Print Friendly, PDF & Email

Il provvedimento è disponibile nelle seguenti lingue:

Hotărârea Sfântului Sinod din februarie 1925 privind ridicarea la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române

 

Sfântul Sinod în unanimitate şi cu însufleţire hotărăşte:
1. Se înfiinţează în Ţara-Românească pentru Biserica ortodoxă autocefală Română demnitatea de PATRIARH;
2. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei se ridică, în calitatea sa de Primat al României, la rangul de PATRIARH al Bisericii ortodoxe autocefale române;
3. Înalt Prea Sfinţitul D. D. MIRON, actualul Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, devine, în calitatea sa de Primat al României, PATRIARH al Bisericii ortodoxe române;
4. Patriarhul Bisericii ortodoxe române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf. Canoane şi legile ţării;
5. Hotărârea aceasta va fi înaintată Onor. Guvern spre legiferare printrâo lege specială şi sancţionată de M. S. Regele;
6. Alegerea, confirmarea şi învestirea viitorilor patriarhi se va face potrivit unei legi speciale;
7. Nu vor putea fi eligibili la demnitatea de Patriarh decât Mitropoliţii şi Episcopii în funcţiune ai Sfintei noastre Biserici;
8. Se va comunica această hotărâre şi tuturor celorlalte Biserici surori ortodoxe de răsărit;
9. Se deleagă o Comisiune alcătuita din I. P. S. Mitropolitul Nectarie şi. P. P. S. S. Episcopi Vartolomeu al Râmnicului Noului Severin şi Lucian al Romanului, care să întocmească actul de notificare ce se va face celorlalte Biserici ortodoxe surori şi care se va înscrie în Condica Sfântă a Sf. Sinod.
I. P. S. Arhiepiscop Gurie Preşedinte salută şi mulţumeşte P. P. S. S. Membrii pentru însufleţirea cu care a primit propunerea făcută de a se înfiinţa Patriarhat in Biserica noastră şi pentru hotărârea luată, apoi părăseşte scaunul presedinţial.
I. P. S, Mitropolit Primat D. D. Miron. Prin glasul unanim al Sf. Sinod, exprimat cu însufleţirea izvorîtâ din importanţa epocală a faptului, şi din motivarea atât de strălucită a reprezentantului Onor Guvern, Dl. Ministru de Culte Al. Lapedatu, putem constata că factorul bisericesc legal şi competent a ridicat Biserica noastră la rangul de Patriarhat.
Iară, cât priveşte împrejurarea, ca – în aceste timpuri de epocale prefaceri în viaţa poporului român şi a ţării sale – umila mea persoană ocupă în mod vremelnic scaunul de Mitropolit Primat al României, şi astfel demnitatea patriarhiei încoronează şi munca încordată depusă de mine timp de 30 de ani în via Domnului, ridicându-mă la cel mai înalt grad de cinste, aceasta – daţi-mi voe – s-o înţeleg în hotarele principiilor noastre ortodoxe şi a Sfintelor Canoane. Suprema putere în Biserica noastră nu e individuală, ci colectivitatea şi anume colectivitatea în Sf. Sinod: «Unde sânt doi sau trei adunaţi în numele meu», acolo şi Sf. Duh călăuzeşte destinele noastre. El dă normele, după cari cei chiemaţi conduc Biserica.
Deci – dat fiind acest principiu – ridicarea Bisericii la rangul de Patriarhie şi ridicarea mea la rangul de PATRIARH, nu este o onoare numai pentru persoana mea vremelnică, ci -daţi-mi voe-să o răsfrâng asupra Sf. Sinod în genere şi asupra fiecăruia dintre P. P. S. S. Voastre în parte, cari toţi formaţi episcopatul ei, eu nefiind de cât, după zisa Sf. Apostol, un «vas» vremelnic, în care se concentrează azi, cinstea întregei Biserici române.
In această nouă situaţie eu doresc, ca – după ce Dumnezeu ne va ajuta să desăvârşim prin lege această hotărâre de ridicare a Bisericii noastre la această înaltă demnitate – să stăruim, ca ea să se manifesteze tot mai simţitor atât în viaţa internă a Bisericii, cât şi în afară.

Lege pentru ridicarea Scaunului Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungro-Vlahiei, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal

Ferdinand I
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României
La toţi de faţă şi viitori, sănătate.
Corpurile legiuitoare au votat şi adoptat, iar Noi sancţionăm ce urmează:

Art. 1. –
Scaunul Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungro-Vlahiei se ridică, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal.

 

Art. 2. –
Actualul Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Înalt Prea Sfinţitul D. D. Dr. Miron Cristea, devine, în calitatea sa de Primat al României, Patriarh al Bisericii ortodoxe române.

 

Art. 3. –
Patriarhul Bisericii ortodoxe române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf. canoane şi legile ţării.
Un regulament special, întocmit de Sf. Sinod va determina mai deaproape aceste drepturi.

 

Art. 4. –
Pe viitor, alegerea Patriarhului Bisericii ortodoxe române se va face de un colegiu electoral compus din membrii Adunării, care, după legea de organizare a acestei Biserici, va alege pe Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei şi din membrii de religiune ortodoxă ai Corpurilor legiuitoare.
Un regulament special, întocmit de Ministerul Cultelor, de acord cu Sf. Sinod şi aprobat de consiliul de miniştri, va determina modul după care se va săvârşi actul alegerii.
Confirmarea alegerii o face, la propunerea Sf. Sinod şi a guvernului, Maiestatea sa Regele, care va da apoi învestitura, potrivit datinelor ţării pentru capii Bisericii ortodoxe române.

 

Art. 5. –
Nu vor putea fi aleşi în demnitatea de Patriarhi ai Bisericii ortodoxe române de cât Mitropoliţii şi Episcopii în funcţiune ai acestei Biserici.
Această lege sâa votat de Senat în şedinţa dela 12 Fevruarie anul 1925 şi sâa adoptat cu majoritate de optzeci şî nouă voturi, contra două.

 

Preşedinte,
M. PHEREKYDE,

(L. S. S.) Secretar,
Preotul Gr. Popescu-Breasla

Această lege sâa votat de Adunarea deputaţilor in şedinţa dela 17 Aprilie anul 1925 şi sâa adoptat cu umanitate de una sută cincizeci şi şase voturi.

 

Preşedinte,
M. G. ORLEANU, (L. S. A. D.)

Secretar,
Petre P. Gârboviceanu

Promulgăm această lege şi ordonom ca să fie învestită cu sigilul Statului şi publicată în Monitorul Oficial. Dat în Bucureşti, la 23 Februarie 1925.

 

(L. S. St.)
FERDINAND
Ministrul Cultelor şi Artelor,

Al. Lapedatu
No. 669
Ministrul Justiţiei G, G. Mârzescu, (Monitorul Oficial No. 44, Miercuri 25 Februarie 1925)


Recunoaşterea şi învestitura primului patriarh
– acte de recunoaştere –
Biserica Constantinopolului

Marea Biserică a Constantinopolului, mama tuturor Bisericilor naţionale ortodoxe, potrivit îndreptăţirii canonice a fost cea dintâi, care a recunoscut vrednicia de Patriarh în Biserica ortodoxă română.
Recunoaşterea sa a fost transmisă Bisericii noastre în chipul cel mai sărbătoresc.
Astfel, o delegaţie alcătuită din Înalt Prea Sfinţitul loachim Mitropolitul Halcedonoului, Înalt Prea Sfinţitul Ghermanos Mitropolitul Sardeonului, însoţită şi de Marele Dragoman al Sfintei Patriarhii, d. Spiru Constantinidis, a fost trimisă de către Sanctitatea Sa Patriarhul ecumenic Vasilie să aducă Bisericii noastre Tomosul Patriarhal de recunoaştere.
Delegaţiunea Sfintei Patriarhii a sosit Ia noi, venind din Polonia, în ziua de Miercuri 23 Septembrie, iar înmânarea Tomosului sâa sorocit pentru ziua de Duminecă 27 septembrie.
In acest scop Sâmbătă seara, 26 Septembrie, sâa săvârşit slujba privegherii In biserica catedrală a Patriarhiei. Au fost de faţă, pe lângă înalţii Oaspeţi, înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron, Prea Sfinţiţii Membri ai Sfântului Sinod aflaţi în Capitală, preoţii din Capitală şi mulţi credincioşi. Cântările la strană sâau cântat alternativ în limba română şi în cea grecească.
A doua zi, Duminecă, sâa slujit Sfânta Liturghie de către Înalt Prea Sfinţiţii Mitropoliţi loachim al Halchedonului şi Ghermanos al Sardeonului şi de Prea Sfinţiţii arhierei români Platon şi Teofil, însoţiţi de tot clerul Patriarhiei. Înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron a stat la Sfânta Liturghie în strana arhierească, îmbrăcat în mantie. De faţă mai erau, afară de credincioşi şi preoţi cari nu mai încăpeau în biserică, d-l Ministru al Cultelor, Al. Lepadatu, d-l Ministru al Instrucţiunii Publice Dr. C. Angelescu, d-l Ministru al Poloniei şi alţi mulţi demnitari ai Statului.
După otpustul Sfintei Leturghii, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit loachim al Halcedonului a păşit în mijlocul bisericii şi a dat cetire următoarei scrisori de înputernicire a Sanctităţii Sale Patriarhului ecumenic, prin care cei doi Înalt Prea Sfinţiţi Mitropoliţi sunt delegaţi a aduce Tomosul patriarhal:

Patriarhia ecumenică
No. 1891.

Prea Fericite şi Prea Sfinţite Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii autocefale a României, în Hristos Dumnezeu prea iubite şi prea dorite frate al smereniei noastre, Domnule Miron, pe Prea Sfinţia Voastră, prea iubit nouă, în Domnul frăţeşte îmbrăţişându-Vă, prea dulce vă salutăm.
Marea Noastră Biserică a lui Hristos, ca mumă iubitoare, sâa bucurat cu bucurie mare, pentru toate evenimentele mari şi prea slăvite, cari în timpul din urmă, prin dreapta Domnului sâau săvârşit, cu evlaviosul popor român şi cu Sfânta Biserică a României.
Dorind deci, ca şi mai de aproape să manifestăm această bucurie a noastră, cu mulţumire am însărcinat sinodiceşte, pe prea iubiţii membri ai sfântului şi veneratului nostru Sinod, şi fraţi ai noştri întru Hristos, Prea Sfinţiţii Mitropoliţi Ioachimos al Halchedonului şi Ghermanos al Sardeonului, ca fiind purtători ai scrisorilor noastre încredinţate P. P. S. S. Lor, fiind însoţiţi şi de primul dragoman al Patriarhiei noastre, d. S. Constantinidis, să exprime şi prin viu graiu, cât de mare bucurie sufletească a simţit marea Biserică a lui Hristos – mumă – pentru mărirea la care acum a ajuns prea iubita sa fiică si soră, sfânta Biserică a României şi binecuvântatul popor român şi să arate în acelaşi timp, cât de stăruitoare doxologii şi rugăciuni înălţăm către Cel Prea Înalt ca sus să reverse cu îmbelşugare harul şi binecuvântarea Sa, pentru ca şi in viitor, atât Biserica cât şi poporul Român, cu vrednicie să progreseze încă spre mai bine.
Rugând pe Prea Fericirea Voastră, ca să primească cu dragoste pe aceşti trimişi ai noştri, cu bunăvoinţă să-i prezinte iubitorului de Hristos Rege şi prea Cinstitului Guvern regal, iarăş Vă îmbrăţişăm cu sărutare sfântă Intru Domnul şi rămânem,
Al Prea Fericirii Voastre iubit Frate In Hristos,
† VASILE al Constantinopolului
1925 August 29.
Apoi Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Ghermanos al Sardeonului a cetit Tomosul Sfintei Patriarhii:

Patriarhia Ecumenică
Nr. 1579

Prea Fericite şi Prea Sfinţite Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii ortodoxe autocefale a României, în Hristos Dumnezeu şi prea iubite şi prea dorite frate conliturghisitor al smereniei noastre, Domnule Miron, pe Prea Fericirea Voastră, prea scump Nouă, frăţeşte îmbrăţişându-Vă, întru Domnul, prea dulce Vă salutăm.
Cu căldură felicităm pe Prea Fericirea Voastră pentru noua vrednicie de ânaltă cinste, care, prin hotărâre unanimă, este recunoscut de către Sfântul şi veneratul Nostru Sinod. Sfânta Noastră Biserică a lui Hristos, ca mumă iubitoare, preţuind şi înţelegând avântul şi hotărârea prea iubitei şi prea cinstitei sale fiice şi soră în Hristos, Prea Sfânta – Biserică a României-, nu a găsit nici o piedică invincibilă, ca folosind cu bun chip iconomia, de acum, să-şi dea cu dragoste consimţământul şi recunoaşterea Sa, la cele ce prin hotărâre comună a Bisericii şi a statului sâau săvârşit în România.
Bine înţeles, aceasta cu convingerea şi nădejdea, că şi toată Sfânta Noastră Biserică Ortodoxă, la primul prilej, adunată întrâun Sinod ecumenic sau şi altfel de Sinod mare, care după rânduiala strict canonică are căderea de a decide în ultimă instanţă, asupra unor astfel de chestiuni, nu va judeca altfel cele ce cu bun scop şi spre folosul şi slava Bisericii mai înainte sâau săvârşit.
De asemenea, ţinând socoteală şi de alte exemple reale de mai înainte, avem convingerea sigura, că, în aceste vederi ale Noastre, vom avea cu păreri comune şi voturi unanime şi pe ceilalţi Prea Sfinţiţi Patriarhi şi întâii stătătorii tuturor Bisericilor autocefale ortodoxe surori.
Şi de acum chiar va fi asentimentul tuturora, pentru ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhală, atât pentru cinstire şi răsplată, cât şi pentru faptul că, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, întreg poporul bine-credincios Român, mărindu-se prin unirea sa politică, această cinstire este bine venită şi îndreptăţită. Mai adăugând încă la aceasta şi nădejdea unui şi mai mare progres şi înflorire în credinţă şi evlavie, socotim că ridicarea Bisericii Române Ia demnitatea de Patriarhie, este şi necesară şi utilă.
Urmă deci, ca ridicarea Bisericii surori a României la treapta şi înălţimea patriarhală, astfel săvârşită, să fie pentru ea, punct de plecare spre o nouă şi o mai mare prosperitate şi întotdeauna, de sus să se coboare asupra ei, tot harul şi tot darul desăvârşit.
Noi, bucurându-ne, că de acum încolo urmează să ne adresăm către Prea Fericirea Voastră, ca spre capul unei Biserici Patriarhale, şi frăţeşte urându-vă toată vrednicia, iarăşi vă îmbrăţişăm frăţeşte întru Domnul şi rămânem cu multă dragoste.
30 Iulie 1925.
Al Prea Fericirii Voastre iubit şi prea dorit frate în Hristos.
Vasilie al Constantinopolului.

Scrisoarea Patriarhiei Ecumenice pentru înştiinţarea Bisericilor Ortodoxe autocefale privind ridicarea Bisericii Ortodoxe Române autocefale
Copie
Nr. 2458

Prea Fericite şi Prea Sfinţite…. în Hristos Dumnezeu prea iubite şi prea dorite Frate Domnule…. pe Prea Fericirea Voastră, prea iubit nouă, în Domnul îmbrâţişându- Vă, prea dulce Vă salutăm.
Purtarea de grije a Prea Bunului Dumnezeu, care toate le chiverniseşte spre interesul sfintelor Biserici, a binevoit, ca prin unitatea politică a întreg evlaviosului popor român, întâmplată în timpul din urmă, să ajungă la un mai mare punct de înflorire şi mărire şi cele privitoare la Prea Sfânta Biserică soră a României; ceia ce sâa şi făcut cu înălţarea ei la rangul de patriarhie, prin hotărârea comună a Bisericii şi a statului.
Luând în primire îndatoririle privitoare la corabia sfântă încredinţată Nouă, am găsit, pe biroul sfântului şi veneratului Nostru Sinod, scrisorile de vestire din 12 Martie a. c. privitoare la această hotărâre a Sfintei Biserici ortodoxe a României, cari aşteptau răspunsul nostru.
Deşi este lămurit, că ridicarea Ia vrednicia patriarhală a unei oare cari dintre sfintele lui Dumnezeu Biserici în parte, după rânduiala strict canonică şi după cum mărturisesc exemplele părinţilor, este supusă hotărârii sinodului ecumenic, totuşi Marea noastră Biserică a lui Hristos, judecând şi înţelegând năzuinţele şi hotărârea Sfintei Biserici ortodoxe a României, fiică şi soră a ei întru Hristos, nu a găsit piedică de netrecut pentru ca cu bună voinţă, folosindu-se în chip bun de economie, să-şi dea consimţimântul ei frăţesc şi să recunoască lucrul deja consumat.
Această consimţire şi recunoaştere sâa făcut cu încredinţarea, că având şi alte exemple reale de mai înainte Marea Biserică a lui Hristos va avea în aceste vederi ale sale, cu păreri şi voturi unanime şi pe ceilalţi Prea Sfinţiţi şi Prea cinstiţi patriarhi şi preşedinţi ai tuturor sfintelor biserici autocefale ortodoxe surori şi încă cu nădejdea că şi toată sfânta biserică ortodoxă, adunată în sinod ecumenic sau şi altfel de sinod mare, care, după rânduiala strict canonică, are dreptul de a hotărî în ultima instanţă, nu va judeca altfel cele ce cu bun scop şi spre folosul şi slava Bisericii sâau săvârşit mai înainte.
Aşa dar, adresându-ne către întâi stătătorul Bisericii române, iubitul frate în Hristos Domnul Miron, ca, către Patriarhul sfintei biserici autocefale ortodoxe a României, dăm şi primim dreaptă comuniune. Şi nu numai atât, dar printrâo comisiune alcătuită dintre membrii Sfântului şi veneratului nostru Sinod, Prea Sfinţiţii Mitropoliţi loachim al Halchedonului şi Ghermanos al Sardelor, am vestit Prea Fericirii Sale în scris şi oficial, recunoaşterea înălţării la vrednicia patriarhală a Bisericii române surori şi am exprimat bucuria Bisericii nosstre pentru acest eveniment îmbucurător.
Acum păşim cu bucurie, scriind şi comunicând tuturor Bisericilor surori, hotărârea şi lucrul de mai sus al Bisericii noastre. In acest scop ne îndreptăm şi către Fericirea Voastră, Prea venerabilă şi formulăm frăţească rugăminte şi recomandaţiune, ca şi Biserica soră de acolo să-şi dea consimţimântul şi recunoaşterea sa, la cele săvârşite şi să vină în contact şi comuniune cu Prea Fericitul Patriarh Domnul Miron, înmulţind astfel bucuria Prea Sfintei Biserici a României şi a obştei evlavioase din care ea este alcătuită şi să împuternicească sfintele legături de dragoste şi unitate cu Biserica română, spre folosul şi propăşirea tuturor sfintelor lui Dumnezeu Biserici.
Cu acestea iarăşi îmbrăţişându-Vă în Domnul, rămânem cu dragoste,

Al Prea Fericirii Voastre iubit frate în Hristos
Vasilie al Constantinopolului
Bisericeşti, 1925.

L'Ordine del Santo Sinodo del febbraio 1925 sull'innalzamento della Chiesa ortodossa rumena al Patriarcato

 

Il Santo Sinodo, agendo all'unanimità e con slancio, decide:
1. La dignità PATRIARH è stabilita nella Chiesa ortodossa rumeno-romena per la Chiesa ortodossa autocefala rumena;
2. L'Arcivescovo e Metropolita di Ungro-Vlahia, in qualità di Primato di Romania, è passato al grado di PATRIARCA della Chiesa Ortodossa Autocefala Romena;
3. L'alto reverendo DD MIRON, l'attuale arcivescovo e metropolita di Ungro-Wallachia, diventa, come Primat della Romania, patriarca della Chiesa ortodossa rumena;
4. Il Patriarca della Chiesa ortodossa rumena godrà di tutti i diritti riconosciuti dai Canoni e dalle leggi del paese;
5. Questo giudizio sarà archiviato sull'onore. Governo a legiferare con legge speciale e sanzionato da MS King;
6. L'elezione, la conferma e l'investitura dei futuri patriarchi saranno conformi a una legge speciale;
7. Non avere diritto alla dignità del Patriarca dei Metropoliti e dei Vescovi al servizio della nostra Santa Chiesa;
8. Questo giudizio sarà comunicato a tutte le altre Chiese sorelle ortodosse orientali;
9. È delegata una commissione composta da Metropolitan Nectarius e IPS. PPSS Vescovi Vartolomeu di Râmnicul Noului Severin e Lucian dei Romani, per redigere l'atto di notifica da fare alle altre sorelle delle Chiese ortodosse e registrarsi nel Santo Concilio del Santo Sinodo.

L'arcivescovo Gurie, presidente dell'IPS, accoglie e ringrazia i membri PPSS per l'illuminazione con cui ha ricevuto la proposta di istituire il Patriarcato nella nostra Chiesa e per la decisione presa, e poi lascia la presidenza.

IP S, Metropolitan Primat DD Miron. Attraverso la voce unanime del Santo Sinodo, espressa con l'emanazione dell'importanza epocale del fatto, e dalla brillante motivazione del Governo Rappresentante Onor, Ministro delle sette Al. Lapedatu, possiamo vedere che la chiesa della chiesa legale e competente ha innalzato la nostra chiesa al rango di Patriarca.

Per quanto riguarda la circostanza che in questi tempi di trasformazioni epocali nella vita del popolo rumeno e del loro paese, la mia umile persona occupa temporaneamente la sede del Metropolita Primario della Romania, e quindi la dignità del patriarcato conferma anche il noioso lavoro che ho svolto per 30 anni nella vita del Signore, elevandomi al più alto grado di onore, questo - dammi una voce - comprendilo entro i limiti dei nostri principi ortodossi e dei Santi Canoni. Il potere supremo nella nostra Chiesa non è individuale, ma la collettività, cioè la collettività nel Santo Sinodo: "Dove sono due o tre riuniti nel mio nome", lì e lo Spirito Santo guida i nostri destini. Dà le norme, secondo le quali i Chimia guidano la Chiesa.

Così, dato questo principio, elevando la Chiesa al grado di Patriarcato e elevandomi al grado di PATRIARH, non è solo un onore per la mia persona temporale, ma - lascia che sia disposto - a riflettere sul Santo Sinodo in generale e su tutti dei tuoi PPSS, che hanno tutti addestrato il tuo episcopato, e io non sono, come ha detto l'Apostolo, una "nave" temporanea in cui oggi l'intera Chiesa rumena è focalizzata.

In questa nuova situazione, desidero - dopo che Dio ci aiuterà a completare con la legge questa decisione di elevare la nostra Chiesa a questa alta dignità - a perseverare, che si manifesterà sempre di più nella vita interna della Chiesa, e fuori.

 

Legge sull'elezione dell'Arcivescovo e presidente metropolitano di Ungro-Vlahia, come Primat della Romania, al grado di presidente patriarcale

 

Ferdinando I

Attraverso la grazia di Dio e la volontà nazionale, re di Romania

A tutti i presenti e al futuro, salute.

Gli organi legislativi hanno votato e adottato e sanzioniamo quanto segue:

 

Art. 1. –

La presidenza arcivescovile e metropolitana di Ungro-Wallachia sorge, come Primat della Romania, al grado di presidente patriarcale.

 

Art. 2. –

L'attuale arcivescovo e metropolita di Ungro-Wallachia, il Dott. Miron Cristea, Alto Holi, diventa, nella sua qualità di Primato della Romania, Patriarca della Chiesa ortodossa rumena.

 

Art. 3. –

Il Patriarca della Chiesa ortodossa rumena godrà di tutti i diritti riconosciuti dai canoni canonici e dalle leggi del paese.

Un regolamento speciale, redatto dal Santo Sinodo, determinerà questi diritti più da vicino.

 

Art. 4. –

In futuro, l'elezione del Patriarca della Chiesa ortodossa rumena sarà fatta da un collegio elettorale composto da membri dell'Assemblea, che, secondo la legge sull'organizzazione di questa Chiesa, eleggerà l'Arcivescovo e il metropolita Ungro-Vlahiei e membri della religione ortodossa dei legittimi corpi.

Un regolamento speciale, elaborato dal Ministero degli affari religiosi, concordato con il Santo Sinodo e approvato dal Consiglio dei ministri, determinerà come sarà fatto l'atto di elezione.

La conferma dell'elezione è fatta su proposta del Santo Sinodo e del governo, Sua Maestà il Re, che darà quindi l'investitura, secondo le usanze del paese per i capi della Chiesa ortodossa rumena.

Art. 5. - Non saranno eletti nella dignità dei patriarchi della Chiesa ortodossa rumena dai Metropoliti e dai Vescovi al servizio di questa Chiesa.

Questa legge fu votata dal Senato nella riunione del 12 febbraio 1925 e adottata con una maggioranza di ottantanove voti contro due.

Presidente, M. PHEREKYDE,

(LSS) Segretario, sacerdote Gr. Popescu-Breasla

Questa legge è stata votata dall'Assemblea dei Deputati nella riunione del 17 aprile 1925 e ha adottato con l'umanità centocinquantasei voti.

 

Presidente,

MG ORLEANU, (LSAD)

 

Segretario,

Petre P. Gârboviceanu

 

Promulgiamo questa legge e ordine per essere investiti con il sigillo dello Stato e pubblicati nella Gazzetta Ufficiale. Datato a Bucarest il 23 febbraio 1925.

 

(LS St.)

FERDINAND

 

Ministro delle sette e delle arti,

Al. Lapedatu

No. 669

 

Ministro della giustizia G, G. Mârzescu

 

(Gazzetta Ufficiale n. 44, mercoledì 25 febbraio 1925)

 

Riconoscimento e investitura del primo patriarca

- atti di riconoscimento -

Chiesa di Costantinopoli

La grande chiesa di Costantinopoli, la madre di tutte le chiese nazionali ortodosse, secondo la giustificazione canonica, fu la prima a riconoscere il valore del patriarca nella Chiesa ortodossa rumena.

Il suo riconoscimento è stato trasmesso alla nostra Chiesa nel modo più festoso.

Così, una delegazione composta dal Metropolita del Sommo Santo Lochim di Halcedon, il metropolita glorioso di Sardeon, accompagnata dal Grande Dragomanico del Santo Patriarcato, d. Spiru Constantinidis, fu inviata da Sua Santità Patriarca Basilico Ecumenico per portare nella nostra Chiesa Tomos Patriarcale riconoscimento.

La delegazione del Santo Patriarca è arrivata dalla Polonia mercoledì 23 settembre e la consegna di Tomos è stata celebrata il 27 settembre per Dumine.

A tal fine, sabato sera, 26 settembre, ha eseguito il servizio di guardia nella chiesa della cattedrale del Patriarcato. Oltre agli Alti Visitatori, erano presenti l'Alto Patriarca Miron, i Santissimi membri del Santo Sinodo nella Capitale, i sacerdoti nella Capitale e molti credenti. Le canzoni sul lato cantarono alternativamente in rumeno e in greco.

Il giorno successivo, Dumineca, la Santa Liturgia è stata servita dai Signori di Halchedon e Ghermanos di Sardeon e il Santissimo Arcivescovo di Romania Platone e Teofilo, accompagnati dal clero del Patriarcato. Il Reverendissimo Patriarca Miron stava alla Divina Liturgia in una festa santa vestita con un mantello. Ora c'erano, oltre ai fedeli e ai sacerdoti che non erano più nella chiesa, il Ministro degli affari religiosi, Al. Lepadatu, il ministro dell'istruzione pubblica Dr. C. Angelescu, il ministro della Polonia e molti altri dignitari dello stato.

Dopo l'apostolo del Santo Sepolcro, il Sommo Sacerdote Metropolita di Halcedon si è messo in mezzo alla chiesa e ha consegnato la seguente lettera di preghiera a Sua Santità il Patriarca ecumenico, attraverso il quale i due vescovi metropoliti sono delegati a portare il patriarca Tomos:

Patriarcato ecumenico

No. 1891.

Beato e Meraviglioso Arcivescovo di Bucarest, Metropolita di Ungro-Vlahia e Patriarca della Chiesa Autocefala Romena, in Cristo Dio troppo amato e troppo desiderabile fratello della nostra umiltà, il Signor Miron, il Tuo Santissimo, troppo amato, nei Fratelli Lordi abbracciandoti, troppo dolce ti salutiamo.

La nostra grande Chiesa di Cristo, come madre amorevole, si rallegrava di grande gioia per tutti gli eventi grandiosi e gloriosi che, nell'ultima epoca, alla mano destra del Signore erano stati compiuti, con il devoto popolo rumeno e la Santa Chiesa di Romania.

Pertanto, vogliamo mostrare questa gioia a noi stessi, e con ringraziamento abbiamo dato la nostra simpatia agli amati membri del nostro santo e venerato Sinodo e ai nostri fratelli a Cristo, il Santissimo Metropolita Gioacchino di Halchedon e Gerhard di Sardeon, come i portatori delle nostre lettere affidati a PPSS Lor, accompagnati dal primo pugnale del nostro Patriarcato, D. S. Costantinopoli, per esprimere anche con un vivido discorso, quanto grande fosse la gioia dell'anima la grande Chiesa di Cristo - la madre - per l'aumento a cui ora si trova la sua amata figlia e sorella, la santa Chiesa della Romania e il beato popolo rumeno, e per mostrare allo stesso tempo quanto i dossologi e le preghiere salgano all'Altissimo così da abbandonare abbondantemente la Sua grazia e benedizione, come nel futuro, sia la Chiesa che il popolo rumeno, con i degni di avanzare quello per il meglio.

Pregando il tuo più benedetto amore per ricevere questi messaggeri con amore per presentarlo all'amante di Cristo Re e al governo reale giusto, ti abbracciamo di nuovo con il santo bacio nel Signore e rimaniamo,

Il tuo Santissimo amore amore fratello in Cristo,

† Vasile di Costantinopoli

1925 agosto 29.

 

Quindi il Sommo Sacro Metropolita Ghermanos di Sardeon legge il Domani del Santo Patriarcato:

Patriarcato ecumenico

Nr. 1579

Beato e Santissimo Arcivescovo di Bucarest, Metropolita di Ungr-Wallachia e Patriarca della Chiesa Ortodossa Autocefala Romena in Cristo Dio e fratello di congratulazioni troppo amato e desiderabile della nostra umiltà, Signor Miron, Beatitudine, Nove troppo costosi, Ti abbraccio fraterno, troppo dolce al Signore Ti salutiamo.

Ci congratuliamo vivamente con il vostro Santissimo per il nuovo onore d'onore, che, per decisione unanime, è riconosciuto dal nostro santo e venerabile Sinodo. La nostra santa Chiesa di Cristo, come madre amorevole, coltivando e comprendendo l'entusiasmo e la determinazione della sua amata e troppo onesta figlia e sorella in Cristo, la Santissima Chiesa di Romania, non ha trovato alcun ostacolo invincibile, l'iconoclasta, d'ora in poi, per dare il suo consenso e il suo riconoscimento all'amore, a quelli che in comune decisione della Chiesa e dello stato sono stati commessi in Romania.

È ben compreso, con convinzione e speranza, che tutta la nostra Santa Chiesa Ortodossa, nella prima occasione, è riunita in un concilio ecumenico o comunque di un grande sinodo, che, dopo l'ordine rigorosamente canonico, ha la decisione finale di decidere su tale le cose, non giudicherò diversamente ciò che il buon proposito e la gloria della Chiesa avevano precedentemente fatto.

Inoltre, tenendo conto di altri esempi reali, abbiamo la sicura convinzione che in queste nostre opinioni avremo voti unanimi e unanimi per gli altri santi Patriarchi e per i primi sovrani di tutte le Chiese ortodosse autocefale.

D'ora in poi, sarà la certezza di tutti, di elevare la Chiesa gemella della Romania al valore patriarcale, sia per l'onestà che per la ricompensa, e per il fatto che, con la benedizione di Dio, tutti i credenti rumeni crescono con la loro unione politica , questa onestà è ben accolta e giustificata. Aggiungendo ancora a questo, e la speranza di un progresso ancora più grande e fiorente nella fede e nella pietà, riteniamo che l'innalzamento della Chiesa rumena alla dignità del Patriarcato sia sia necessario che utile.

Ne consegue che l'innalzamento della Chiesa sorella rumena al passo e l'altezza patriarcale, così compiuta, sia per lei, un punto di partenza per una nuova e più grande prosperità e sempre, dall'alto per discendere su di essa, tutta la grazia e tutto il dono perfetto.

Ci rallegriamo che d'ora in poi parleremo a Tua Beatitudine, come al capo di una Chiesa patriarcale, e odiando fraternamente tutta la tua dignità, tuttavia ti abbracciamo ancora di più nel Signore e rimaniamo con tanto amore.

30 luglio 1925.

Il tuo essere più benedetto Fratello amato e desiderato in Cristo.

Basilico di Costantinopoli.

 

Lettera del Patriarcato ecumenico per la notifica delle chiese ortodosse autocefali sull'Ascensione della Chiesa ortodossa autocefala rumena

copia

Nr. 2458

Troppo benedetto e Santissimo .... in Cristo Dio anche amato e troppo desiderabile Fratello Signore .... Beatitudine, nostra amata, nel Signore che ti abbraccia, troppo dolce Ti salutiamo.

Prendersi cura del Buon Dio, che li cinguetta tutti per amore della santa Chiesa, ha amato che attraverso l'unità politica di tutto il popolo devoto rumeno, che è accaduto in quest'ultimo tempo, per raggiungere un più grande punto di fioritura e di ingrandimento, presso la Holy Sister Church in Romania; cosa ha fatto con la sua ascensione al rango patriarcale, con la decisione congiunta della Chiesa e dello stato.

Ricevendo i doveri della santa nave affidataci, abbiamo trovato nell'ufficio del nostro santo e venerabile Sinodo le Lettere dell'Annunciazione del 12 marzo relative a questa decisione della Santa Chiesa Ortodossa di Romania, che attendeva la nostra risposta.

Sebbene sia chiaro che l'elevazione assume la dignità patriarcale di una delle sante chiese di Dio, secondo l'ordine strettamente canonico e come testimoniato dagli esempi dei padri, è soggetta alla decisione del concilio ecumenico, eppure la nostra grande Chiesa di Cristo giudica e comprende le aspirazioni e la decisione della Santa Chiesa Ortodossa di Romania, sua figlia e sua sorella in Cristo, non ha trovato un ostacolo insormontabile per la sua volontà di usare la sua benevolenza, di dare il suo consenso fraterno e di riconoscere il lavoro già consumato .

Questo consenso e riconoscimento sono stati fatti con la convinzione che avendo altri esempi reali prima, la Grande Chiesa di Cristo avrà in questi punti di vista, con opinioni e voti unanimi, il resto dei Santissimi Patriarchi e dei Presidenti di tutti i Santi sorella ortodossa chiese autocefale e spero ancora che tutta la santa chiesa ortodossa, riunita nel concilio ecumenico o comunque di grande sinodo, che, secondo l'ordine rigorosamente canonico, abbia il diritto di decidere in ultima istanza, non giudicherà altrimenti quale bene scopo, e la gloria e la gloria della Chiesa sono state fatte prima.

Quindi, rivolgendosi al primo statore della Chiesa rumena, l'amato fratello in Cristo, Lord Miron, che, al patriarca della santa chiesa ortodossa autocefala della Romania, diamo e riceviamo la comunione. E non solo, ma attraverso una commissione composta dai membri del nostro Santo e Venerabile Sinodo, il Santissimo Metapolitico Loachim di Halchedon e l'Herman delle Sardine, abbiamo dichiarato la sua felicità scritta e formale, il riconoscimento dell'ascensione alla sovranità patriarcale della Chiesa sorella rumena, la gioia della Chiesa per questo glorioso evento.

Ora stiamo gioiosamente scrivendo, scrivendo e comunicando a tutte le nostre Chiese sorelle, alla determinazione e all'opera sopra della nostra Chiesa. A tal fine, ci rivolgiamo anche alla Tua Felicità, Troppo Venerabile, e formuliamo preghiere e raccomandazioni fraterne, come la Chiesa suora da lì per dare il suo consenso e riconoscimento a coloro che sono impegnati e entrare in contatto e in comunione con il Beato Patriarca Miron , moltiplicando così la gioia della Santissima Chiesa di Romania e della comunità divina da cui è composta e dando potere ai sacri vincoli di amore e unità con la Chiesa rumena, all'uso e alla propiziazione di tutte le sante chiese di Dio.

Con questi che ti abbracciano di nuovo nel Signore, rimaniamo con amore,

 

Il tuo amore più benedetto Fratello in Cristo

Vasile di Costantinopoli