The measure is available in the following languages:
Decret-lege privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România
(8 august 1940)
Art. 1.
Situaţia juridică a evreilor este statornicită în condiţiile acestui decret cu putere de lege.
Art. 2.
Sunt socotiţi evrei în înţelesul acestui decret cu putere de lege:
a) cei de religie mozaică;
b) cei născuţi din părinţi de religie mozaică;
c) creştinii născuţi din religie mozaică nebotezaţi;
d) creştinii născuţi din mamă creştină şi tată de religie mozaică, nebotezat;
e) cei născuţi din mamă de religie mozaică, afară din căsătorie;
f) femeile intrând în alineatele premergătoare, căsătorite cu creştini, dacă au trecut la creştinism cel mai târziu un an înainte de înfiinţarea Partidului Naţiunii;
g) evrei de sânge, atei, sunt socotiţi evrei în sensul acestui decret cu putere de lege.
Trecerea la creştinism a celor de religie mozaică, după punerea în aplicare a decretului, nu schimbă calitatea de evreu, astfel cum este statornicită de acest decret cu putere de lege.
Cei ce fac parte, la publicarea prezentului decret cu putere de lege, din comunităţile religioase evreieşti sunt socotiţi de religie mozaică.
Art. 3.
Evreii se împart, în ceea ce priveşte starea lor juridică, în trei categorii, numite în acest decret cu putere de lege: categoria I, categoria a II-a şi categoria a III-a.
Art. 4.
Categoria I este alcătuită din evreii veniţi în România după 30 decembrie 1918.
Art. 5.
Categoria a II-a în înţelesul acestui decret cu putere de lege este alcătuită din:
a) cei ce au căpătat naturalizarea, prin lege individuală sau dispoziţiune legală, până la 30 decembrie 1918;
b) cei ce au căpătat naturalizarea, în mod colectiv, în temeiul art. 7,
2, lit. c din Constituţia modificată la 1879, servind ţara sub drapel în timpul războiului pentru Independenţă;
c) cei ce, locuind în Dobrogea, au dobândit naturalizarea în temeiul art. 133, adiţional al Constituţiei din 1879, art. 4 al legii din 9 martie 1880, în temeiul legilor din 19 aprilie 1909, 14 aprilie 1910 şi 3 martie 1912;
d) cei ce au luptat în linia de foc, în războaiele României, pentru România, cu excepţia celor căzuţi, individual, prizonieri, celor dispăruţi sau trecuţi în teritoriul ocupat;
e) cei răniţi, decoraţi, citaţi cu ordin pentru acte de bravură în timpul războiului;
f) urmaşii celor morţi în războaiele României şi urmaşii celor cuprinşi în alineatele precedente.
Art. 6.
Categoria a III-a este alcătuită din evreii care nu fac parte din categoriile I şi a II-a.
Art. 7.
Evreii prevăzuţi în categoriile I şi a II-a nu pot fi:
a) funcţionari publici, de orice fel, cu şi fără salariu şi colaboratori direcţi la activitatea serviciilor publice;
b) membrii în profesiunile care au, prin natura lor, legătură directă cu autorităţile publice, avocaţi, experţi şi alte îndeletniciri asemănătoare:
c) membrii în consiliile de administraţie ale întreprinderilor de orice natură, publice şi particulare;
d) comercianţi în comunele rurale;
e) comercianţi de băuturi alcoolice şi deţinători de monopoluri, cu orice titlu;
f) tutori sau curatori ai incapabililor ce sunt de religie creştină;
g) militari;
h) exploatatori sau închiriatori de cinematografe, editori de cărţi, ziare şi reviste româneşti, colportori de imprimate româneşti şi deţinătorii oricăror mijloace de propagandă naţională românească;
i) conducători, membri şi judecători în asociaţiile sportive naţionale;
j) oameni de serviciu în instituţiile publice.
Art. 8.
Evreii prevăzuţi în categoria I vor putea exercita îndeletnicirile şi profesiunile libere în limitele ce se vor arăta printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri. Aceştia nu pot candida şi nu pot fi aleşi în consiliile şi comitetele conducătoare ale îndeletnicirilor şi profesiunilor libere organizate prin legi.
Evreii prevăzuţi în catgoria a III-a pot să practice orice îndeletniciri, profesiuni şi activităţi, în afară de excepţiile acestui decret cu putere de lege, pentru această categorie, prevăzute în art. 7, 10, 11, 13.
Art. 9.
Drepturile, legalmente dobândite, ale evreilor din categoria a II-a se menţin, cu excepţiile cuprinse în art. 11 şi 13. Cei care nu sunt funcţionari publici la data publicării decretului nu pot dobândi în viitor vreo funcţiune publică.
Art. 10.
Obligaţiunile militare, fiind obligaţiuni de onoare, se transformă, în virtutea acestui decret cu putere de lege, pentru evreii din România din categoriile I şi a III-a, fie în obligaţiune fiscală statornicită în limitele ce se vor reglementa după puterile materiale ale fiecărui evreu şi după consideraţiunea dacă a făcut sau nu serviciul militar, fie în obligaţiune de muncă potrivit nevoilor statului şi instituţiilor publice, la muncile de interes obştesc, după capacitatea şi situaţia fiecăruia.
Evreii din categoria a II-a nu pot fi militari de carieră.
Ministerul Apărării Naţionale este autorizat să dezvolte aceste norme de ordine publică şi să statornicească condiţiile aplicării lor, printr-un regulament de administaţie publică generală. Ministerul de Finanţe va stabili condiţiile de aplicare ale obligaţiunii fiscale.
Art. 11.
Evreii aparţinând oricărei categorii nu pot dobândi proprietăţi rurale în România.
Evreii aparţinând oricărei categorii pot vinde proprietăţile lor rurale românilor de sânge, cu exercitarea dreptului de preempţiune pentru Ministerul Agriculturii.
Evreii aparţinând oricărei categorii nu pot dobândi, în viitor, întreprinderi industriale rurale. [...]
Art. 12.
Prevederile art. 7, lit. h vor putea fi dezvoltate printr-un regulament de administraţie publică întocmit de ministerele competente.
Art. 13.
Se poate ridica atributul puterii părinteşti, asupra copilului său creştin, tatălui evreu, dacă se constată pe cale judecătorească, că acesta dă copilului său creştin o educaţiune potrivnică principiilor religioase sau naţionale.
Instanţa va fi investită prin cererea Ministerului Public.
Art. 14
Evreii din orice categorie nu pot dobândi nume româneşti. Actele de atribuire potrivnice acestei dispoziţiuni sunt nule. Cei ce încearcă să dobândească şi cei ce vor dobândi nume româneşti se vor pedepsi în condiţiunile acestui decret cu putere de lege.
Art. 15.
Dispoziţiuni legale speciale vor reglementa regimul învăţă-mântului primar, secundar, profesional şi superior al evreilor din România, în limitele art. 10 şi 21 din Legea Constituţională de la 27 februarie 1938.
Regimul cultului mozaic rămâne sub protecţia normelor constituţionale şi a legilor de aplicare.