Print Friendly, PDF & Email

Il provvedimento è disponibile nelle seguenti lingue:

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL INSTANŢELOR DE JUDECATĂ

 

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL INSTANŢELOR DISCIPLINARE ŞI DE JUDECATĂ ALE BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

 

CAPITOLUL I

COMPETENŢA REGULAMENTULUI

 

Art.1 –
Sunt supuşi prevederilor prezentului Regulament toţi membrii clerului de mir şi călugării, indiferent de ocupaţiile şi funcţi-ile ce îndeplinesc ca preoţi şi călugări în Biserica Ortodoxă Română, în ţară
sau peste hotare, cum şi cântăreţii şi paracliserii în funcţie, care se vor face vinovaţi de vreuna din infracţiunile enumerate la art.2 şi 3.[1]

 

CAPITOLUL AL II-LEA

ABATERI ŞI DELICTE DISCIPLINARE

 

A.Abateri

 

Art.2 –
Sunt considerate abateri disciplinare şi sancţionate ca atare:
a. Neglijenţa sau neascultarea întru îndeplinirea datoriilor bise-riceşti;
b. Căutarea de certuri şi provocare de neînţelegeri în sânul Bi-sericii sau impunerea cu sila a plăţii serviciilor religioase;
c. Executarea înainte de a fi dobândit aprobarea organelor su-perioare a acelor hotărâri ce trebuie să fie în prealabil aprobate de au-torităţile superioare;
d. Săvârşirea celor sfinte într-o altă parohie sau biserică, fără aprobarea Chiriarhului sau fără consimţământul preotului locului;
e. Părăsirea parohiei, fie ca locuinţă, fie ca serviciu, şederea mai multă vreme afară din parohie, fără voia şi fără ştirea Episcopului respectiv.
De asemenea, se consideră abateri disciplinare şi faptele cons-tatate şi sancţionate de autorităţile judecătoreşti, ele putând fi sancţio-nate şi pe cale bisericească, cum ar fi:
a. Incorectitudini săvârşite în afaceri oficiale;
b. Faptele mai puţin grave, săvârşite contra ordinii şi bunei cu-viinţe.

 

B. Delicte

 

Art.3 –
Sunt considerate ca delicte disciplinare şi sancţionate ca atare:
a. Săvârşirea cu de la sine putere a lucrărilor sfinte de un preot sau diacon, suspendat sau depus legal;
b. Părăsirea cu de la sine putere a locului său de serviciu şi în-deplinirea serviciilor preoţeşti în altă parohie, fără ştirea şi consimţă-mântul autorităţii bisericeşti competente;
c. Neglijarea ritualului prescis la săvârşirea lucrărilor sfinte;
dd. Violarea secretului mărturisirii;
e. Îndeletnicirea cu afaceri potrivinice chemării preoţeşti;
f. Sperjurul;
g. Sacrilegiul sau ierosilia;
h. Blasfemia;
i. Calomnierea şi acuzarea neîntemeiată de fapte necinstite fa-ţă de orice cleric, faţă de căpeteniile şi superiorii Bisericii, precum şi faţă de corporaţiile, instituţiile şi organele bisericeşti;
k. Adulterul;
l. Curvia;
m. Beţia;
n. Jocul de noroc;
o. Apostasia;
p. Erezia;
q. Schisma;
r. Simonia;
s. Neglijarea, neîndeplinirea sau îndeplinirea cu rea credinţă a îndatoririlor impuse de Statutul de organizare şi de Regulamentele lui de aplicare, cum şi de toate ordinele şi dispoziţiile autorităţilor bise-riceşti;
t. Administrarea incorectă a bunurilor bisericeşti, însuşirea sau întrebuinţarea lor în alte scopuri.
De asemenea, se consideră delicte disciplinare şi faptele cons-tatate şi pedepsite de către instanţele judecătoreşti, fapte urmărind a fi sancţionate şi pe cale bisericească, luându-se ca temei procedura şi sentinţele aplicate. Asemenea delicte sunt:
ţ. Furtul;
u. Camăta;
v. Bătaia;
w. Omorul;
x. Condamnarea definitivă de către instanţele judecătoreşti din România pentru orice alte crime şi delicte.[2]
Pentru sancţionarea şi pe cale bisericească a faptelor prevăzute de art.33 din Decretul nr.177/1948, cei în cauză (preoţi, diaconi, cân-tăreţi, călugări etc.), vor fi anchetaţi de o comisie compusă din delega-ţi ai Patriarhiei şi ai Eparhiei respective, asistaţi de un delegat al Mi- nisterului Cultelor. Dosarul anchetei va fi înaintat Chiriarhului res-pectiv pentru sancţionare sau trimiterea în judecată.

 

PEDEPSELE ŞI APLICAREA LOR

 

Art.4 –
Chiriarhul şi instanţele de judecată bisericească aplică persoanelor supuse judecăţii, după gravitatea cazului, în conformitate cu dispoziţiile canonice şi ale prezentului Regulament, următoarele pedepse:
A. Pedepse vremelnice
a. Avertismentul sau dojana duhovnicească;
b. Pierderea oficiului de paroh pe timp limitat sau definitiv, când are preot coslujitor;
c. Oprirea de la a săvârşi anumite lucrări sfinte;
d. Oprirea totală de la săvârşirea lucrărilor sfinte pe un anumit timp;
e. Canonisirea la sfintele mânăstiri sau la catedrala episcopală, până la o lună de fiecare dată, cu obligaţia de a lua parte activă la toate actele religioase;
f. Transferarea.
B. Pedepse definitive
a. Degradarea definitivă a vinovatului din rangurile bisericeşti şi onorifice ce posedă;
b. Pierderea pentru totdeauna a dreptului de a fi ridicat la un grad ierarhic superior sau administrativ;
c. Depunerea sau pierderea dreptului pentru totdeauna de a săvârşi vreo lucrare sacră, fără pierderea calităţii de preot, cu putinţa de a fi întrebuinţat în administraţia bisericească;
d. Caterisirea;
e. Destituirea (pentru cântăreţi şi paracliseri);
f. Excluderea din monahism (pentru monahi şi monahii).

 

DESPRE ABATERI, DELICTE ŞI PEDEPSIREA LOR

 

Art.5 –
Apostasia este lepădarea credinţei depline a Bisericii Ortodoxe şi îmbrăţişarea unei confesiuni religioase neortodoxe, sau altei religii.
Pentru clerici, vina aceasta se pedepseşte cu caterisirea.

 

Art.6 –
Dacă lepădarea de credinţă s-a făcut sub silă fizică, iar clericul a arătat pocăinţă adâncă, se va opri pentru totdeauna de la să-vârşirea lucrărilor sfinte, însă îşi va păstra demnitatea de cleric.

 

Art.7 –
Vina de apostasie se constată fie din mărturisirea pu-blică, fie din mărturisirea privată, făcută de cel lepădat de credinţă, prin viu grai sau în scris.

 

Art.8 –
Ateismul se constată şi se pedepseşte ca apostasia.

 

Art.9 –
Erezia sau respingerea intenţionată şi îndărătnică a unei dogme fixată de Biserică, sau îmbrăţişarea unei dogme eretice reprobată de Biserică.

 

Art.10 –
Vina de erezie se constată în acelaşi mod ca şi cea de apostasie.

 

Art.11 –
Dacă vreun cleric se face vinovat de erezie, pentru prima dată va fi chemat şi sfătuit de către Chiriarh asupra greşelii în care a căzut.
Dacă cel învinuit va recunoaşte greşeala şi se va căi, arătând că a căzut în erezie fără ştiinţă şi fără intenţie, va fi iertat, dându-i-se un canon de pocăinţă, după chibzuinţa Chiriarhului.
Dacă cel învinuit însă, nu va recunoaşte greşeala, ci va persista în erezie, se va pedepsi direct de către Chiriarh, pentru prima dată cu oprirea de la săvârşirea celor sfinte şi trimiterea lui spre pocăinţă la catedrala episcopală sau la o mânăstire, pe timp de una lună, până la trei luni.
Dacă cel învinovăţit va arăta pocăinţă, după trecerea timpului de mai sus, va fi iertat, însă va fi mutat direct de către Chiriarh într-o altă parohie, departe de locul unde a funcţionat.
Dacă, însă, nu va arăta pocăinţă şi va persista în erezie, va fi deferit Consistoriului Eparhial, spre a fi sancţionat, potrivit dispoziţi-ilor canonice legale.

 

Art.12 –
Schisma este despărţirea de Biserică, pentru înţele-geri deosebite a unor norme de disciplină, morală şi cult ale învăţăturii Bisericii sau a unor anumite chestiuni uşor de împăcat.

 

Art.13 –
De asemenea, se consideră tot schismă şi nesupu-nerea şi refuzul de a asculta autoritatea bisericească legală, după ce i s-a atras atenţia şi a fost chemat la ordine, cu formă scrisă, prin adu-cerea la cunoştinţă sub luare de dovadă.

 

Art.14 –
Dacă unul dintre cei ce se numără în cler, cu de la sine voie, ar introduce schimbări şi inovaţii în cultul şi ritualul bise-ricesc, şi dacă va recunoaşte că faptul a provenit din neştiinţă sau greşeală, pentru întâia dată se va dojeni aspru.
Dacă, a doua oară, va cădea în aceeaşi greşeală, se va pedepsi direct de Chiriarh, cu oprirea de la săvârşirea celor sfinte şi cu trimi-terea lui spre pocăinţă la catedrala episcopală sau la o mânăstire, pe timp de 1 – 3 luni de zile.
Dacă vinovatul, şi după aceasta persistă în rătăcire, va fi deferit Consistoriului Eparhial, spre a fi sancţionat, potrivit dispoziţiilor cano-nice şi legale.

 

Art.15 –
Neascultarea de autorităţi se consideră, când o per-soană din cele amintite la art.1 din acest Regulament, ar refuza execu-tarea ordinelor primite, sau ar refuza supunere şi ascultare autorităţilor superioare bisericeşti, sau prin cuvinte şi scrieri, sau în alt mod ar batjocori pe Chiriarh sau actele de autoritate şi cele îndeplinite de autorităţile bisericeşti.

 

Art.16 –
Neascultarea de autorităţi, după gravitatea faptului şi conduita până la darea hotărârii, a vinovatului, se pedepseşte cu pe-deapsa dojanei până la pedeapsa depunerii şi caterisirii.

 

Art.17 –
Săvârşirea cu de la sine putere a lucrărilor sfinte, de un cleric oprit de către Chiriarhul respectiv, se va pedepsi cu trans-ferare, până la caterisire.

 

Art.18 –
Nici un preot sau diacon nu poate săvârşi cele sfinte, într-o altă parohie, decât în aceea în care este legal aşezat, fără încu-viinţarea canonică şi legală a celor în drept.
Dacă un preot sau diacon a săvârşit cele sfinte într-o parohie străină, fără învoirea parohului respectiv se va pedepsi cu minimum pedeapsa dojanei şi maximum pedeapsa trans-ferării.

 

Art.19 –
Nici un Episcop nu poate primi un cleric dintr-o Eparhie străină fără carte canonică, eliberată, de Episcopul Eparhiei din care a plecat.
În cartea canonică se va arăta precis purtarea de până atunci a solicitatorului. Lipsa acestei precizări face fără efect cartea canonică.
Liberarea cărţii canonice produce vacantarea postului avut.
Dacă un preot sau diacon ar săvârşi cele sfinte în altă Eparhie, fără învoirea Chiriarhului, se va considera ca neascultare de autorităţi şi se va pedepsi ca atare.

 

Art.20 –
Nu se va putea elibera carte canonică unui cleric, tri-mis în judecata instanţelor judecătoreşti, până ce cauza pentru care a fost trimis nu s-a stins printr-o hotărâre rămasă definitivă.
Nerespectarea acestei dispoziţiuni atrage după sine nulitatea cărţii canonice şi a tuturor actelor ce vor decurge din această carte ca-nonică.

 

Art.21 –
Monahilor nu se eliberează carte canonică. Trecerea lor dintr-o mânăstire în alta, în cuprinsul aceleiaşi Eparhii, sau între două Eparhii deosebite, se face pe cale de corespondenţă oficială între Chiriarhii respectivi.

 

Art.22 –
Administrarea Sfintelor Taine (a Mărturisirii, cum şi Sfintei Împărtăşanii), în caz de boală, într-o parohie străină, nu se poa-te imputa clericului ce a săvârşit-o.

 

Art.23 –
Preotul care ar pretinde sau ar impune cu silă plată pentru orice slujbă religioasă, va fi pedepsit cu pedeapsa canonisirii la mânăstire sau la Episcopie, până la o lună.

 

Art.24 –
Săvârşirea serviciului divin într-un paraclis particu-lar, fără ştirea şi consimţământul Episcopului, se va considera ca neas-cultare de autorităţi şi se va pedepsi ca atare.

 

Art.25 –
Dacă vreun cleric ar primi vreo însărcinare biseri-cească de orice natură, fără ştirea şi consimţământul autorităţii bise-riceşti competente, se va considera şi pedepsi ca neascultare de auto-rităţi.

 

Art.26 –
Dacă vreunul din cei supuşi jurisdicţiei bisericeşti ar părăsi parohia şi ar şedea mai multă vreme afară din parohie, fără voia şi ştirea Episcopului respectiv, după 30 de zile de lipsă, parohia sau postul va fi declarat vacant şi se va completa, cu forme legale, după ce mai întâi cel în cauză va fi chemat la post, cu formă scrisă, sub luare de dovadă, sau în caz că nu se ştie unde este cel plecat, după ce va fi expirat un termen de 30 de zile de la publicarea postului vacant.
În acest caz, decizia de destituire se dă direct de către Chiriarh, fără a se mai trimite în judecata Consistoriului.

 

Art.27 –
Neglijarea ritualului prescris, în săvârşirea celor sfin-te, cum şi neglijarea şi neîmplinirea datoriei de a predica în biserică, precum şi neglijarea tuturor îndatoririlor sale oficiale rânduite de auto-rităţile competente, se vor considera şi pedepsi cu pedeapsă până la transferare.

 

Art.28 –
Violarea secretului mărturisirii se pedepseşte cu de-punerea.

 

Art.29 –
Dacă vreunul dintre cei supuşi judecăţii bisericeşti va fi condamnat definitiv de instanţele penale pentru vreo crimă, sau pentru vreunul din delictele următoare: fals, furt, înşelăciune, abuz de încredere, mărturie mincinoasă, adulter, delapidare de bani publici, luare de mită, spargere de sigiliu, cei în cauză vor fi traduşi, din oficiu, în judecata bisericească, pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare, după gravitatea sancţiunii penale, aplicate cu observarea sfintelor ca-noane şi a următoarelor norme, întrucât hotărârea de condamnare nu dispune suspendarea sau pierderea drepturilor civile.
Dacă cel în cauză a fost condamnat la amendă sau închisoare corecţională pe un anumit termen, i se va aplica oprirea de la cele sfin-te, pe un termen echivalent cu cel al sancţiunii civile sau penale.
Dacă cel în cauză a fost condamnat pentru crimă, la închisoare corecţională, temniţă grea sau muncă silnică, pe un termen mai mare de un an, i se va aplica una din pedepsele prevăzute la art.4, par.B, după gravitatea cazului.

 

Art.30 –
Fără a atinge îndatorirea preoţilor de a conlucra şi la promovarea stării materiale a poporului, prin muncă cinstită şi la orga-nizarea vieţii lui economice, le este oprit preoţilor şi diaconilor de a se îndeletnici cu afaceri incompatibile cu chemarea lor şi care i-ar împie-dica de la împlinirea cu succes a îndatoririlor misiunii lor. Astfel, ei nu pot exercita nici un fel de comerţ, nici pe numele lor, nici pe numele soţiei sau prin persoane interpuse; nu pot participa în societăţi comer-ciale, în locurile care implică responsabilitatea personală, cum ar fi de exemplu: administratori-delegaţi, directori sau casieri.
Când este vorba de funcţii civile, clericul în cauză va anunţa Chiriarhul, pentru aranjarea situaţiei sale canonice în cler.
Contravenienţii la acest articol se pedepsesc cu pedeapsa vinei neascultării de autorităţi, după gravitatea faptului.

 

Art.31 –
Preoţii şi diaconii sunt datori a se îmbrăca în tot tim-pul, atât în servicu cât şi în afară de serviciu, în costumul preoţesc pre-văzut de Sfintele Canoane şi Regulamentul Sfântului Sinod.
În cazuri determinate, cum ar fi de exemplu, călătoria în străi-nătate sau o însărcinare oarecare, ori în alte împrejurări de forţă majo-ră, Episcopul poate da dispensă.

 

Art.32 –
Dacă un preot sau diacon leapădă costumul preoţesc, pentru prima dată i se vor aplica pedepsele prevăzute la art.4, par.A, lit.a şi b. În caz de recidivă, va fi oprit de la slujirea celor sfinte pe timp de o lună, şi tot astfel va fi pedepsit până la îndreptare sau se va depune.

 

Art.33 –
Clericul care prin cuvinte necuviincioase sau fapte, a arătat lipsă de respect faţă de casa lui Dumnezeu şi de obiectele sfinte, pentru prima dată se pedepseşte cu dojană severă, care să-i amintească frica lui Dumnezeu şi sfinţenia locului şi importanţa chemării sale, sau oprirea de la săvîrşirea lucrărilor sfinte pe 1 – 15 zile şi canon de po-căinţă, după natura greşelii.
De va cădea pentru a doua oară în aceeaşi greşeală, să fie pe-depsit cu suspendarea pe termen de 1 – 3 luni şi canon de pocăinţă la Episcopie sau mânăstire, pentru instruire sau îndreptare. Dacă se va vădi şi a treia oară, să se depună.

 

Art.34 –
Înalta trădare, conjuraţia contra autorităţilor canonice şi sperjurul, se pedepsesc potrivit Sfintelor Canoane şi în legătură cu pedeapsa dată de instanţele civile.

 

Art.35 –
Furtul, camăta, bătaia şi omorul se vor pedepsi cu pedepsele prevăzute de Sfintele Canoane. Omorul săvârşit de un cle-ric, chiar din greşeală sau în legitimă apărare, atrage după sine oprirea pentru totdeauna de la slujirea Sfintei Liturghii, rămânând numai cu drepturile şi cinstea demnităţii de cleric şi putând îndeplini celelalte ierurgii, afară de Sfintele Taine.
În afară de cazurile prevăzute de acest articol, omorul săvârşit de un cleric se pedepseşte cu caterisirea.

 

Art.36 –
Clericul care a bătut pe cineva cu mâna, cu băţul sau altceva, se pedepseşte cu pedeapsa de la dojană până la caterisire.

 

Art.37 –
Clericii dovediţi că au călcat castitatea sau sfinţenia căsătoriei, căzând în adulter, nu mai pot rămâne în cler, ci se depun.

 

Art.38 –
Preoţii şi diaconii văduvi, care se recăsătoresc, se pe-depsesc, potrivit Sfintelor Canoane.
Iar cei care divorţează de soţiile lor, în afară de motivul de adulter, dovedit la ancheta rânduită de Chiriarh, se opresc de către Chiriarhul respectiv de la săvârşirea tuturor serviciilor religioase, până când îşi refac căminul. În cazul când stăruie în despărţire, sunt deferiţi Consistoriului Eparhial pentru a fi sancţionaţi cu depunerea din treap-tă.
Soţia, care s-a dovedit vinovată, la despărţirea de preot sau dia-con, de învinuiri prevăzute de Sfintele Canoane, se va pedepsi de Chi-riarh, la propunerea Consistoriului Eparhial, cu pedeapsă de la dojană până la afurisenie.

 

Art.39 –
Clericii dovediţi în patima beţiei, se pedepsesc prima dată cu canonul la mânăstire, pe timp de 3 luni, cu oprirea sau fără oprirea de la săvârşirea celor sfinte, pe timp determinat; iar a doua oară se suspendă din post până la po-căinţă şi îndreptare.
În cazul prevăzut de acest articol, pedeapsa se aplică direct de către Episcopul respectiv, în urma constatării faptului pe bază de an-chetă. În caz de neîndreptare, se va depune.

 

Art.40 –
Clericul care în biserică sau în afară de biserică a îndrăznit să săvârşească, beat, vreo slujbă religioasă, pentru prima oară se suspendă din post, cu oprirea de a săvârşi cele sfinte, până la pocăinţa sinceră şi curăţirea conştiinţei în faţa duhovnicului.

 

Art.41 –
Preotul sau diaconul care, beat, sau după ce a mâncat şi băut ceva, sau a fumat, a îndrăznit să săvârşească Sfânta Liturghie, se pedepseşte cu caterisirea şi se trece în rândul mirenilor.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care a îndrăznit să săvâr-şească Sfânta Liturghie, fără să facă Proscomidia, cum şi celui care, săvârşind Proscomidia şi Sfânta Liturghie, lasă intenţionat sau din ne-glijenţă Sfintele Taine nepotrivite.
Clericii împreună-liturghisitori, care nu se împărtăşesc la Sfân-ta Liturghie, se pedepsesc cu oprirea de la lucrarea celor sfinte, pe timp de 1 – 3 luni, şi cu canonisirea la Sfânta Mânăstire.

 

Art.42 –
Sunt cu desăvârşire interzise clericilor jocurile de noroc.
Clericului care s-a dovedit jucând jocuri de noroc, pentru pri-ma dată i se va aplica pedeapsa observaţiei.
Dacă va fi jucat în localuri publice, cluburi, cafenele etc., pen-tru prima dată, se va pedepsi cu pedeapsa degradării din rang, de va avea un rang, sau cu pierderea oficiului de paroh.
În caz că cel vinovat n-ar avea nici un rang, nici nu este paroh, se pedepseşte cu sancţiunea prevăzută la art.4, par.A, lit.c.
În caz de recidivă, se va exclude din serviciu, pentru totdea-una, cu depunerea sau caterisirea.

 

Art.43 –
Este oprit clericilor a vizita localurile publice de pe-trecere cu caracter nepotrivit cu calitatea de preot.
Clericul care va contraveni acestei dispoziţii, se va pedepsi pentru prima dată cu dojană arhierească.

 

Art.44 –
Preotul care chemat fiind de credincioşi pentru în-deplinirea datoriilor sale a lăsat să moară un copil, fără a fi botezat sau un bolnav neîmpărtăşit, se opreşte de la lucrarea celor sfinte pe timp determinat, cu canon de pocăinţă la Episcopie sau în Mânăstire.

 

Art.45 –
Clericul care va săvârşi Taina Cununiei fără a fi ob-servat dacă cei ce o cer au îndeplinit prescripţiile legii civile şi bise-riceşti, de se va dovedi că a făcut aceasta din neştiinţă sau neglijenţă, se va pedepsi cu pedeapsa dojanei, iar dacă s-ar dovedi că a făcut-o în deplină cunoştinţă de cauză, se va pedepsi cu suspendarea din serviciu pe timp determinat.

 

Art.46 –
Nici un cleric nu va oficia taina căsătoriei a doua oară, persoanelor divorţate numai de instanţele civile, dacă nu va face proba că acele persoane au obţinut desfacerea primei căsătorii religi-oase din partea autorităţilor bisericeşti.
Clericul care va fi oficiat o astfel de căsătorie, se pedepseşte cu pedeapsa transferării, iar căsătoria bisericească se va declara nulă.
De vor oficia mai mulţi preoţi, de orice treaptă, la o asemenea căsătorie, tuturor li se va aplica aceeaşi pedeapsă.

 

Art.47 –
Clericii sunt obligaţi să nu oficieze Taina Cununiei decât între ortodocşi, asistaţi de nuni ortodocşi. Cei de alt cult sunt obligaţi, înaintea căsătoriei, să îndeplinească formalităţile de trecere la Ortodoxie.
Preoţii care se vor abate de la aceste norme, se vor pedepsi cu canonisire la Sfânta Mânăstire, până la transferare, afară de cazul când a avut dezlegarea Chiriarhului.

 

Art.48 –
În toate cazurile de pedepsire cu transferarea, să se aibă în vedere că transferarea fiind dată ca pedeapsă, parohia care i se va da celui pedepsit, va fi de categorie inferioară celei de la care a fost transferat.
Dacă cel pedepsit este într-o parohie urbană, va fi transferat într-o parohie rurală de categorie inferioară.

 

ORGANELE ÎNDREPTĂŢITE A APLICA PEDEPSELE

 

Art.49 –
Organele îndreptăţite a aplica pedepsele sunt: Chiri-arhul şi Consistoriile de judecată.

 

Art.50 –
Chiriarhul, pe baza unei anchete regulamentare, sau a unui raport sau referat al organelor administrative în subordine, are dreptul să aplice direct şi fără drept de recurs, din partea celui sancţi-onat, următoarele pedepse disciplinare, prevăzute în art.4 din Regu-lament:
a. Avertismentul şi dojana arhierească;
b. Pierderea oficiului de paroh;
c. Oprirea de a săvârşi anumite lucrări sfinte, până la 90 zile într-un an;
d. Oprirea totală de la săvârşirea lucrărilor sfinte, până la 30 zile într-un an;
e. Canonisirea la o Sfântă Mânăstire sau la Catedrală, până la 30 zile într-un an.

 

Art.51 –
Toate celelalte pedepse se aplică de Consistorii, în condiţiile prevăzute în prezentul Regulament.
Când pedepsele ce sunt arătate în art.4, sunt aplicate direct de Chiriarh, acestea rămân definitive îndată după pronunţarea lor, fără nici un drept de recurs.

 

Art.52 –
Oricare pedeapsă rămasă definitivă, va fi trecută în foaia calificativă, statul personal al celui pedepsit.

 

CAPITOLUL AL III-LEA

INSTANŢELE DISCIPLINARE ŞI DE JUDECATĂ BISERICEASCĂ

 

Art.53 –
Organele disciplinare şi de judecată pentru clericii de mir, preoţi, diaconi şi cântăreţi, în chestiunile administrative şi biseri-ceşti sunt:
a. Consistoriul Disciplinar Protopopesc;[3]
b. Consistoriul Eparhial.

Organele de recurs sunt:
a. Sinodul Mitropolitan, pentru cazurile de depunere din treaptă;
b. Sfântul Sinod, pentru cazurile de caterisire.[4]

 

Art.54 –
Pe lângă fiecare protopopiat regional, funcţionează Consistoriul Disciplinar Protopopesc.[5]
Consistoriul Disciplinar Protopopesc are un preşedinte şi trei membri, dintre care doi membri clerici, numiţi pe termen de patru ani, de către Chiriarh, dintre preoţii cu examenul de promovare, din cate-goria I, din Regiune, cu cunoştinţe canonice, conform art.62, 63 şi 64 din prezentul Regulament, şi un cântăreţ.
În cazurile când se judecă chestiuni privitoare numai la preoţi, membrul cântăreţ nu participă.

 

Art.55 –
În competenţa Consistoriului Disciplinar Protopopesc intră:
a. Aplanarea şi eventual judecarea diferendelor ivite între per-sonalul bisericesc, cu privire la împărţirea ofrandelor şi veniturilor epitrahilului etc.
b. Aplanarea şi eventual judecarea neînţelegerilor dintre cre-dincioşi şi personalul clerical, în legătură cu plata pentru serviciile re-ligioase, sau refuzul serviciului religios, cum şi a conflictelor de ordin personal, în legătură cu funcţiunea bisericească dintre credincioşi şi personalul clerical.
În caz de judecare, se vor da hotărâri de împăcare, sau se vor aplica pedepsele prevăzute la art.50, lit.a, b, c, iar pedepsele prevă-zute de lit.d şi e vor fi de la 30 – 90 zile.
Dacă, în cazurile de pedepsire, prevăzute de lit.d şi e, de mai sus, părţile nu se declară mulţumite, au drept să facă recurs la Consis-toriul Eparhial, în termen de 15 zile de la primirea hotărârii de cel în cauză, iar hotărârea Consistoriului Eparhial este definitivă şi executo-rie, după aprobarea ei de către Chiriarh. Pedepsele prevăzute la art. 50, lit.a, b, c, d şi e de mai sus rămân definitive după aprobarea ho-tărârii de către Chiriarh.
c. Judecarea în primă şi ultimă instanţă a personalului biseri-cesc inferior – cântăreţii şi paracliserii – pentru abaterile şi delictele disciplinare prevăzute în art.2 şi 3 din Regulamentul de procedură, când acestora li se aplică vreuna din pedepsele prevăzute la art.4, par. A, lit.a–f, din Regulament. În acest caz, hotărârile Consistoriului Dis-ciplinar Protopopesc sunt definitive şi executorii, după aprobarea lor de Chiriarh.
d. Judecarea în primă instanţă, cu drept de recurs, la Consis-toriul Eparhial, a personalului bisericesc inferior – cântăreţi şi paracli-seri – pentru abaterile şi delictele disciplinare prevăzute la art.2 şi 3 din Regulamentul de procedură, pentru cazul când acestora li se apli-că pedeapsa prevăzută la art.4, par.B, lit.e: destituirea (art.147 din Statut). În acest caz părţile au dreptul să facă recurs la Consistoriul Eparhial, în termen de 15 zile de la primirea hotărârii de către cei în cauză.

 

Art.56 –
Toate hotărârile date de Consistoriul Disciplinar Pro-topopesc regional se vor trimite Chiriarhului respectiv, spre aprobare.

 

Art.57 –
Cine reclamă la Protopopiat, trebuie să facă dovada celor reclamate. Nici o reclamaţie fără dovezi nu va fi primită.

 

Art.58 –
Judecarea pricinilor trebuie făcută de acest for în tim-pul cel mai scurt, iar hotărârea se va pronunţa cel mai târziu în trei zile de la judecată.
Procedura introducerii acţiunii, a citării părţilor, a instruirii procesului, a pronunţării şi comunicării hotărârilor, ca şi a introducerii recursului, în cazurile prevăzute mai sus, va fi aceeaşi ca la Consis-toriul Eparhial.

 

Art.59 –
Dacă vreunul dintre membrii judecători se va vădi de părtinire, sau de rea credinţă, va fi revocat de Chi-riarh şi în locul său va fi numit altul, iar cauza se va judeca din nou.
După împrejurări, Chiriarhul va putea trimite pe vinovat în ju-decata Consistoriului Eparhial.

 

CONSISTORIUL EPARHIAL

 

A. Compunerea Consistoriului Eparhial

 

Art.60 –
Consistoriul Eparhial funcţionează la fiecare Eparhie, şi este format din: trei membri titulari şi doi membri supleanţi. Mem-bri sunt toţi preoţi cu examenul de promovare, din categoria I, doctori sau licenţiaţi în teologie, cu cunoştinţe canonice şi juridice.
Ei se aleg de Adunarea Eparhială, pe termen de patru ani, şi se aprobă de Chiriarh, putând fi realeşi.
Preşedintele Consistoriului se numeşte de către Chiriarh, dintre membri titulari ai acestuia.
Consistoriul va avea un grefier, numit de Chiriarh, la propu-nerea preşedintelui.

 

Art.61 –
Hotărârile date de Consistoriu, ai cărui membri nu în-trunesc condiţiunile prevăzute în art.60 din prezentul Regulament, sunt nule de drept.

 

Art.62 –
Nici un preot care a suferit vreo condamnare jude-cătorească bisericească sau civilă, pentru delictele prevăzute la art.29 din acest Regulament, nu va putea fi ales membru al Consistoriului Eparhial.
De asemenea, dacă un membru, în timpul pentru care este ales, suferă vreo condamnare judecătorească, pierde dreptul de a mai rămâ-ne ca membru în Consistoriu, dacă hotărârea a rămas definitivă.

 

Art.63 –
Afară de incompatibilităţile stabilite la art.187 din Statut, nu mai pot fi aleşi membri în Consistoriu preoţii care îndepli-nesc vreo însărcinare administrativă bisericească.

 

Art.64 –
Locul membrului revocat conform art.62, va fi ocu-pat, până la o nouă alegere, de unul din membrii supleanţi desemnat de preşedintele Consistoriului. Alegerea noului membru se va face numai pentru restul timpului, până la îndeplinirea termenului de patru ani, rămas pentru ceilalţi membri.

 

Art.65 –
Membri Consistoriului Eparhial sunt retribuiţi con-form normelor ce se vor stabili de Sfântul Sinod.
Membri supleanţi se bucură întru totul de drepturile membrilor titulari, pentru timpul ce suplinesc în Consistoriu.
Pentru toţi membri Consistoriului, care nu locuiesc în reşe-dinţă, se vor acorda cheltuieli de transport, când vor fi chemaţi să ju-dece.

 

Art.66 –
Însărcinarea de membru în Consistoriul Eparhial nu intră în prevederile Legii cumulului.

 

B. Procedura în materie de judecată bisericească la Consistoriul Eparhial Reclamaţii, învinuiri din oficiu, anchetarea şi acţionarea lor

 

Art.67 –
Consistoriile Eparhiale judecă în primă şi ultimă ins-tanţă abaterile şi delictele preoţilor şi diaconilor prevăzute în art.2 şi 3 din Regulamentul de procedură şi aplică, după gravitate, una din pe-depsele prevăzute la art.4, par. A şi B din acelaşi Regulament.
Consistoriile Eparhiale judecă, de asemenea, în ultimă instanţă cauzele venite pe cale de recurs de la Consistoriile Disciplinare Proto-popeşti.
Pedepsele pronunţate de Consistoriile Eparhiale au caracter de-finitiv şi executoriu, după aprobarea lor de către Chiriarh.
Singurele pedepse cu drept de recurs, pronunţate de Consisto-riile Eparhiale sunt cele prevăzute în art.4, par.B, lit.c şi d (depunerea şi caterisirea).[6]

 

Art.68 –
Acţiunea împotriva membrilor clerului, se va intro-duce în Consistoriu, pe următoarele căi:
a. Prin plângeri timbrate, sub pedeapsa de nulitate, care se pot adresa Chiriarhului împotriva lor, de oricine are dreptul şi îndeplineşte condiţiile canonice, de a reclama un cleric şi a petiţiona, cum şi prin sesizarea cazurilor de către autorităţile Statului, anchetate însă de dele- gatul Chiriarhiei, mai înainte de a se trimite Consistoriului.
b. Prin rapoarte de inspecţii însoţite de procese-verbale, cons-tatatoare ale organelor administrative bisericeşti, care prin natura lor fac dovada certă până la înscrierea în fals.
c. Prin însuşi inculpatul, care cere să se justifice de culpa de care este învinuit, cu aprobarea Chiriarhului respectiv.
d. Din oficiu, pe baza referatului oricărui consilier adminis-trativ bisericesc.

 

Art.69 –
Reclamaţiile trebuie să cuprindă: localitatea de unde vine cererea (pâra), numele şi prenumele, domiciliul reclamantului sau ale reclamanţilor, dacă sunt mai mulţi, al reclamatului (pârâtului) şi ale martorilor propuşi, cu indicarea felului vinei, a datei săvârşirii ei şi a condiţiilor în care s-a petrecut, cum şi toate piesele care s-ar putea folosi de către reclamant ca doveditoare.

 

Art.70 –
Reclamaţiile care nu vor îndeplini condiţiile art.68 şi 69, se înapoiază spre completare.

 

Art.71 –
Cazurile prevăzute la art.68, lit.b şi d se trimit în ju-decată din oficiu, de către Chiriarhul respectiv, iar preşedintele Con-sistoriului, fără altă trimitere, le va trece în registrul de judecată, în cel mult 10 zile, iar în cazuri excepţionale, trecerea pe registrul de jude-cată se va face imediat.

 

Art.72 –
Pentru cazurile prevăzute în art.68, lit.c, preşedintele Consistoriului primind cererea, fixează termenul şi trimite citaţii păr-ţilor şi martorilor.

 

Art.73 –
Pentru celelalte reclamaţii prevăzute în art.68, lit. a, Chiriarhul primind reclamaţiile le trimite organului în drept, spre an-chetare.

 

Art.74 –
Abaterile socotite grave de Chiriarh, atrag după sine chiar din momentul ordonării anchetei sau al acţionării în judecată, suspendarea din serviciu a inculpatului, până la darea sentinţei defini-tive, cu accelerarea însă a judecăţii procesului pentru toate cazurile de această natură.
De asemenea, clericii care sunt sancţionaţi de prima instanţă, cu una din pedepsele prevăzute la art.4, par.B, lit. b, c, d şi e, adică: pierderea pentru totdeauna a dreptului de a fi ridicat la un grad ierarhic superior sau administrativ, depunerea din treaptă, caterisirea sau desti- tuirea, rămân suspendaţi din serviciu, până la darea unei sentinţe defi-nitive, cu aceeaşi obligaţie pentru instanţele respective, de a accelera judecata.

 

Art.75 –
Întârzierile în împlinirea procedurii şi în darea hotărâ-rilor cad sub controlul consilierului administrativ bisericesc, care pro-pune Chiriarhului pedepsirea celor vinovaţi, de astfel de întârzieri ne-motivate.

 

Art.76 –
Înainte de anchetarea vreuneia din plângerile prevă-zute în art.68, lit.a, Chiriarhul poate cere informaţii prealabile de la organele sale subalterne administrative.

 

Art.77 –
Anchetele se fac în localitatea unde domiciliază păr-ţile, şi într-una din bisericile parohiei mai dinainte indicată, de delega-tul însărcinat cu anchetarea. Dacă delegatul găseşte de cuviinţă, poate face ancheta cu aprobarea Chiriarhului, la oficiul protopopesc, afară de cazurile care atrag caterisirea.

 

Art.78 –
Înainte de a merge în localitate, spre a face anchetă, delegatul însărcinat cu aceasta va vesti părţile despre ziua, ora şi loca-lul unde se va face ancheta, cerându-le să se prezinte cu toate dovezile ce le vor avea.
Înmânarea citaţiilor se va face cu trei zile libere înainte de data anchetei.
Părţii învinuite i se vor trimite întotdeauna, în rezumat, punc-tele de acuzare, cuprinse în reclamaţia îndreptată împotriva sa.
Nerespectarea acestor dispoziţii atrage după sine nulitatea an-chetei.

 

Art.79 –
Citarea părţilor şi a martorilor, dacă în cauză este pre-otul coslujitor, diaconul sau unul din personalul inferior, se va face prin parohul local.
Dacă, însă, reclamatul este însuşi parohul, citarea lui, a marto-rilor şi a reclamantului se va face prin parohul celei mai apropiate parohii din localitate.

 

Art.80 –
Citarea părţilor se va face prin luare de dovadă, de la părţile şi martorii în cauză.
În caz că vreuna din părţi ar refuza să dea dovadă sau ar fi absentă din localitate, sau n-ar şti să semneze, vestirea se va preda fă-cându-se un proces-verbal despre aceasta.
Prezenţa părţilor şi a martorilor la anchetă, face dovada înde-plinirii procedurii de vestire.

 

Art.81-
În ziua fixată pentru cercetare, se va urma de către delegatul Chiriarhiei, astfel:
a. Se vor introduce înlăuntrul bisericii, unde se face ancheta, numai părţile. Afară de anchetatori, eventual şi secretarii săi, recla-mantul şi reclamatul, n-are voie nimeni a sta de faţă la anchetă.
b.Se va da citire reclamaţiei, în auzul celor de faţă.
c. Se va întreba reclamantul dacă-şi recunoaşte reclamaţia şi în caz afirmativ, dacă şi-o mai susţine.
d. Dacă obiectul reclamaţiei nu este de natură gravă, se vor sfătui părţile să se împace.
e. În caz de nereuşită, se va începe ancheta, întrebându-se pâ-râtul ce are de spus în descărcare. Depoziţia proprie este suficientă.
f. Se va cere reclamantului să producă dovezile ce le are întru susţinerea acuzaţiei.

 

Art.82 –
Reclamantul este dator să facă proba celor afirmate de el.
Această probă se face cu martori, informatori sau cu acte scrise şi autentice.
Învinuirile nedovedite cu martori şi informatori sau cu acte scrise şi autentice, fie la anchetă, fie la Consistoriu, cad asupra re-clamantului, care se pedepseşte cu înlăturarea din biserică şi din însăr-cinările bisericeşti ce ar avea, un anumit timp, sau cu alte pedepse, ce se vor găsi cu cale de Consistoriu şi de Chiriarh. Pentru clericii de mir, călugării, cântăreţii şi paraclisierii reclamanţi, se vor da pedepsele pre-văziute de acest Regulament, chiar prin hotărârea de achitare a pârâ-tului.

 

Art.83 –
Partea reclamată se va prezenta în persoană, şi nu va avea nimic de probat cu martori sau alte dovezi.
Propria sa mărturisire e considerată ca adevărată, până la proba contrarie, şi nu este nevoie să fie sprijinită pe dovezi şi mărturii străine.
La anchetă se vor audia numai martorii reclamantului, pentru a se constatat dacă se face dovada celor reclamate, iar pârâtul îşi va pro-pune martori în apărare, numai în faţa instanţei de judecată, dacă pri-cina va fi deferită spre judecată.
Martorii reclamantului de la anchetă vor fi chemaţi în faţa ins-tanţei de judecată, numai când ar fi cazul de a se stabili jurământul mincinos sau sperjurul, ce se pedepsesc conform art.82 din
Regu-lament.

 

Art.84 –
Audierea martorilor se face introducându-se unul câte unul, pe rând, înlăuntrul bisericii sau la protopopiat.
Îndată după ce un martor şi-a făcut depoziţia, va fi ţinut înlă-untrul localului de anchetă, până ce toţi martorii şi-au sfârşit depozi-ţiile.

 

Art.85 –
Depoziţiile martorilor se fac sub prestare de jură-mânt, pe Sfânta Cruce şi pe Sfânta Evanghelie; în cazuri speciale, an-chetatorul sau preşedintele poate dispune şi altfel.
Înainte de a face depoziţia, fiecărui martor i se va atrage luarea aminte să spună adevărul şi să nu ascundă nimic, pentru că mărtu-risirea va avea s-o întărească cu jurământ, iar în cazul în care se va dovedi că este mincinoasă, va fi pedepsit conform art.82.
Când un martor, din motive de credinţă, refuză să depună jură-mântul pe Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie, acest lucru se va men-ţiona în procesul-verbal al şedinţei de anchetă sau judecată, iar el va fi audiat ca informator.

 

Art.86 –
Fiecare martor va fi întrebat mai întâi să declare:
a. Care îi este numele şi prenumele;
b. De câţi ani este, cunoscând că se va primi la depoziţie nu-mai martorul care a dobândit majoratul, după legile ţării;
c. De ce religie este, cunoscând că cei de altă religie sau acon-fesionali nu pot fi admişi ca martori;
d. Ce ocupaţie are;
e. Dacă este rudă sau încuscrit cu vreuna din părţi şi în ce grad;
f. Dacă este în duşmănie sau în proces cu una din părţi;
g. Dacă se află în serviciul uneia din părţi sau subaltern;
h. Dacă i-a promis sau i-a dat ceva, ca să nu spună adevărul şi dacă da, cine sau prin cine;
i. Dacă l-a învăţat cineva cum să mărturisească.

 

Art.87 –
Martorul va depune numai oral. O depunere scrisă, trimisă prin altcineva nu este admisibilă.

 

Art.88 –
Înainte ca martorul să-şi fi depus mărturia, delegatul Chiriarhului va atrage atenţia martorului asupra jurământului ce va avea de depus şi asupra consecinţelor lui, prin următoarele cuvinte:
“Ia aminte că Dumnezeu care ştie toate – martor de jurământul ce vei face – dacă vei spune neadevărat te va pedepsi. Asemenea să cunoşti, că şi legea omenească pedepseşte pe cel ce este martor min-cinos.”

 

Art.89 –
Martorul, după ce şi-a făcut şi semnat depoziţia, e obligat să depună jurământul.
Va pune mâna pe Sfânta Cruce, delegatul va rosti şi martorul va spune după dânsul următoarele:
“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Eu…, jur înaintea Atotputernicului Dumnezeu, care ştie toate, şi mă leg în cuget curat, că am mărturisit adevărul, fără ură, nici păr-tinire, pentru vreuna din părţi, spunând numai ceea ce am văzut şi ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu.”

 

Art.90 –
Fiecare martor, după depunerea jurământului, e obli-gat să semneze foaia de jurământ ce a prestat.
Dacă nu ştie carte, jurământul va fi semnat de martor prin pu-nere de deget, şi certificat de delegatul chiriarhal.

 

Art.91 –
Nu pot fi admişi, nici audiaţi ca martori, decât orto-docşii care întrunesc condiţiile de moralitate, cerute de Sfintele Ca-noane şi legile ţării şi în conformitate cu art.147 din acest Regula-ment.
Aprecierea calităţii martorilor este lăsată Consistoriului care va asculta, în caz de îndoială, pe reprezentanţii acuzării şi ai apărării.
Respingerea unui martor va fi motivată şi motivele se vor tre-ce în procesul-verbal al anchetei sau în minuta instanţei.

 

Art.92 –
Lipsa jurământului din dosarul anchetei anulează depoziţia martorului respectiv.

 

Art.93 –
După ascultarea părţilor şi a martorilor, se va dresa un proces-verbal, în care se vor trece depoziţiile părţilor şi ale marto-rilor.
În depoziţiile martorilor se vor trece toate întrebările indicate de art.86, cum şi amintirea faptului că a jurat potrivit art.89.

 

Art.94 –
Martorii vor putea fi din nou întrebaţi, ori de câte ori va fi nevoie, în urma ascultării altor martori.

 

Art.95 –
Părţile, ca şi delegaţii, pot pune martorului orice în-trebări, numai în legătură cu acuzaţia adusă.
Părţile pot pune întrebări numai prin delegat.
Întrebările puse martorilor se administrează mai întâi din par-tea reclamantului care i-a propus şi numai după aceea din partea pârâ-tului.

 

Art.96 –
În cursul depunerii jurământului, nimeni nu are voie să-l întrerupă.

 

Art.97 –
Dacă reclamantul ar voi să mai propună şi alţi mar-tori, decât cei indicaţi de el în reclamaţie, aceasta nu i se va îngădui, decât cu condiţia de a-i fi anunţat Chiriarhului, cu cel puţin 8 zile îna-inte de data cercetării.
Martorii noi propuşi pentru data anchetei, după termenul de 8 zile, nu se ţin în seamă, însă pot fi citaţi în faţa Consistoriului, dacă cauza se va deferi judecăţii.

 

Art.98 –
Depunerile părţilor în litigiu, cum şi obiecţiile ce s-ar ridica privitor la martori şi la mărturiile lor, se pot face şi în scris, dacă părţile ştiu carte şi se depun la dosa-rul anchetei.

 

Art.99 –
Pentru stabilirea unui adevăr, în care opinia exper-ţilor este necesară, anchetatorul va chema la expertiză şi specialişti.

 

Art.100 –
Expertul va trebui să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi martorii şi să depună jurământul prevăzut la art.89.

 

Art.101 –
Dacă vreo persoană din cele ce depun la cercetare, nu va şti să scrie, va semna prin punere de deget, iar persoana care fa-ce ancheta, va atesta aceasta.

 

Art.102 –
După trecerea în procesul-verbal a depoziţiilor păr-ţilor şi a martorilor, persoana însărcinată cu cercetarea va citi în auzul tuturor cele scrise şi va întreba dacă vreuna din părţi mai are ceva de adăugat sau de obiectat.

 

Art.103 –
Despre răspunsul dat se va face menţiune în pro-cesul-verbal. Lipsa îndeplinirii prescripţiei art.102 atrage după sine nulitatea cercetării.

 

Art.104 –
Procesul-verbal de cercetare va cuprinde pe lângă cele arătate mai sus şi menţiunea incidentelor produse eventual în tim-pul cercetării.

 

Art.105 –
Dacă vreuna din părţi sau vreun martor ar rosti vor-be necuviincioase, sau ar ameninţa pe anchetatori, faptul se va consi-dera ca ultraj în exerciţiul funcţiunii.

 

Art.106 –
Purtarea necuviincioasă din partea reclamantului, a pârâtului sau din partea martorului propus de el, sau lipsa de respect, pe lângă sancţiunile prevăzute de acest Regulament, atrage după sine imediat suspendarea cercetării.
În acest caz, se încheie un proces-verbal, arătând cauza sus-pendării şi împreună cu toate celelalte acte se trimit Chiriarhului, cu dreptul pentru cel jignit de a reclama pe cei vinovaţi justiţiei civile.

 

Art.107 –
După terminarea cercetării, procesul-verbal încheiat în cauză, semnat de delegat, reclamant şi pârât, cu toate piesele anexe, se va trimite îndată, cu raport, Chiriarhului care a ordonat ancheta.

 

Art.108 –
În raport, persoana delegată cu ancheta îşi va da opinia sa, potrivit impresiei ce şi-a făcut la cercetare şi din depoziţiile părţilor, asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei celui reclamat.

 

Art.109 –
Atât procedura de informaţie prealabilă, cât şi cea de anchetă – unde va fi cazul – se vor îndeplini ambele în termen de cel mult 30 de zile de la data când persoana însărcinată cu ancheta a primit sau i s-a reînnoit delegaţia din partea Chiriarhului.
Întârzierea peste acest termen atrage după sine pedepsirea de-legatului pe cale disciplinară.

 

Art.110 –
Opinia sa este considerată ca act de autoritate şi confidenţial, ce nu angajează, faţă de părţile împricinate, cu nimic, persoana sa.

 

Art.111 –
Îndată ce persoana instituită cu anchetarea a depus la cancelaria Chiriarhală rezultatul cercetării, consilierul administrativ eparhial studiază actele, dacă au fost întocmite conform formelor şi regulilor stabilite, dacă cuprind şi lămuresc în totul chestiunea, face referat Chiriarhului asupra rezultatului anchetei şi, după cum va fi cazul, va face propuneri pentru neurmărire sau pentru trimiterea în judecată a vinovatului. Toată această lucrare se va face în răstimp de cel mult 8 zile.

 

Art.112 –
Dacă se vor dovedi oarecare neajunsuri, Chiriarhul poate să poruncească foştilor anchetatori sau altor persoane, ca să completeze ancheta.

 

Art.113 –
Dacă din cercetările făcute, Chiriarhul, la propu-nerea consilierului administrativ eparhial, găseşte că nu este cazul de trimitere în judecată, afacerea sau se va clasa, sau dacă sunt necesare unele din măsurile disciplinare prevăzute la art.50, Chiriarhul le va aplica, făcându-se menţiune despre aceasta în statul personal (foaia ca-lificativă) al persoanei disciplinate.

 

Art.114 –
Fiecare Chiriarhie e datoare să ţină un registru per-sonal (foaie calificativă) al fiecărui membru al clerului mirean şi al celuilalt personal bisericesc din eparhie în care, pe lângă celelalte date statistice, relativ la starea persoanelor, se vor însemna pedepsele şi tot ce priveşte activitatea şi moralitatea persoanelor din cler şi celălalt personal bisericesc.
Acest registru constituie un act confidenţial în mâna Chiriar-hului şi nimic nu se poate trece în el, afară de datele statistice, decât de mâna Chiriarhului sau a delegatului său şi numai în urma unei dele-gaţii scrise date de Chiriarh.
Notările neadevărate şi divulgările din partea delegatului chiri-arhal se pedepsesc cu trimiterea acestuia în judecata Consistoriului.
Orice însemnare făcută de altă persoană în acest registru, ră-mâne fără nici o valoare.

 

Art.115 –
În caz de trimitere în judecată a unei persoane bi-sericeşti din oficiu:
a. Pe baza foii calificative, se va anexa şi o copie certificată de Chiriarh după foaia calificativă a persoanei în chestiune;
b. Pe baza referatului consilierului administrativ eparhial se va trimite în original reclamaţia sau raportul cu referatul respectiv.

 

Art.116 –
Dacă din actele de cercetare, Chiriarhul socoteşte că persoana reclamată este vinovată, va înainta Consistoriului dosarul respectiv, spre judecată; în decursul procesului, nu se mai poate opri, ci rămâne să se pronunţe judecata.

 

Art.117 –
Preşedintele Consistoriului îndată ce primeşte dosa-rul respectiv, cu ordin de chemare în judecată, înscrie pe rol, dispune citarea părţilor şi a celorlalţi martori, pe care judecata ar găsi necesar să-i mai asculte (art.97).

 

PROCEDURA CHEMĂRII ÎN JUDECATĂ

 

Art.118 –
Pentru toate cazurile, termenul de înfăţişare a păr-ţilor în faţa Consistoriului nu va fi mai lung de o lună de la data îns-crierii pe rolul de judecată.

 

Art.119 –
Citaţiile vor fi astfel redactate:
“D…, din parohia…, comuna…, raionul…, este citat a se pre-zenta în faţa Consistoriului Disciplinar (Protopopesc al Regiunii…, sau Eparhial al Episcopiei…), în ziua de…, la orele… din zi, în ora-şul…, str…, nr…., cu orice act doveditor va fi având în susţinerea re-clamaţiei sale, pentru care…(aici se cuprinde obiectul citaţiei)”.

 

Art.120 –
Martorii se citează fără menţiunea obiectului pentru care sunt chemaţi să se înfăţişeze în faţa Consistoriului Eparhial.

 

Art.121 –
Pentru cazurile trimise în judecată pe baza art.68, lit.a, b şi d, se va trimite acuzatului odată cu citaţia de chemare şi arătarea punctelor de învinuire.

 

Art.122 –
În toate cazurile de lipsuri de formă neprevăzute de acest Regulament, decide Consistoriul, în urma ascultării părţilor şi a organului de acuzare, prin analogie cu dispoziţiile prevăzute în codul de procedură penală sau alte dispoziţii legale aplicate la cazuri în speţă.

 

JUDECAREA PROCESELOR

 

A. Şedinţe

 

Art.123 –
Consistoriul pentru judecarea proceselor, ţine şedin-ţă în oraşul de reşedinţă al Regiunii sau al fiecărei Eparhii, în camerele ce se destinează şi în zilele şi orele hotărâte anume. Şedinţele vor fi prezidate de persoana anume desemnată, conform art.54 şi 60, al.3 din acest Regulament. Cancelaria Consistoriului va avea un grefier din personalul Cancelariei Eparhiale, cu ajutoarele trebuitoare.

 

Art.124 –
Orele obligatorii pentru ţinerea şedinţelor sunt cele arătate în citaţii.
Nu vor fi zile de judecată duminicile şi sărbătorile, şi nici pri-ma zi după sărbători şi duminici.

 

Art.125 –
La şedinţele Consistoriului nu vor putea asista decât părţile împricinate cu martorii şi apărătorii lor, cum şi organul de acu-zare.

 

Art.126 –
Conducerea dezbaterilor o are preşedintele, care ţine şi buna rânduială. Tot ce va ordona el în această privinţă se va executa întocmai.

 

Art.127 –
Dacă vreo persoană din acelea care asistă la jude-cată va tulbura liniştea, va fi chemată la ordine de către preşedinte.
În cazul când neliniştea continuă, preşedintele va putea înlă-tura din sala şedinţelor pe tulburători.

 

Art.128 –
Dacă părţile împricinate, direct sau prin apărătorii lor, trec marginile bunei cuviinţe şi rostesc insulte sau orice cuvinte necuviincioase, preşedintele le va chema la ordine pentru prima oară, iar a doua oară le va lua cuvântul.
Pentru cazuri mai grave, preşedintele Consistoriului va deschi-de acţiune contra persoanelor vinovate.

 

Art.129 –
În toate cazurile de necuviinţă sau agresiune din par-tea părţilor, procesul va continua să se judece, cu excluderea însă din şedinţă a celor necuviincioşi sau agresivi, contra cărora Consistoriul rămâne în dreptul său de a se folosi şi de celelalte căi de răspundere, bisericeşti şi civile.
În cazul când necuviinţa sau agresiunea va veni din partea apă-rătorilor, aceştia vor fi deferiţi Chiriarhului, conform art.196 din acest Regulament.

 

Art.130 –
Când sunt tulburări, preşedintele Consistoriului va putea cere concursul forţei publice, pentru asigurarea ordinii şi liniştii în judecarea proceselor.

 

B. Instrucţia şi judecarea proceselor

 

Art.131 –
Procesele se vor judeca după ordinea intrării lor, afară de cazuri mai grave, care cer a fi judecate cât mai urgent.

 

Art.132 –
La ziua fixată pentru judecată, se vor chema părţile împricinate, după ordinul preşedintelui, de către unul din îngrijitorii Consistoriului.

 

Art.133 –
Dacă, după constatarea îndeplinirii procedurii, una din părţile împricinate lipseşte, cauza se va putea judeca în lipsă, în cazul când partea prezentă sau acuzarea nu cere amânarea sau judeca-rea mai la urmă.
Prezenţa părţilor înlocuieşte îndeplinirea procedurii.

 

Art.134 –
Dacă ambele părţi împricinate lipsesc, judecarea se va amâna pentru altă zi, afară de cazul când există deja o condamnare judecătorească civilă definitivă, în care caz, procesul se va putea ju-deca după actele din dosar.
La a doua chemare, procesul se va putea judeca totdeauna, dacă se constată că s-a îndeplinit procedura, chiar dacă părţile lipsesc. Judecata se va face în acest caz după actele aflate la dosar, cu arătarea în citaţiile adresate părţilor a acestei dispoziţii.

 

Art.135 –
În toate cazurile de amânare se va cere şi opinia per-soanei însărcinate cu acuzarea.

 

Art.136 –
Părţile se vor înfăţişa în persoană. Ele pot fi asistate de apărători, care vor fi luate dintre persoanele specificate în acest Re-gulament, la titlul “Acuzare şi Apărare”.

 

Art.137 –
La proces, preşedintele va da cuvâtul mai întâi re-clamantului, după care va urma acuzarea.
Fiecare parte va avea dreptul de a vorbi de două ori; în caz de trebuinţă, preşedintele poate acorda cuvântul şi de mai multe ori. Când preşedintele găseşte necesar, va putea însărcina pe unul dintre mem-brii Consistoriului, să facă o dare de seamă, fără a-şi arăta părerea sa.
Această dare de seamă se va citi în şedinţă publică, înainte de începerea dezbaterilor.

 

Art.138 –
Părţile împricinate, direct sau prin apărători, nu aduc în dezbateri decât chestiuni ce se referă direct la cauza ce este în dez-batere.
Preşedintele Consistoriului este obligat a opri părţile de a intro-duce alte chestiuni.

 

Art.139 –
Apărarea făcută personal sau prin apărători, va putea fi verbală sau în scris.

 

Art.140 –
Când apărarea este făcută verbal, funcţionarul însăr-cinat de Chiriarh cu funcţia de grefier, va lua notă despre dezbateri, care se vor consemna în procesul-verbal minută al şedinţei.

 

Art.141 –
Dacă acuzarea şi apărarea se fac în scris, vor fi sem-nate de persoanele în drept, vor fi citite de ele, iar apoi se vor anexa la dosarul cauzei.

 

Art.142 –
Părţile pot fi îndatorate, după împrejurări şi după în-chiderea dezbaterilor, să depună concluzii în scris.

 

Art.143 –
Dacă părţile nu au fost obligate la concluziile de care vorbeşte art.142 vor putea fi îndatorate a da grefierului o pres-curtare din concluziile lor motivate, care se va semna de ele şi de gre-fierul Consistoriului.

 

Art.144 –
Când Consistoriul, după îndeplinirea formelor este luminat asupra cauzei, va declara, prin preşedintele său, închiderea dezbaterilor.

 

Art.145 –
Toate piesele de orice natură, introduse în proces, în cursul dezbateririlor procesului, se semnează de preşedinte.

 

C. Probe şi mărturii

 

Art.146 –
Dovada într-o cauză adusă în judecată se poate face:
a. Prin martori, cu respectarea dispoziţiilor art.91, sub prestare de jurământ, care în cazurile când atrag după sine caterisirea, se va face în biserică;
b. Prin informatori;
c. Prin acte ale autorităţilor bisericeşti, întrucât nu sunt atacate de nulitate;
d. Prin orice act şi împrejurări de natură a face convingerea Consistoriului.

 

Art.147 –
Nu pot fi nici într-un caz martori:
a. Rudele în linie dreaptă ale uneia din părţi;
b. Fraţii şi surorile;
c. Unchii, nepoţii şi verii primari, în linie colaterală, deci până la gradul IV inclusiv;
d. Afinii (cuscrii) în acelaşi grad;
e. Persoanele declarate de canoane şi de legi, incapabile de a mărturisi.

 

Art.148 –
Se vor asculta ca martori:
a. Persoanele invocate de părţi, direct sau prin apărători de instanţă;
b. Orice altă persoană de care are nevoie acuzarea, după apre-cierea Consistoriului. Toate aceste persoane trebuie să satisfacă însă condiţiile prevă-zute de acest Regulament.

 

Art.149 –
În cazurile de la lit.a şi b, art.148, părţile care in-vocă martori, vor comunica Consistoriului lista martorilor cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată.

 

Art.150 –
Martorii propuşi, conform lit.a şi b, ale art. 148, se vor cita în regulă. Citaţia va cuprinde ziua şi ora, cum şi localitatea unde au a se prezenta. În nici un caz nu li se vor comunica chestiunile asupra cărora vor avea să depună mărturie.

 

Art.151 –
Ascultarea martorilor se va face separat. În caz de contrazicere, vor putea fi confruntaţi.

 

Art.152 –
Martorii citaţi, care nu s-au prezentat înaintea Con-sistoriului la prima citare, se vor cita din nou pentru termenul următor.
Martorul care refuză să execute citaţia din rea voinţă sau rea credinţă, constatată de Consistoriu, se pedepseşte conform art.82. Acest lucru se va menţiona şi în citaţie.

 

Art.153 –
Martorii care au depus mărturia sub prestare de jură-mânt conform art.84–89 la facerea anchetei în localitate, nu vor mai fi citaţi în faţa Consistoriului, afară de cazul când preşedintele va căpăta convingerea că mărturia a fost mincinoasă. În toate celelalte cazuri, mărturia va fi considerată ca perfect validă.

 

Art.154 –
În ziua fixată pentru înfăţişare, martorii vor fi intro-duşi pe rând în sala şedinţelor şi reţinuţi pe loc, după ascultare. Ascul-tarea martorilor începe cu cei propuşi de acuzare şi sfârşeşte cu marto-rii propuşi de apărare.

 

Art.155 –
Fiecare martor va fi mai întâi întrebat de preşedinte, întocmai cum prevede art.86.

 

Art.156 –
Martorul, după ce-şi va face mărturia, va depune ju-rământul în Consistoriu, sau în biserică, după formula şi cu procedura prevăzută la art.89.

 

Art.157 –
Martorul va mărturisi fără să aibă voie a depune mărturia scrisă înainte de audiere.

 

Art.158 –
După ascultarea martorilor, se va face un proces-verbal, care cuprinde, sub pedeapsă de nulitate:
a. Numele şi prenumele, profesia şi domiciliul martorului;
b. Arătarea că martorul a jurat întocmai după dispoziţia art. 84–89;
c. Zisele martorului;
d. Arătarea că i s-au citit din cuvânt în cuvânt cele depuse de el şi declaraţia că stăruieşte în ele, semnătura lui, a preşedintelui şi a gre-fierului.

 

Art.159 –
Dacă martorul nu va voi să iscălească, aceasta se va consemna în procesul- verbal al şedinţei, iar el va fi înlăturat.

 

Art.160 –
Fiecare martor, după ascultarea sa, va rămâne în sa-la şedinţelor, până la sfârşitul şedinţei, afară numai dacă Consistoriul va hotărâ altfel.

 

Art.161 –
Martorii vor putea fi din nou întrebaţi ori de câte ori aceasta va fi nevoie, în urma ascultării altor martori.

 

Art.162 –
Părţile împricinate, direct sau prin apărători, judecă-torii sau persoana însărcinată cu acuzarea, vor putea pune martorului orice întrebare în legătură cu procesul, prin mijlocirea preşedintelui, care este în drept de a autoriza partea şi a pune întrebări martorului.
Întrebările puse martorului se administrează mai întâi din par-tea celui care l-a propus, apoi de către partea adversă şi de organul de acuzare.

 

Art.163 –
În cursul depoziţiei, nimeni nu va putea întrerupe pe martor.

 

Art.164 –
Dacă din instrucţie ies dovezi grave de mărturie mincinoasă sau de mituire de martor, Consistoriul va pedepsi pe mar-torul respectiv, conform art.82.

 

Art.165 –
Dacă toţi martorii citaţi nu pot fi ascultaţi în aceeaşi şedinţă, cercetarea se va urma în altă şedinţă, fără altă citaţie, cu luare de cunoştinţă a noului termen de judecată.

 

Art.166 –
Dacă una sau alta din părţi va cere să se aducă şi alţi martori, Consistoriul va putea acorda prelungirea cercetării. Nu se va putea acorda însă de la prima prezentare în faţa Consistoriului, decât o singură prelungire pentru fiecare în parte.

 

Art.167 –
Dacă martorul nu voieşte, fără un motiv just, să mărturisească sau să jure, va fi exclus sau pedepsit conform art.82.

 

Art.168 –
Dacă un martor din cauză de boală, sau altă împie-dicare de forţă majoră, nu va putea veni la şedinţă, preşedintele va ordona ca el să fie ascultat în localitate, tot sub prestare de jurământ înaintea unui cleric desemnat de Consistoriu.

 

Art.169 –
Când Consistoriul va avea să judece persoane deja osândite de justiţia civilă, el se va putea servi fie numai de sentinţa ci-vilă, fie de depunerile martorilor, fie de alte dovezi produse în justiţia civilă.
În acest caz, Consistoriul va cere de la justiţia civilă trimiterea dosarului în cauză; în cazul când justiţia civilă nu poate satisface cere-rea, cel în cauză va fi obligat să producă copii legalizate de pe actele cerute de Consistoriu.

 

D. Despre hotărâre

 

Art.170 –
Consistoriul, după ce va fi lămurit asupra instruirii cauzei trimise judecăţii sale, va da hotărârea întemeiată pe actele din dosar şi după convingerea ce şi-a format din dezbaterile urmate.

 

Art.171 –
Hotărârea va fi motivată pe baza Sfintelor Canoane, cum şi pe baza normelor şi regulamentelor bisericeşti aplicate la cauza judecată.

 

Art.172 –
Hotărârea se va da cu majoritatea de voturi a celor trei membri. Minoritatea va justifica totdeauna părerea sa.

 

Art.173 –
Pentru cazurile care atrag după sine caterisirea, ho-tărârea se va da de către completul Consistoriului, cu unanimitate.

 

Art.174 –
Hotărârea se va pronunţa imediat sau cel mai târziu în trei zile de la încheierea dezbaterilor, în şedinţă, de către preşedinte; iar trimiterea hotărârii Chiriarhului, spre aprobare sau respingere moti-vată, se va face cel mult în zece zile de la pronunţarea hotărârii. În caz de respingere a sentinţei, acelaşi Consistoriu judecă din nou cauza.
Hotărârea se comunică de Consistoriu ambelor părţi, în termen de 5 zile de la aprobarea ei de către Chiriarh.

 

Art.175 –
Pentru orice caz judecat, se va încheia un proces-verbal, cuprinzând dispoziţiile hotărârii.

 

Art.176 –
Hotărârea iscălită şi pronunţată în public are toată puterea legiuită şi nici un judecător nu-şi mai poate retrage iscălitura.

 

Art.177 –
Pedepsele prevăzute la art.4, par.B, lit.c (depunerea din treapta preoţiei) şi lit.d (caterisirea) se dau cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data primirii sentinţei de către cel în cauză.
Toate celelalte pedepse prevăzute de prezentul Regulament, aplicate de Consistoriile Eparhiale, au caracter definitiv şi executoriu, după aprobarea lor de către Chiriarh.[7]

 

Art.178 –
Grefierul Consistoriului va îngriji ca hotărârile re-dactate şi iscălite, să se treacă într-un registru special, unde iarăşi se vor iscăli de preşedinte.

 

Art.179 –
Nimic pe margini, printre linii, prin adăugiri, prin scurtări sau cifre, nu se poate scrie în hotărâre, sub pedeapsa anulării ei şi sancţionarea celui vinovat.

 

Art.180 –
Fiecare hotărâre va cuprinde, sub pedeapsă discipli-nară, pentru cel ce se va fi
abătut:
a. Numele şi prenumele membrilor Consistoriului;
b. Numele şi prenumele, domiciliul părţilor, calitatea în care se judecă, numele şi prenumele apărătorului;
c.Obiectul cererii şi apărării pe scurt;
d. Cuprinsul pe scurt al actelor ce părţile au înfăţişat, spre a-şi susţine fiecare cererea;
e. Arătarea că persoana însărcinată cu acuzarea şi-a dat conclu-ziile sau nu;
f. Punctele de fapt şi de drept, stabilite de Consistoriu;
g. Motivarea hotărârii;
h. Dispozitivul, adică aceea ce judecata hotărăşte în virtutea Sfintelor Canoane, a Statutului de organizare şi a regulamentelor bise-riceşti;
j. Data pronunţării;
k. Semnăturile membrilor Consistoriului şi grefierului.

 

Art.181 –
Recursul pentru depunerea din treapta preoţiei se adresează preşedintelui Consistoriului Eparhial, care, constatând intro-ducerea în termen legal, îl înaintează cu întregul dosar al cauzei Pre-şedintelui Sinodului Mitropolitan. În caz de caterisire, recursul se în-dreaptă direct către Sfântul Sinod.[8]

 

Art.182 –
Toate hotărârile Consistoriilor trebuie să arate precis pedepsele ce se dau vinovatului, şi nici nu trebuie lăsată la înţelegerea că ar fi consecinţă a alteia; astfel condamnările relativ la veniturile bi-sericeşti din parohii, trebuie deosebit arătate în hotărâre.

 

Art.183 –
Nu dau drept de recurs pedepsele date pe cale disci-plinară direct de Chiriarh, prevăzute în Regulament, precum şi cererile pentru pedepsele prevăzute cu drept de recurs şi neintroduse în ter-menul legal.[9]

 

Art.184 –
Orice hotărâre dată de Consistoriul Eparhial, care va fi rămas definitivă, fie din cauză că cel pedepsit n-a uzat de dreptul de recurs, fie că a fost dată fără acest drept, pentru executare va fi întot-deauna supusă Chiriarhului, de către consilierul administrativ eparhial, spre a dispune aplicarea ei.

 

Art.185 –
Toate hotărârile se execută prin autorităţile biseri-ceşti eparhiale.++++

 

DESPRE ACUZARE ŞI APĂRARE

 

Art.186 –
Când una din persoanele bisericeşti, supuse judecăţii este dată în judecată înaintea instanţelor bisericeşti, acuzarea se sus-ţine la Consistoriul Disciplinar Protopopesc de către alt Protoiereu de-cât cel care a făcut cercetarea, iar la Consistoriul Eparhial de către Ins- pectorul Eparhial.[10]
Acuzatorul, înaintea Consistoriilor Bisericeşti, exercită funcţia de organ al autorităţilor, pe care le reprezintă.
În acest scop, acuzatorul va susţine totdeauna cauzele date în judecată, în calitate de organ al Chiriarhului.

 

Art.187 –
Acuzatorul va pune concluzii scrise în şedinţă pu-blică, pe lângă cele verbale, sau le va depune la preşedintele Consis-toriului, în termenul ce i se va fixa.

 

Art.188 –
Persoanele date în judecata instanţelor bisericeşti, vor putea fi asistate de apărători.

 

Art.189 –
Pe lângă fiecare Consistoriu Disciplinar Protopo-pesc vor funcţiona cel mult patru apărători, la Consistoriul Eparhial de la Episcopii câte cinci apărători, iar pe lângă Consistoriul Eparhial de la Arhiepiscopii câte opt apărători, dintre preoţii licenţiaţi sau doctori în teologie, cu examenul de promovare de categoria I şi având cel pu-ţin zece ani de preoţie lucrătoare.[11]

 

Art.190 –
Persoanele care vor voi să exercite profesiunea de apărător, vor face declaraţii în scris, însoţite de acte în regulă, din care să se vadă că întrunesc condiţiile de a fi apărători.
Această declaraţie se va face la Chiriarhul respectiv, care o va trimite comisiei respective.

 

Art.191 –
La Mitropoliile din Bucureşti, Iaşi şi Sibiu, se va institui câte o comisie compusă din profesorul de Drept Canonic de la Institutul Teologic Universitar local sau, în lipsă, de la Institutul Teo-logic Universitar din Capitală, preşedintele Consistoriului Eparhial din localitate şi consilierul administrativ bisericesc al Mitropoliei respec-tive, unde vor depune un examen special din Dreptul Canonic, legile ţării, Statutul de organizare şi regulamentele bisericeşti.
Vor fi admişi în locurile vacante, solicitate, numai cei care vor obţine la examen calificativul “foarte bine” şi “excepţional”.
În cazul când sunt mai mulţi candidaţi cu calificativul “excep-ţional” sau “foarte bine”, Chiriarhul locului va desemna pe cei ce va crede de cuviinţă.

 

Art.192 –
Fiecare apărător va fi confirmat prin Decizia Chiri-arhului respectiv, în care se va menţiona Consistoriul în faţa căruia are dreptul de apărător. Nu este îngăduit unui apărător să funcţioneze în alt Consistoriu, afară de cel menţionat în Decizie.

 

Art.193 –
Fiecare candidat de apărător înscris la examen va plăti comisiei o taxă de 75 lei.

 

Art.194 –
Nu vor putea fi apărători persoanele care vor fi fost condamnate de instanţele bisericeşti sau de instanţele civile şi penale, cei care stau sub o culpă canonică, cei care au fost pedepsiţi de Chiri-arh, conform Regulamentului de faţă, cât şi cei care vor fi dovediţi că fac intervenţii, stăruinţe sau presiuni la autorităţile protopopeşti, la Administraţia Eparhială sau la organele anchetatoare, în favoarea îm-pricinaţilor sau celor daţi în judecată.
Locurile celor decăzuţi din drepturile lor se declară vacante şi se ocupă conform art.189 şi următoarele.

 

Art.195 –
Pedepsele disciplinare ce se pot aplica de Chiriarh apărătorilor care compromit onoarea şi demnitatea misiunii lor sunt:
a. Avertismentul;
b. Interdicţia temporară;
c. Ştergerea din tablou.

 

Art.196 –
Greşelile comise de apărători în timpul şedinţelor se vor comunica de preşedintele Consistoriului respectiv, Chiriarhului.

 

Art.197 –
Pedepsele disciplinare nu se pot aplica mai înainte ca apărătorul să fie ascultat; el să fie chemat în termen de 8 zile pentru a fi ascultat.

 

Art.198 –
Pedepsele date vor fi motivate şi comunicate în scris apărătorului.

 

Art.199 –
Deciziile disciplinare date de Chiriarh, în cazurile de mai sus sunt definitive.

 

DESPRE RECUZARE

 

Art.200 –
Părţile împricinate pot recuza direct sau prin apă-rător pe orice membru al Consistoriului Disciplinar Protopopesc şi Eparhial, în următoarele cazuri:[12]
a. Dacă este interesat personal în proces;
b. Dacă este rudă sau afin cu vreuna din părţi până la al IV-lea grad inclusiv;
c. Dacă există duşmănie între el şi vreuna din părţi;
d. Dacă şi-a manifestat public ori privat opţiunea sa mai îna-inte de a se fi pronunţat hotărârea;
e. Dacă a primit de la una din părţi daruri sau promisiuni de daruri ori de servicii;
f. Dacă a fost martor în pricină;
g. Dacă judecătorul este frate, cumnat, ginere sau socru cu apă-rătorul părţii;
h. Dacă judecătorul a fost apărătorul vreunei părţi în faţa ins-tanţei respective sau în faţa instanţei inferioare;

 

Art.201 –
Dacă însă părţile vor declara direct sau prin apărător că-l primesc a-l avea ca judecător, membrul recuzabil va lua parte la proces.
În hotărâre, se va face amintire de aceasta.

 

Art.202 –
Cel ce va voi să recuze, va trebui să facă aceasta mai înainte de începerea procesului.
Dacă motivele de recuzare s-au ivit după începerea procesului, partea interesată le va propune, îndată ce le va cunoaşte.

 

Art.203 –
Recuzarea va fi cerută printr-un act scris dat preşe-dintelui.
Acest act va fi iscălit de partea care propune recuzarea sau de apărătorul său.
Consistoriul va chibzui asupra cererii de recuzare, după ce se vor asculta şi concluziile organelor însărcinate cu acuzarea.
Judecătorul recuzat nu va putea lua parte la chibzuire. În caz că cel recuzat este preşedintele, preşedinte va fi cel mai în vârstă dintre membri. Hotărârea Consistoriului se va citi în şedinţă publică şi va fi dată fără nici un apel sau recurs.

 

Art.204 –
În cazul când Consistoriul hotărăşte recuzarea, ju-decarea se amână şi se judecă după ce s-a completat cu membrii su-pleanţi.

 

SINODUL MITROPOLITAN

 

Art.205* –
Sinodul Mitropolitan, ca instanţă de recurs, are în competenţa sa cauzele venite pe cale de recurs de la Consistoriile Eparhiale, în care s-a aplicat pedeapsa depunerii din treapta preoţiei.[13]

 

Art.206 –
Hotărârile ce se vor lua vor putea servi ca juris-prudenţe pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română.[14]

 

Art.207 –
Părţile, precum şi acuzarea nemulţumite cu hotărâ-rea Consistoriului Eparhial prin care s-a aplicat pedeapsa depunerii din treapta preoţiei, pot face apel la Sinodul Mitropolitan, iar pentru caterisire la Sfântul Sinod, în timp de 15 zile de la primirea hotărârii de cel în cauză.[15]
Nerespectarea acestui termen atrage după sine pierderea drep-tului de recurs, iar hotărârea Consistoriului Eparhial rămâne definitivă şi executorie.

 

Art.208 –
Cererea de recurs, în cazul depunerii din treapta pre-oţiei, se va prezenta de cel interesat preşedintelui Consistoriului Epar-hial, a cărui sentinţă o atacă cu recurs, iar acesta o va înainta, cu dosa-rul respectiv, Preşedintelui Sinodului Mitropolitan.
Pentru cazurile de caterisire, cererea de recurs se va adresa Preşedintelui Sfântului Sinod.
[16]

 

Art.209 –
Cererea de recurs va cuprinde: numele, prenumele, profesia şi domiciliul
recurentului şi al părţilor cu care a fost în jude-cată, cum şi motivele de recurs. Ea va fi timbrată cu timbrul legal şi redactată în termeni cuviincioşi.
Recursul redactat în termeni necuviincioşi, se respinge.
De asemenea, se va alătura la cererea de recurs şi copie legali-zată de pe hotărâre sau de pe dispozitivul hotărârii recurate. Dacă re-curentul voieşte a se servi şi de alte acte afară de cele depuse cu do-sarul Consistoriului Eparhial, va trebui să le depună odată cu cererea de recurs, în care se va face menţiune despre aceasta.

 

Art.210 –
Recursul trebuie să fie motivat prin petiţia de recurs, depusă în termen, la preşedintele Consistoriului Eparhial.
În ea trebuie să se arate motivele de recurs, atât de fond, cât şi de formă, dispoziţiile Statutului şi Regulamentelor bisericeşti, ori prin-cipiul de drept canonic ce s-a violat.
Preşedintele Sinodului Mitropolitan, primind recursul, dispune înscrierea lui în registrul de judecată în termen de cel mult zece zile şi hotărăşte cele de urmare, privind studierea de către consilierul admi-nistrativ bisericesc şi de specialişti, cu propuneri. [17]
În recurs nu se va face nici o cerere nouă, care nu s-a făcut la prima instanţă, afară de cele care servesc ca mijloace de apărare la ca-uza recurată.
În recurs nu se va putea schimba nici cauza, nici obiectul prici-nei, nici calitatea părţilor.

 

Art.211 –
Nu intră în competenţa Sinodului Mitropolitan hotă-rârile de caterisire care se îndreaptă direct Sfântului Sinod.[18]

 

Art.212 –
Preşedintele Sinodului Mitropolitan, primind rapor-tul Consilierului administrativ şi al specialiştilor, cu propuneri, dispu-ne data convocării Sinodului Mitropolitan în vederea pronunţării sau respingerii recursului.[19]

 

Art.213 –
Şedinţele nu sunt publice. Părţile pot fi asistate de apărători.

 

Art.214 –
La Sinodul Mitropolitan, între specialişti, poate fi cooptat şi inspectorul eparhial, pentru studierea recursului, cu excepţia cazurilor de recurs provenite de la Arhiepiscopia sa. În acest caz, Preşedintele Sinodului Mitropolitan poate apela la un alt inspector eparhial din cadrul eparhiilor Mitropoliei.[20]

 

Art.215 –

Pentru ziua fixată în vederea judecării cauzei trebuie să existe dovada convocării Sinodului Mitropolitan, a specialiştilor şi a recurentului.[21]

 

Art.216 –
Dacă dovezile lipsesc, judecarea se amână pentru o altă dată din lipsă de probe. [22]

 

Art.217 –
Hotărârea Sinodului Mitropolitan, ca instanţă de recurs, poate să confirme ori să schimbe, total sau în parte, hotărârea recurată.[23]

 

Art.218 –
În cazurile în care autoritatea bisericească a făcut recurs, părţile vorbesc în urmă.

 

Art.219 –
Hotărârea Sinodului Mitropolitan, ca instanţă de recurs, este definitivă. Ea se ocupă atât de fondul cauzei, cât şi de apli-carea exactă a Sfintelor Canoane, a Statutului şi regulamentelor biseri-ceşti, la vina în chestiune.[24]

 

Art.220 –
Hotărârile vor cuprinde întâmpinările părţilor, con-cluziile acuzatorului, motivarea şi dispozitivul, având redactarea pre-văzută la art.180 – 182.

 

Art.221 –
Sinodul Mitropolitan poate să dea următoarele ho-tărâri:
1. Hotărâre de respingere a recursului;
2. Hotărâre de casare a sentinţei.
Dacă se respinge dosarul, atunci sentinţa Consistoriului Epar-hial rămâne definitivă şi executorie.
În caz de casare a sentinţei, Sinodul Mitropolitan reţine dosarul şi trece la reanalizarea cauzei. Hotărârea pe care o va da rămâne defi-nitivă şi executorie după aprobarea ei de către Mitropolit. [25]
Cancelaria Sinodului Mitropolitan

 

Art.222 –
Sinodul Mitropolitan, ca instanţă de recurs, va avea o sală (birou) pentru şedinţele de judecată, un funcţionar care va în-deplini atribuţiile de grefier şi alţi funcţionari, după nevoi, de la Cen-trul Mitropolitan.[26]

 

RECURSUL LA SFÂNTUL SINOD

 

Art.223 –
În cazul când Consistoriul Eparhial a pronunţat pe-deapsa caterisirii contra unui preot sau diacon, condamnatul va putea face recurs la Sfântul Sinod.

 

Art.224 –
Recursul se va face în termen de 15 zile de la data primirii hotărârii de către cel în cauză.

 

Art.225 –
Recursul se va face cu petiţie adresată de cel con-damnat la caterisire şi înaintat P.F.Patriarh, Preşedintele Sfântului Sinod, la care se va alătura şi copie de pe hotărârea Consistoriului.

 

Art.226 –
Preotul sau diaconul condamnat la caterisire este de drept suspendat din serviciu şi nu primeşte leafă chiar dacă a făcut recurs.

 

Art.227 –
Preşedintele Sfântului Sinod, primind petiţia de recurs, va dispune să se înregistreze, dându-se recurentului dovada de primire, în care se va trece ziua primirii recursului şi intervenind la Eparhia respectivă pentru trimiterea dosarului cauzei.

 

Art.228 –
Sfântul Sinod luând cunoştinţă de recursul făcut, îl va putea admite, dacă va găsi că procedura n-a fost bine îndeplinită sau că Statutul şi regulamentele bisericeşti n-au fost bine aplicate, ori că s-a comis exces de putere, contrariu îl va respinge.

 

Art.229 –
Odată cu recursul admis, Sfântul Sinod va dispune reexaminarea în fond a cauzei, tot de către Sfântul Sinod, prin analo-gie cu procedura folosită de Sinodul Mitropolitan la admiterea cauze-lor de depunere din treapta preoţiei.
Hotărârea pronunţată în acest caz va fi definitivă şi executorie după aprobarea ei de către Patriarh.[27]

 

Art.230 –
Condamnarea definitivă a unui diacon sau preot la caterisire, va fi comunicată organului în drept.

 

NORMELE ŞI CONDIŢIILE DE REVIZUIRE A HOTĂRÂRILOR DATE DE INSTANŢELE BISERICEŞTI DE JUDECATĂ

 

Art.231 –
Orice hotărâre dată de instanţele bisericeşti de ju-decată, rămasă definitivă, capătă putere de lucru judecat. Şi asupra obiectului care a dat naştere procesului între aceleaşi persoane şi în faţa aceloraşi instanţe, o înnoire a procesului nu se mai poate face nici în parte, nici în totalul cauzei.

 

Art.232 –
Clericul condamnat de una din instanţele de ju-decată bisericească, prevăzute în Regulamentul de faţă, prin hotărâre rămasă definitivă şi învestită cu formula executorie, la depunerea din treaptă, caterisire sau afurisenie, din pricină că actele de care s-ar pu-tea servi în apărare, fie că i-au dispărut, fie că nu le-a putut procura din cauză de forţă majoră, sau că partea adversă s-a folosit de martori mincinoşi, dovediţi ulterior de autoritatea legală, astfel că nu le-a putut aduce la termenul fixat pentru judecată, din care cauză nu şi-a putut proba nevinovăţia, poate cere revizuirea hotărârii de condamnare, dacă ulterior a intrat în posesia acestor acte.
Cererea de revizuire, bine motivată, însoţită de actele respec-tive, va fi adresată Patriarhului, ca Preşedinte al Sfântului Sinod, care va dispune suspendarea provizorie a deciziei de condamnare, dacă nu s-a executat încă, iar cererea de revizuire o va trimite unui Consistoriu
Eparhial din cadrul Mitropoliei de la care provine, altul decât cel care s-a pronunţat în primă instanţă, spre cercetare.
Cererile nemotivate şi fără actele pe care se întemeiază nu se iau în considerare şi nu li se dă curs.
Consistoriul Eparhial respectiv, după ce va verifica că, într-adevăr actele produse ulterior de condamnat i-au fost sustrase, cu in-tenţia de a nu se putea folosi de ele, sau că nu le-a putut procura la timp, pentru caz de forţă majoră, sau că va dovedi cu acte legale că partea adversă s-a folosit de martori mincinoşi, fapte anunţate în faţa instanţei care l-a condamnat, va casa decizia de condamnare şi o va re-ţine pentru judecare din nou.[28]
Hotărârea dată de acest Consistoriu va fi fără drept de recurs.

 

Art.233 –
Dovada pentru mărturie mincinoasă se va aduce de cei interesaţi de la instanţele civile.
Sentinţa tribunalelor civile în această materie este valabilă în faţa Consistoriului Eparhial care a analizat cauza în revizuire.[29]

 

Art.234 –
În caz de revizuire a unei condamnări pentru cau-zele indicate în art.232, dacă condamnatul va fi murit, Consistoriul eparhial care a rejudecat cauza în revizuire, va numi un curator, care va executa drepturile condamnatului.
Dacă în urma acestei noi proceduri se va descoperi că condam-narea a fost pronunţată pe nedrept, noua decizie a Consistoriului res-pectiv va reabilita prestigiul celui condamnat.[30]

 

PRESCRIPŢII

 

Art.235 –
Toate abaterile prevăzute în art.2 din prezentul Regulament, se prescriu în termen de 3 ani de la săvârşirea lor, iar delictele prevăzute de art.3 se prescriu în 5 ani de la săvârşirea şi con-sumarea lor, dacă nu sunt delicte conti-nui.
Se exceptează, totuşi, de la această regulă următoarele delicte grave: apostasia, erezia, schisma, omorul şi recăsătorirea preoţilor şi diaconilor.

 

Art.236 –
Dacă, însă, vina este una din acelea care este cali-ficată şi urmărită de legile penale şi civile, prescripţia operează potri-vit acelor legi, afară de cazurile prevăzute la articolul precedent, aline-atul ultim.

 

INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI PENTRU MONAHI

 

Art.237 –
Pentru judecarea simplilor monahi şi monahii, cum şi a ierodiaconilor şi ieromonahilor, va funcţiona în fiecare mânăstire şi schit, cu obşti de la 12 membri în sus, un Consiliu de Judecată for-mat din 2 – 4 monahi sau monahii locali, aleşi de sobor şi confirmaţi de Chiriarhul respectiv, pe termen de 4 ani, prezidaţi de stareţul lor, la care vor veni spre judecată şi monahii şi monahiile din mânăstirile ce-le mai apropiate, care nu-şi au obştea legală, pentru a se putea judeca la vatra lor.
Pentru abaterile uşoare de la regulile monahiceşti, stareţul, în dorinţa de a îndrepta pe cel abătut, întrebuinţează următoarele mij-loace:
α. La prima abatere, sfatul duhovnicesc şi dojana în particular, mai ales dacă abaterea n-a fost însoţită de scandal public.
β. La recidivă, observaţia publică, în faţa întregului sobor.
Pentru abateri disciplinare ca cele prevăzute la art.2 din pre-zentul Regulament, cazul se supune în tratarea şi hotărârea Consiliului de Judecată, care poate aplica următoarele canonisiri:
a. Punerea la metanii în biserică, în timpul serviciului divin;
b. Oprirea de a săvârşi anumite lucrări sfinte;
c. Oprirea porţiei de la trapeză, afară de pâine, pe una sau mai multe zile;
d. Orânduirea la ascultări inferioare;
e. Trimiterea pe un anumit timp la vreunul din schiturile su-puse mânăstirii, dacă sunt asemenea schituri;
f. Oprirea totală de la săvârşirea celor sfinte, pe timp limitat.
Pentru delicte şi crime disciplinare, ca cele prevăzute la art.3 din Regulament, în urma încheierii unui proces verbal al Consiliului de Judecată, prin care se arată abaterile şi delictele vinovatului, cazul se trimite, prin Episcopul respectiv, conform art.68, lit.b din Regu-lament, în judecata Consistoriului Monahal Eparhial.
Dacă Episcopul găseşte de cuviinţă, înainte de a deferi cazul judecăţii, dispune facerea unei anchete de către exarhul mânăstirilor sau alt delegat al său.

 

Art.238 –
Pentru judecarea stareţilor, stareţelor, protosinghe-lilor şi arhimandriţilor, ca şi pentru delictele disciplinare prevăzute la art.3 din prezentul Regulament, va exista în fiecare Eparhie un Con-sistoriu Monahal Eparhial, compus din trei arhimandriţi sau, în lipsă, stareţi, numiţi de Chiriarh pe timp de 4 ani, sub preşedinţia unuia din-tre ei, desemnat de Chiriarhul respectiv, care va judeca după normele prevăzute în acest Regulament, pentru Consistoriul Eparhial.
Pentru judecarea recursurilor împotriva hotărârilor date de Consistoriul Monahal Eparhial, va funcţiona un Cosistoriu Monahal Central, compus din cinci membri (arhimandriţi) cu studii teologice superioare, câte unul din fiecare Mitropolie şi Arhiepiscopie, sub pre-şedinţia unuia dintre ei, desemnat de Patriarh, care va judeca după normele prevăzute în prezentul Regulament, pentru Consistoriul Cen-tral.
În caz de condamnare la caterisire, sau excludere din mona-hism, recursul se îndreaptă către Sfântul Sinod, care va proceda ca şi cu recursurile clerului de mir, trimiţând, în caz de admitere a recursu-lui, spre judecare în fond hotărârea recurată, la Consistoriul Central Monahal.

 

Art.239 –
Chiriarhul respectiv, pentru Consistoriul Eparhial Monahal, sau Patriarhul pentru Consistoriul Monahal Central, aprobă sau respinge motivat sentinţele pronunţate de aceste instanţe şi, când e cazul, le trimite spre rejudecare, potrivit normelor din prezentul Regu-lament.
Instruirea, anchetarea, procedura de judecată, etc. pentru ins-tanţele de judecată monahală, vor fi cele prevăzute în acest Regula-ment pentru instanţele de judecată ale clerului de mir.

 

Art.240 –
În eparhiile care nu au un număr de monahi care să impună înfiinţarea instanţelor de judecată pentru monahi, aceste ins-tanţe vor fiinţa pe mitropolii.

 

DISPOZIŢII FINALE

 

Art.241 –
Fiecare şedinţă a Consistoriilor se deschide prin ros-tirea rugăciunii “Împărate Ceresc”, de către preşedinte şi se termină cu rugăciunea “Tatăl nostru”.

 

Art.242 –
Pentru fiecare amânare solicitată de reclamanţi sau reclamaţi, de recurenţi sau recuraţi, cât şi pentru hotărârile definitive, ca şi cele cu recurs, se vor prevedea de instanţa respectivă, după apre-ciere, anumite taxe, drept cheltuieli de judecată, ce se fac venit în bu-getul
instanţei, prin care se suportă cheltuielile acesteia. Sumele fixate se achită anticipat. Cuantumul lor maxim îl fixează serviciul economic al Eparhiei.[31]

 

Art.243 –
Acest Regulament intră în vigoare de la data pu-blicării sale în “Biserica Ortodoxă Română”, Buletinul Patriarhiei Ro-mâne.

 

Art.244 –
Toate dispoziţiile regulamentare contrarii sunt şi ră-mân abrogate.

 

Art.tranzitoriu –
Procesele în curs de judecată, la data apro-bării prezentelor modificări, se soluţionează în conformitate cu modi-ficările aduse şi incluse în Regulamentul de faţă.[32]

 

 

Articol modificat prin Hot.Sfântului Sinod nr.972/4 martie 2003

[1] Art.3, lit.“x” modificat prin Hot.Sfântului Sinod nr.972/4 martie 2003 (literele au fost renumerotate după eliminarea fostei lit.”x”)

[2] Litera “a” modificată prin Hotărârea Sfântului Sinod nr.4238 din 8 iulie 1953

[3] Alineatul 2, lit. “a” şi “b ” nou introdus prin Hotărârea Sfântului Sinod nr. 3505 din 15 iulie 1998

[4] Alineat modificat prin Hotărârea Sfântului Sinod nr.4238 din 8 iulie 1953

[5] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[6] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[7] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[8] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[9] Alineatul 1 modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[10] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[11] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998
* De la acest articol se face o nouă renumerotare până la sfârşit

[12] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[13] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[14] Alineat modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[15] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[16] Alineat modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[17] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[18] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[19] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[20] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[21] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[22] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[23] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[24] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[25] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[26] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[27] Alineatele 2 şi 4 modificate prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[28] Alineatul 2 modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[29] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[30] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

[31] Articol modificat prin hotărârea Sfântului Sinod nr.3505 din 15 iulie 1998

Trascina file per caricare