The measure is available in the following languages:
Republica Moldova
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
DECIZIE Nr. 3
din 04.12.2007
privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor alin.2 art.12 din Legea nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 ”Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”1 în redacţia Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006
Publicat : 14.12.2007 în Monitorul Oficial Nr. 194-197 art Nr : 24 Data intrarii in vigoare : 04.12.2007
Curtea Constituţională în componenţa:
Dumitru PULBERE - preşedinte
Alina IANUCENCO - judecător
Victor PUŞCAŞ - judecător-raportor
Elena SAFALERU - judecător
Valeria ŞTERBEŢ - judecător
Ion VASILATI - judecător
cu participarea Victoriei Botnariuc-Trelea, grefier, Dumitru Visterniceanu, reprezentantul autorului sesizării, Ion Mîţu, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, Nicolae Eşanu, reprezentantul permanent al Guvernului la Curtea Constituţională, conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.g), art.16 alin.(1) şi art.60 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind excepţia de neconstituţionalitate a alin.2 art.12 din Legea nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 „Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice” în redacţia Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006.
Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, depusă la 25 iunie 2007. Prin decizia Curţii Constituţionale din 3 iulie 2007 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond.
În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, ministerelor Economiei şi Comerţului, Justiţiei, Finanţelor, Procuraturii Generale, Centrului pentru Drepturile Omului.
Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de participanţii la proces,
Curtea Constituţională aconstatat:
1. La 8 decembrie 1992 Parlamentul a adoptat Legea nr.1225-XII „Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice” (în continuare – Legea nr.1225-XII), care a fost amendată ulterior prin Legea nr.186-XVI din 29 iunie 2006 „Pentru modificarea şi completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice” (în continuare – Legea nr.186-XVI).
Prin art. I pct.1 din Legea nr.186-XVI a fost expus în redacţie nouă art.12 al Legii nr.1225-XII alin.2 din care prevede: „Nu se restituie terenurile, pădurile, plantaţiile multianuale, obiectivele scoase din circuitul civil, precum şi alte bunuri confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie din considerente ce nu au legătură cu represiunile politice”.
Concomitent, prin art. I pct.2 din Legea nr.186-XVI, Parlamentul a introdus în Legea nr.1225-XII articolul 121.
2. La 23 august 2002 Tarlapan Maria a acţionat în judecată Primăria s. Pîrliţa, raionul Făleşti, cerînd „restituirea bunurilor luate de stat în mod abuziv de la Cecan (Ciocan) Petru Ion, supus represiunilor politice, economice, sociale şi culturale, începute în anul 1941”. În procesul examinării acţiunii, la 30 noiembrie 2006, reclamanta Tarlapan Maria şi intervenientul Ciocanu Mihail au depus un demers, prin care au solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.186-XVI. Prin încheierea din 1 februarie 2007, judecătoria raionului Făleşti a admis demersul şi a remis cauza Curţii Supreme de Justiţie.
La 25 iunie 2007 Curtea Supremă de Justiţie a sesizat Curtea Constituţională, solicitînd exercitarea controlului constituţionalităţii art. I pct.1 din Legea nr.186-XVI în partea referitoare la alin. 2 din art.12 al Legii nr.1225-XII. Autorul sesizării afirmă că prin interzicerea restituirii terenurilor, pădurilor, plantaţiilor multianuale, obiectivelor scoase din circuitul civil legislatorul a priori a pus persoanele supuse represiunilor politice într-o situaţie defavorabilă, deoarece la înaintarea acţiunilor de reparare a prejudiciului material ele nu pot miza pe o satisfacţie deplină, mai ales în condiţiile în care Legea nr.1225-XII nu prevede repararea prejudiciului moral.
În opinia autorului sesizării, prevederea contestată contravine art.1 alin.(3), art.16, 20, 46, 53, 54 şi 127 din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
3. Conform art.31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională examinează în exclusivitate probleme de drept şi îşi stabileşte ea însăşi competenţa. În cazul sesizării depuse în procedura excepţiei de neconstituţionalitate, care presupune un control concret de constituţionalitate raportat la un litigiu aflat pe rol în instanţa de drept comun, este necesar ca Curtea Constituţională să analizeze legătura cauzală între norma constituţională invocată şi norma legală aplicabilă la litigiu, prezumată a fi neconstituţională.
În sesizare se afirmă că legislatorul, enumerînd un şir de bunuri materiale care nu pot fi restituite, de fapt, a interzis repararea prejudiciului material şi moral cauzat persoanelor supuse represiunilor politice.
Curtea menţionează că prin art.1 al Legii nr.1225-XII Parlamentul a definit noţiunea de represiune politică, iar prin art.12 intitulat „Restituirea bunurilor, recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice” şi art.121 în redacţia Legii nr.186-XVI a concretizat atît obiectul restituirii pagubelor, cît şi modul de examinare a cererilor de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora.
Astfel, alin.1 al art.12 din Legea nr.1225-XII în redacţia Legii nr.186-XVI stipulează că „cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor”; alin.7 din art.12 prevede că „în cazul în care bunurile nu s-au păstrat sau nu pot fi restituite în natură, fiind privatizate în condiţiile legii, se recuperează valoarea lor în formă de compensaţie bănească sau de valori materiale, luîndu-se ca bază preţurile de piaţă în vigoare la data examinării cererii”; în ultimul alineat al art.12 se utilizează noţiunea „bunuri imobiliare” şi alte categorii de bunuri, prevederi care nu au fost contestate în sesizare.
Pentru executarea noilor prevederi legale, Guvernul a adoptat Regulamentul privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiei în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin Hotărîrea nr. 627 din 5 iunie 20073.
Actele normative precitate reflectă clar tendinţa statului de a repune în drepturile patrimoniale victimele represiunilor politice ale regimului totalitar.
Alin.2 din art.12 al Legii nr.1225-XII, care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi care trebuia să fie analizat de instanţă cu rigurozitate, impune interdicţia de a restitui anumite bunuri scoase din posesie în circumstanţe „ce nu au legătură cu represiunile politice”, şi nu în toate cazurile, după cum a considerat instanţa.
Curtea relevă că autorul sesizării avea obligaţia de a demonstra legătura cauzală dintre litigiul în curs de examinare şi prevederile contestate. Astfel, el trebuia să indice gradul de claritate şi admisibilitate al normei aplicate la rezolvarea litigiului şi să expună argumentele de neconstituţionalitate a acesteia.
În forma în care a fost expusă sesizarea, Curtea Constituţională nu atestă o legătură cauzală între litigiul în curs de examinare şi norma contestată. O analiză mai detaliată a legăturii cauzale implică examinarea circumstanţelor de fapt ale litigiului, ceea ce excede competenţelor Curţii Constituţionale, care analizează numai probleme de drept.
Prin urmare, sesizarea este lipsită de obiect şi procesul asupra excepţiei de neconstituţionalitate necesită să fie sistat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.60 lit.c), art.61 alin.(3) şi art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale,
Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se sistează procesul pentru controlul con¬sti¬tu¬ţionalităţii prevederilor alin.2 din art.12 al Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 „Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice” în redacţia Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
Dumitru PULBERE
Nr. 3. Chişinău, 4 decembrie 2007.