrare.

       (7) Părţile componente ale cultelor religioase se consideră înregistrate din momentul eliberării certificatului de înregistrare, fiind scutite de taxa de înregistrare.

       (8) Datele despre înregistrarea de stat a părţilor componente ale cultelor religioase se consemnează în Registrul cultelor religioase şi al părţilor lor componente.

       (9) În cazul în care documentele de constituire prezentate de partea componentă a cultului religios nu corespund prevederilor prezentei legi, Ministerul Justiţiei refuză înregistrarea părţii respective a cultului religios, indicînd motivele refuzului.

       Articolul 21. Certificatul de înregistrare

       (1) Documentul ce atestă înregistrarea de stat a cultului religios sau a părţii lui componente este certificatul de înregistrare eliberat de către Ministerul Justiţiei.

       (2) Formularul certificatului de înregistrare este aprobat de către Ministerul Justiţiei.

       Articolul 22. Registrul cultelor religioase şi al părţilor lor componente

       (1) Registrul cultelor religioase şi al părţilor lor componente se ţine de către Ministerul Justiţiei.

       (2) Registrul cultelor religioase şi al părţilor lor componente conţine următoarele date:

       a) data înregistrării de stat a cultelor religioase şi a părţilor lor componente;

       b) denumirea cultelor religioase şi a părţilor lor componente;

       c) datele despre organele de conducere ale cultelor religioase şi ale părţilor lor componente;

       d) numele şi prenumele conducătorilor (reprezentanţilor) cultelor religioase şi ai părţilor lor componente;

       e) sediul cultelor religioase şi al părţilor lor componente;

       f) datele despre modificările şi completările introduse în statutele cultelor religioase şi ale părţilor lor componente.

       Articolul 23. Denumirea cultelor religioase şi a părţilor lor componente

       (1) Pe parcursul activităţii lor, cultele religioase şi părţile lor componente sînt obligate să utilizeze denumirea exactă şi completă conform certificatului de înregistrare.

       (2) După înregistrarea cultelor religioase sau a părţilor lor componente, denumirea acestora devine opozabilă terţilor.

Capitolul IV

SUSPENDAREA ŞI ÎNCETAREA ACTIVITĂŢII CULTELOR

RELIGIOASE ŞI A PĂRŢILOR LOR COMPONENTE

       Articolul 24. Suspendarea activităţii cultelor religioase şi a părţilor lor componente

  (1) Activitatea cultelor religioase şi a părţilor lor componente poate fi suspendată pe calejudiciară, pe o perioadă de pînă la un an.

  (2) Drept temei pentru suspendarea activităţii cultelor religioase şi a părţilor lor componentepoate servi:

  a) desfăşurarea de acţiuni prin care se încalcă Constituţia Republicii Moldova, prezenta legeşi alte acte normative;

  b) desfăşurarea de acţiuni ce aduc atingere securităţii statului, ordinii publice, vieţii şisecurităţii oamenilor;

  c) derogarea de la scopurile statutare;

  d) aţîţarea urii şi discordiei religioase;

  e) avertizarea repetată de către Ministerul Justiţiei, pe parcursul unui an, asupra necesităţiide a înlătura încălcările prezentei legi.

  (3) Ministerul Justiţiei avertizează în scris conducătorii cultelor religioase sau ai părţilor lorcomponente asupra încălcărilor prezentei legi şi stabileşte termenul rezonabil pentru înlăturarealor.

  (4) Ministerul Justiţiei are dreptul de a acţiona în instanţa de judecată pentru suspendareaactivităţii cultelor religioase sau a uneia din părţile lor componente, cu prezentarea de doveziconcludente privind vina lor.

  Articolul 25. Încetarea activităţii cultelor religioase şi a părţilor lor componente

  (1) Drept temei pentru încetarea activităţii cultelor religioase şi a părţilor lor componentepoate servi:

  a) hotărîrea corespunzătoare a fondatorilor, în condiţiile prevăzute de Codul civil;

  b) hotărîrea instanţei de judecată, în cazul în care cultele religioase sau părţile lorcomponente desfăşoară acţiuni grave sau desfăşoară în mod repetat acţiuni prevăzute la art.24alin.(2) ori nu respectă hotărîrea judecătorească anterioară de suspendare a activităţii cultelorreligioase sau a părţilor lor componente.

  (2) Ministerul Justiţiei are dreptul de a acţiona în instanţa de judecată pentru încetareaactivităţii cultelor religioase sau a părţilor lor componente, cu prezentarea de dovezi concludenteprivind vina lor.

Capitolul V

ACTIVITATEA CULTELOR RELIGIOASE

  Articolul 26. Serviciile religioase

  (1) Serviciile religioase se oficiază în lăcaşurile de cult şi pe teritoriul care le aparţine, încimitire, la domiciliul credincioşilor cultului religios respectiv, precum şi în alte locuri publiceconvenite cu autorităţile administraţiei publice locale.

  (2) Cultele religioase au dreptul de a oficia servicii religioase în orfelinate, centre deplasament pentru copii, internate, aziluri de bătrîni şi de invalizi, în penitenciare, instituţii militare,medico-sanitare, de învăţămînt, de poliţie şi de alt tip la rugămintea persoanelor care se află în eleşi cu acordul administraţiei instituţiilor respective.

  Articolul 27. Reprezentarea

  Fiecare cult religios, indiferent de numărul de credincioşi, are un organ central care îlreprezintă.

  Articolul 28. Limba manifestărilor

  Cultele religioase folosesc în manifestările şi activitatea lor limba maternă a credincioşilorsau limba tradiţională a cultului. Corespondenţa cultelor religioase şi a părţilor lor componente cuinstituţiile statului se desfăşoară în limba de stat. În relaţiile oficiale cu autorităţile statului, cultelereligioase şi părţile lor componente vor utiliza limba de stat.

  Articolul 29. Literatura religioasă şi obiectele de cult

  Cultele religioase au dreptul exclusiv:

  a) să fondeze organe de presă pentru credincioşi, să editeze, să procure, să importe, săexporte şi să răspîndească literatură religioasă;

  b) să producă şi să comercializeze obiecte de cult specifice cultului respectiv;

  c) să stabilească plăţi pentru pelerinaj în locurile sfinte;

  d) să organizeze în ţară şi în străinătate expoziţii, inclusiv cu vînzare, ale obiectelor de cult.

  Articolul 30. Venituri impozabile

  Veniturile provenite din activitatea de producţie şi din cea editorială a cultelor religioase sîntimpozabile în modul stabilit de legislaţia fiscală.

  Articolul 31. Activitatea filantropică şi de sponsorizare

  Activitatea filantropică şi de sponsorizare a cultelor religioase şi a părţilor lor componentese reglementează de Legea cu privire la filantropie şi sponsorizare şi de legislaţia fiscală.

Capitolul VI

ÎNVĂŢĂMÎNTUL MORAL-RELIGIOS ŞI TEOLOGIC

  Articolul 32. Organizarea învăţămîntului moral-religios şi teologic

  (1) Cultele religioase sînt libere să-şi organizeze învăţămîntul pentru pregătirea propriuluipersonal.

  (2) Cultele religioase pot înfiinţa instituţii teologice de orice grad, cu statut distinct sau custatut de extensiune a unor instituţii de profil din ţară şi de peste hotare.

  (3) Instituţiile teologice de orice grad, la cererea cultului, pot fi supuse licenţierii sauacreditării de stat.

  (4) Instituţiile teologice de toate gradele devin persoane juridice după înregistrarea lor încondiţiile prezentei legi.

  (5) Seminariştii şi studenţii teologi beneficiază de toate drepturile şi înlesnirile prevăzutepentru elevii şi studenţii din învăţămîntul de stat.

  (6) Diplomele şi certificatele eliberate de instituţiile teologice neacreditate de stat auvalabilitate numai în cuprinsul cultului respectiv, exceptînd cazurile prevăzute în acordurile sauconvenţiile de cooperare dintre stat şi cultele religioase.

  (7) Învăţămîntul moral-religios în şcolile de stat de toate gradele este opţional şi facultativ,exceptînd cazurile prevăzute în acordurile sau convenţiile de cooperare dintre stat şi cultelereligioase.

  (8) Acordurile dintre stat şi cultele religioase vor prevedea dreptul copiilor de a fi exceptaţide la orele de religie, în baza cererii părinţilor sau tutorilor legali.

Capitolul VII

DESERVENŢII ŞI SALARIAŢII CULTELOR RELIGIOASE

  Articolul 33. Deservenţii cultelor religioase

  (1) Conducătorii cultelor religioase de rang naţional, aleşi conform statutului cultuluirespectiv, trebuie să fie cetăţeni ai Republicii Moldova.

  (2) Activitatea religioasă a cetăţenilor străini în locurile publice se poate desfăşura cuanunţarea prealabilă a primăriei localităţii respective.

  Articolul 34. Angajarea

  Părţile componente ale cultelor religioase, instituţiile şi întreprinderile înfiinţate de ele potangaja lucrători în conformitate cu legislaţia muncii.

  Articolul 35. Contractul de muncă

  Angajarea deservenţilor şi salariaţilor cultelor religioase poate fi efectuată în baza unuicontract individual de muncă încheiat în formă scrisă.

  Articolul 36. Asigurări sociale

  Asigurarea socială şi asistenţa socială a deservenţilor şi salariaţilor cultelor religioase şi aipărţilor lor componente se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.

  Articolul 37. Stabilirea pensiilor

  Deservenţilor şi salariaţilor cultelor religioase, indiferent de pensiile stabilite de culte, li sestabilesc pensii de asigurare de stat în conformitate cu legislaţia în vigoare.

  Articolul 38. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi

  (1) Persoanele care încalcă prezenta lege poartă răspundere în conformitate cu legislaţia învigoare.

  (2) Încălcarea prezentei legi de către deservenţii sau salariaţii cultelor religioase nu atrage înmod implicit răspunderea întregului cult.

Capitolul VIII

PATRIMONIUL CULTELOR RELIGIOASE

  Articolul 39. Dreptul de proprietate

  (1) Fiecare cult religios şi fiecare din părţile lui componente poate deţine, folosi şi dispuneliber de un patrimoniu distinct.

  (2) Dreptul de proprietate al cultelor religioase, al părţilor lor componente, al instituţiilor şiîntreprinderilor create de ele este exercitat în conformitate cu legislaţia naţională şi cu normeleinternaţionale acceptate de Republica Moldova.

  (3) În proprietatea cultelor religioase, a părţilor lor componente, a instituţiilor şiîntreprinderilor create de ele pot să se afle clădiri, construcţii, terenuri, mijloace de transport,utilaje, edituri, tipografii, posturi de radio şi televiziune, publicaţii, obiecte de cult, obiective deproducţie, de menire socială şi de binefacere, mijloace financiare şi alte bunuri materiale necesarepentru asigurarea activităţii lor.

  (4) Cultele religioase şi părţile lor componente pot avea în proprietate orice obiecte deproprietate intelectuală conform legislaţiei naţionale şi tratatelor internaţionale la care RepublicaMoldova este parte.

  (5) Cultele religioase şi părţile lor componente pot avea în calitate de simboluri propriisteme istorice, drapele, fanioane, semne heraldice etc., care se vor înregistra oficial, în modulstabilit pentru înregistrarea cultului religios sau a părţii lui componente.

  (6) Cultele religioase, părţile lor componente, instituţiile şi întreprinderile create de ele audreptul exclusiv de proprietate asupra bunurilor procurate sau create de ele din contul mijloacelorproprii, al donaţiilor cetăţenilor, asociaţiilor obşteşti, primite de la stat sau dobîndite pe alte căi cenu contravin legislaţiei. Dreptul de proprietate presupune, pentru fiecare subiect vizat, dreptul de aposeda, de a dispune şi de a folosi liber bunurile create sau dobîndite legal.

  Articolul 40. Apărarea dreptului de proprietate

  (1) Cultele religioase, părţile lor componente, instituţiile şi întreprinderile create de ele audreptul să-şi revendice bunurile lor dintr-o posesiune nelegitimă.

  (2) Republica Moldova apără drepturile de proprietate ale tuturor cultelor religioase, alepărţilor lor componente, ale instituţiilor şi întreprinderilor create de ele atît asupra bunurilor dinţară, cît şi de peste hotare.

  (3) Apărarea dreptului de proprietate al cultelor religioase, al părţilor lor componente, alinstituţiilor şi întreprinderilor create de ele se înfăptuieşte în instanţele judecătoreşti conformlegislaţiei.

  Articolul 41. Mijloacele financiare ale cultelor religioase şi ale părţilor lor componente

  Mijloacele financiare ale cultelor religioase şi ale părţilor lor componente se formează dincontribuţiile benevole financiare şi de altă natură ale credincioşilor şi organizaţiilor, din veniturileprovenite în urma activităţii religioase, din comercializarea obiectelor de cult, din activitatea deîntreprinzător, din moşteniri, din donaţiile persoanelor fizice şi juridice din Republica Moldova şidin străinătate, precum şi din alte surse neinterzise de lege.

  Articolul 42. Terenurile cultelor religioase

  Cultele religioase şi părţile lor componente pot avea în proprietate sau în folosinţă terenuriîn conformitate cu legislaţia în vigoare.

  Articolul 43. Facilităţi fiscale

  (1) Statul promovează faţă de cultele religioase o politică fiscală preferenţială.

  (2) Părţile componente ale cultelor religioase cărora le aparţin lăcaşurile de cult, precum şiterenurile pe care acestea sînt construite, sînt scutite de impozitele pe bunurile imobiliare şifunciare conform prevederilor Codului fiscal.

  (3) În relaţiile cu cultele religioase, autorităţile publice nu vor acorda preferinţă nici unuiadintre ele.

  Articolul 44. Monumentele de istorie şi cultură

  (1) Lăcaşurile de cult, obiectele de artă şi alte valori aflate în proprietatea sau folosinţacultelor religioase şi părţilor lor componente şi recunoscute ca monumente de istorie sau culturăvor fi întreţinute şi folosite de culte în conformitate cu statutul acestor valori, cu legislaţia privindocrotirea monumentelor.

  (2) Obligaţiile comune ale statului şi ale cultelor religioase şi părţilor lor componente pentrupăstrarea, întreţinerea şi folosirea valorilor menţionate la alin.(1) pot fi stabilite în acordurile sauconvenţiile de cooperare dintre stat şi cultele religioase.

  Articolul 45. Bunuri şi interese în străinătate

  Bunurile cultelor religioase aflate în străinătate, precum şi interesele religioase alecetăţenilor Republicii Moldova în străinătate fac obiectul unor convenţii internaţionale.

Capitolul IX

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

  Articolul 46.

  (1) Statutele şi alte documente de constituire ale cultelor religioase şi ale părţilor lorcomponente se consideră valabile doar în măsura în care nu contravin prezentei legi.

  (2) Cultele religioase şi părţile lor componente înregistrate pînă la intrarea în vigoare aprezentei legi nu sînt supuse procedurii de reînregistrare.

  (3) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea despre culte nr.979-XII din 24martie 1992, cu modificările ulterioare, se abrogă.

  (4) Guvernul, în termen de 3 luni:

  - va elabora şi prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare înconcordanţă cu prezenta lege;

  - va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

  PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                           Marian LUPU

  Chişinău, 11 mai 2007.        Nr.125-XVI

 

©GC

Trascina file per caricare