The measure is available in the following languages:
DECIZIE
DESPRE SISTAREA PROCESULUI PENTRU CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII PCT.1 ŞI PCT.2 ALINEATUL UNU DIN HOTĂRÎREA GUVERNULUI NR.740 DIN 11 IUNIE 2002 “CU PRIVIRE LA EDIFICIILE ŞI LOCAŞURILE DE CULT” NR. 1 DIN 16.01.2007
Monitorul Oficial nr.10-13/3 din 26.01.2007
* * *
1 M.O., 2002, nr.79-81, art.838.
Curtea Constituţională în componenţa:
Victor PUŞCAŞ - preşedinte
Alina IANUCENCO - judecător
Mircea IUGA - judecător-raportor
Dumitru PULBERE - judecător
Elena SAFALERU - judecător
Ion VASILATI – judecător
cu participarea Maiei Laur, grefier, deputatului în Parlament Vlad Cubreacov, autorul sesizării, Ghenadie Vaculovschi, reprezentantul autorului sesizării, Nicolae Eşanu, reprezentantul permanent al Guvernului la Curtea Constituţională, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii pct.1 şi pct.2 alineatul unu din Hotărîrea Guvernului nr.740 din 11 iunie 2002 “Cu privire la edificiile şi locaşurile de cult”.
Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Vlad Cubreacov, depusă la 17 mai 2006, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, şi completată la 8 decembrie 2006.
Prin decizia Curţii Constituţionale din 27 iunie 2006 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.
În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale, Curţii Supreme de Justiţie, Ministerului Culturii şi Turismului, Academiei de Ştiinţe, Centrului pentru Drepturile Omului, Universităţii de Stat din Moldova, Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, Mitropoliei Moldovei şi Mitropoliei Basarabiei.
Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces,
CURTEA CONSTITUTIONALA
A CONSTATAT:
1. La 11 iunie 2002 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.740 “Cu privire la edificiile şi locaşurile de cult” în scopul determinării apartenenţei edificiilor şi locaşurilor de cult şi înregistrării dreptului de proprietate asupra acestora.
Potrivit pct.1, în termen de 30 de zile din data cererilor depuse de reprezentanţii cultelor religioase, primăriile municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor) vor crea din persoane competente, sub preşedinţia primarilor şi invitînd, în caz de necesitate, specialişti în domeniu din autorităţile centrale de stat, comisii pentru determinarea apartenenţei edificiilor şi locaşurilor de cult şi evaluarea suprafeţei terenurilor aferente ale acestora.
Potrivit pct.2 alineatul unu, Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru va asigura înregistrarea după cultele respective a dreptului de proprietate asupra edificiilor şi locaşurilor de cult în care funcţionează părţile componente ale cultelor religioase, conform certificatelor de înregistrare, dacă legea sau statutul lor nu prevede altă modalitate. Excepţie fac edificiile şi locaşurile de cult care constituie monumente ocrotite de stat.
În sesizare se afirmă că prin prevederile enunţate Guvernul a încălcat dispoziţiile constituţionale referitoare la autonomia şi separarea de stat a cultelor religioase şi a creat premise pentru imposibilitatea garantării de către stat a dreptului de proprietate. Se relevă, de asemenea, că asupra eventualelor litigii privind determinarea apartenenţei edificiilor de cult sînt în drept să se pronunţe doar instanţele judecătoreşti, unicele care înfăptuiesc justiţia în stat şi deţin garanţiile legale pentru a fi independente, imparţiale şi supuse numai legii.
În opinia autorului sesizării, prevederile contestate aduc atingere art.9 alin.(2), art.31 alin.(2), art.46 alin.(2) şi art.127 alin.(2) din Constituţie.
2. Prevederile pct.1 şi pct.2 alin. unu din Hotărîrea nr.740, contestate în sesizare, au fost examinate în modul stabilit de jurisdicţia constituţională în şedinţă plenară (capitolul 8 din Codul jurisdicţiei constituţionale).
După încheierea deliberărilor, desfăşurate cu respectarea art.55 din Codul jurisdicţiei constituţionale, au fost puse la vot propunerile judecătorului-raportor şi ale altor judecători, înregistrînduse paritate de voturi.
Ca urmare, conform art.27 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.66 alin.(5) din Codul jurisdicţiei constituţionale în redacţia Legii nr.1570-XV din 20 decembrie 2002, actul normativ contestat se prezumă constituţional, iar procesul asupra cauzei se sistează.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.26 şi art.27 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61, art.64 şi art.66 alin.(5) din Codul jurisdicţiei constituţionale,
CURTEA CONSTITUTIONALA
DECIDE:
1. Se sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii pct.1 şi pct.2 alineatul unu din Hotărîrea Guvernului nr.740 din 11 iunie 2002 “Cu privire la edificiile şi locaşurile de cult”, fiind prezumate constituţionale.
2. Decizia este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.
Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ
Chişinău, 16 ianuarie 2007.
Nr.1.
OPINIE SEPARATĂ
EXPUSĂ ÎN TEMEIUL ART.27 ALIN.(5) DIN LEGEA CU PRIVIRE LA CURTEA CONSTITUŢIONALĂ ŞI ART.67 DIN CODUL JURISDICŢIEI CONSTITUŢIONALE
Deputatul în Parlament Vlad Cubreacov a solicitat controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.740 din 11 iunie 2002 “Cu privire la edificiile şi locaşurile de cult”, potrivit cărora în termen de 30 de zile din data cererilor depuse de reprezentanţii cultelor religioase, primăriile vor crea comisii pentru determinarea apartenenţei edificiilor şi locaşurilor de cult şi evaluarea suprafeţei terenurilor aferente ale acestora, iar Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru va asigura înregistrarea dreptului de proprietate al cultelor respective asupra edificiilor şi locaşurilor de cult, conform certificatelor de înregistrare.
Autorul sesizării consideră că aceste prevederi încalcă art.9 alin.(2), art.31 alin.(2), art.46 alin.(2) şi art.127 alin.(2) din Constituţie referitoare la autonomia şi separarea de stat a cultelor religioase şi dreptul de proprietate.
La adoptarea hotărîrii s-a înregistrat paritate de voturi. Potrivit Codului jurisdicţiei constituţionale, prevederile contestate se prezumă constituţionale, iar cauza se sistează.
Anterior au mai fost înregistrate cazuri de paritate de voturi. Curtea a considerat inadmisibilă expunerea opiniilor separate, precum şi a argumentelor judecătorilor care au votat pentru a recunoaşte constituţionale normele contestate.
Optînd cu fermitate pentru consolidarea transparenţei Curţii Constituţionale, subsemnaţii consideră că societatea este în drept să cunoască nu numai soluţiile finale ale Curţii, dar şi motivele care au servit ca bază la adoptarea lor.
Recunoscînd dreptul judecătorului de a aduce la cunoştinţa societăţii opinia sa, subsemnaţii, cu asentimentul celorlalţi judecători ai Curţii, au ajuns la concluzia că şi în caz de paritate de voturi judecătorii îşi pot expune opiniile şi argumentele asupra deciziei Curţii. În această ordine de idei Curtea a decis să modifice practica anterioară şi în toate cazurile, dacă judecătorii consideră necesar, să facă publice opiniile lor separate.
Astfel, subsemnaţii au opinat că prevederile pct.1 şi pct.2 alineatul unu din Hotărîrea Guvernului nr.740, contestate în sesizare, sînt neconstituţionale pentru următoarele motive.
Conform art.31 alin.(2) şi alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova, cultele religioase sînt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii, sînt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia.
Aceste dispoziţii constituţionale sînt preluate în art.9 din Legea despre culte nr.979-XII din 24 martie 19921 (în continuare - Legea nr.979-XII).
1 Monitor, 1992, nr.3, art.70.
Potrivit acestei legi, cultele devin persoane juridice din momentul înregistrării în condiţiile stipulate de lege şi actele normative adoptate în executarea ei, iar bunurile mobile şi imobile vor fi inventariate de către organele lor statutare (art.24, art.25 şi art.28).
Regulamentul provizoriu cu privire la înregistrarea părţilor componente ale cultelor2 (în continuare - Regulamentul), aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.758 din 13 octombrie 1994, prevede înregistrarea organizaţiilor religioase de către Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor, la prezentarea statutului conţinînd anumite date (denumirea, reşedinţa şi zona de activitate, apartenenţa la confesiunea respectivă ş.a.), a confirmării de către primărie a existenţei comunităţii şi avizului comitetului executiv raional, a consimţămîntului în scris al cultului religios, recunoscut de către stat, din care face parte comunitatea religioasă respectivă.
2 M.O., 1994, nr. 13, art. 111.
Atît Legea nr.979-XII, cît şi Regulamentul cu privire la înregistrarea părţilor componente ale cultelor au fost adoptate pentru executarea dispoziţiilor constituţionale cu privire la libertatea conştiinţei, statuate de art.31.
Potrivit art.72 alin.(3) lit.i) din Constituţie, regimul juridic general al proprietăţii se reglementează prin lege organică. Contrar Constituţiei şi enunţurilor expuse în preambul, Hotărîrea nr.740 reglementează raporturi cu privire la dreptul de proprietate. Deoarece hotărîrile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor, şi nu pentru modificarea, concretizarea sau interpretarea acestora, prevederile pct.1 şi pct.2 alineatul unu din Hotărîrea nr.740 vin în contradicţie cu art.102 din Constituţie şi dispoziţiile Legii nr.979-XII.
Prevederea despre crearea de către primării a comisiilor pentru determinarea apartenenţei edificiilor şi locaşurilor de cult şi evaluarea suprafeţei terenurilor aferente contravine normei constituţionale imperative, potrivit căreia statul nu se amestecă în activitatea religioasă a cultelor (art.31), dispoziţiilor legale referitoare la înregistrarea cultelor după prezentarea documentelor, ce confirmă apartenenţa cultelor şi a bunurilor mobile şi imobile.
Apartenenţa edificiilor şi locaşurilor de cult este stabilită expres la momentul înregistrării în condiţiile prevăzute de lege, iar schimbarea apartenenţei obiectului de cult poate avea loc numai la iniţiativa acestuia, prin reînregistrarea în modul stipulat de actele normative.
Legea cadastrului bunurilor imobiliare nr.1543-XIII din 25 februarie 1998 defineşte clar cadastrul ca fiind un sistem de ocrotire a titularilor de drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobiliare, iar subiecţi ai înregistrării sînt proprietarii de bunuri imobile, şi anume... persoane juridice din ţară şi de peste hotare... (art.3 şi art.4).
Originea şi apartenenţa bunurilor mobiliare şi imobiliare poate fi stabilită de instanţa de judecată, şi nu de o comisie formată printr-un act de Guvern. Atribuind comisiilor create de primării competenţe proprii instanţei judecătoreşti, prevederile Hotărîrii nr.740 încălcă art.114 din Constituţie.
Prevederile contestate din Hotărîrea Guvernului nr.740 încalcă art.46 şi art.127 alin.(2) din Constituţie, conform căruia statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular. Cazurile litigioase se soluţionează de instanţa de judecată prin aplicarea normelor legislaţiei civile.
Creînd un nou mecanism de rezolvare a litigiilor legate de proprietate prin contenciosul administrativ, prevederile hotărîrii Guvernului limitează accesul cetăţenilor la justiţie.
Obligînd Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru să asigure înregistrarea după cultele respective a dreptului de proprietate asupra edificiilor şi locaşurilor de cult în care funcţionează părţile componente ale cultelor religioase, conform certificatelor de înregistrare, hotărîrea de Guvern încalcă prevederile art.9 alin.(2) din Constituţie, aducînd atingere drepturilor, libertăţilor şi demnităţii enoriaşilor, care fac parte dintr-o parte componentă (parohie, comunitate) şi cărora de fapt le aparţin bunurile imobile de cult din localitatea respectivă.
Locaşul de cult aparţine tuturor membrilor comunităţii. Pentru acest motiv normele contestate încalcă unul din principiile de bază ale administrării publice locale statuat de art.109 din Constituţie-consultarea cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit. Abilitarea comisiilor create de primării cu dreptul de a determina apartenenţa locaşurilor de cult conduce în consecinţă la încălcarea drepturilor membrilor comunităţilor respective.
Prevederile contestate din Hotărîrea nr.740 nu coroborează nici cu art.9 - 14 din Legea privind administraţia publică locală nr.123 din 18 martie 2003, deoarece puterea locală, fie de nivelul întîi, fie de nivelul doi, nu dispune de competenţa de a determina originea şi apartenenţa locaşurilor de cult.
Considerăm că prin prevederile pct.1 şi pct.2 alineatul unu din Hotărîrea nr.740 se impune revizuirea arbitrară a apartenenţei locaşurilor de cult înregistrate în modul stabilit de lege şi astfel se
încalcă art.31 din Constituţie, art.9, 10, 14, 16, 24, 25, 28, 32 din Legea nr.979-XII din 24 martie 1992 şi art.III din Legea nr.1220-XV din 12 iulie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii despre culte nr.979-XII din 24 martie 1992.
JUDECĂTORI AI CURŞII CONSTITUŢIONALE
VICTOR PUŞCAŞ
MIRCEA IUGA
ION VASILATI
Chişinău, 16 ianuarie 2007.