The measure is available in the following languages:
PATRIARHIA ROMÂNĂ
MITROPOLIA ORTODOXA ROMÂNĂ A EUROPEI OCCIDENTALE ŞI MERIDIONALE
REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ
AL INSTANŢELOR DE DISCIPLINĂ ŞI DE JUDECATĂ
ALE MITROPOLIEI ORTODOXE ROMÂNE A EUROPEI OCCIDENTALE ŞI MERIDIONALE
ACEST REGULAMENT ARE LA BAZĂ REGULAMENTUL DE PROCEDURA AL INSTANTELOR DISCIPLINARE ŞI DE JUDECATĂ ALE BISERICII ORTODOXE ROMÂNE MODIFICAT DE CĂTRE ADUNAREA MITROPOLITANĂ CONFORM ARTICOLULUI 85 DIN STATUTUL CANONIC AL MITROPOLIEI ORTODOXE ROMÂNE A EUROPEI OCCIDENTALE SI MERIDIONALE
LIMOURS 2003
Text cu modificările aprobate de Adunarea Mitropolitană din data de 15 noiembrie2003
REGULAMENT DE PROCEDURA SI DE JUDECATA AL CONSISTORIULUI MITROPOLITAN
CAPITOLUL I
COMPETENŢA REGULAMENTULUI
Art.1 –
Sunt supuşi prevederilor prezentului Regulament toţi membrii clerului de mir, vieţuitorii mănăstirilor şi monahii, indiferent de slujirile şi funcţiile pe care le îndeplinesc în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, precum şi cântăreţii şi paracliserii în funcţie.
CAPITOLUL AL II-LEA
ABATERI ŞI DELICTE DISCIPLINARE
A. Abateri
Art.2 –
Sunt considerate abateri disciplinare şi sancţionate ca atare:
a. Neglijenţa sau neascultarea în îndeplinirea datoriilor bisericeşti;
b. Căutarea de certuri şi provocarea de neînţelegeri în sânul Bisericii;
c. Impunerea plăţii pentru serviciile religioase;
d. Executarea fără aprobarea autorităţii superioare a actelor care necesită în prealabil o asemenea aprobare;
e. Săvârşirea celor sfinte într-o altă parohie sau biserică fără aprobarea Chiriarhului sau fără consimţământul preotului locului;
f. Părăsirea parohiei, fie ca locuinţă, fie ca serviciu, şederea mai multă vreme afară din parohie, fără voia şi fără ştirea Chiriarhului.
De asemenea, se consideră abateri disciplinare şi faptele constatate şi sancţionate de autorităţile judecătoreşti, ele putând fi sancţionate şi pe cale bisericească, cum ar fi:
a. Incorectitudini săvârşite în afaceri oficiale;
b. Faptele mai puţin grave, săvârşite contra ordinii şi bunei cuviinţe.
B. Delicte
Art.3 –
Sunt considerate drept delicte disciplinare şi sancţionate ca atare:
a. Săvârşirea cu de la sine putere a lucrărilor sfinte de către un cleric suspendat sau depus din treaptă;
b. Părăsirea cu de la sine putere a locului său de serviciu şi săvârşirea serviciilor preoţeşti în altă parohie fără ştirea şi consimţământul autorităţii bisericeşti competente;
c. Neglijarea ritualului prescris la săvârşirea lucrărilor sfinte;
d. Violarea secretului mărturisirii;
e. Îndeletnicirea cu afaceri potrivinice chemării preoţeşti;
f. Sperjurul;
g. Sacrilegiul sau ierosilia;
h. Blasfemia;
i. Calomnierea şi acuzarea neîntemeiată de fapte necinstite faţă de orice cleric, faţă de autoritatea ierarhică bisericească, precum şi faţă de corporaţiile, instituţiile şi organele bisericeşti;
k. Adulterul;
l. Curvia;
m. Beţia;
n. Jocul de noroc;
o. Apostasia;
p. Erezia;
q. Schisma;
r. Simonia;
s. Neglijarea, neîndeplinirea sau îndeplinirea cu rea credinţă a îndatoririlor precizate de Statutul canonic, de Regulamentele, ordinele şi dispoziţiile autorităţilor bisericeşti;
t. Administrarea incorectă a bunurilor bisericeşti, însuşirea sau întrebuinţarea lor în alte scopuri.
De asemenea, se consideră delicte disciplinare şi delictele constatate şi pedepsite de către instanţele judecătoreşti, urmând a fi sancţionate şi pe cale bisericească. Asemenea delicte sunt:
ţ. Furtul;
u. Camăta;
v. Bătaia;
w. Omorul;
x. Condamnarea definitivă de către instanţele judecătoreşti pentru orice alte crime şi delicte.
PEDEPSELE ŞI APLICAREA LOR
Art.4 –
Chiriarhul şi instanţele de judecată bisericească aplică persoanelor supuse judecăţii, după gravitatea cazului, în conformitate cu dispoziţiile canonice şi ale prezentului Regulament, următoarele pedepse:
1. Pedepse vremelnice
2. Avertismentul sau dojana duhovnicească;
3. Pierderea oficiului de paroh pe timp limitat sau definitiv;
4. Oprirea de la săvârşirea anumitor lucrări sfinte;
5. Oprirea totală de la săvârşirea lucrărilor sfinte pe un anumit timp;
6. Canonisirea la sfintele mânăstiri sau la catedrală, până la o lună de fiecare dată, cu obligaţia de a lua parte activă la întregul program liturgic;
7. Transferarea.
8. Pedepse definitive
9. Pierderea definitivă a rangurilor bisericeşti;
10. Pierderea pentru totdeauna a dreptului de a fi ridicat la un rang ierarhic sau administrativ;
11. Depunerea - pierderea definitivă a dreptului de a săvârşi vreo lucrare sacră, fără pierderea calităţii de preot, cu putinţa de a activa în administraţia bisericească;
12. Caterisirea;
13. Destituirea (pentru cântăreţi şi paracliseri);
14. Excluderea din monahism (pentru monahi şi monahii).
DESPRE ABATERI, DELICTE ŞI PEDEPSIREA LOR
Art.5 –
Apostasia este lepădarea credinţei depline a Bisericii Ortodoxe şi îmbrăţişarea unei confesiuni religioase neortodoxe sau a altei religii. Pentru clerici, apostazia se pedepseşte cu caterisirea.
Art.6 –
Dacă lepădarea de credinţă s-a făcut sub silă fizică, iar clericul a arătat pocăinţă adâncă, se va opri pentru totdeauna de la săvârşirea lucrărilor sfinte, însă îşi va păstra demnitatea de cleric.
Art.7 –
Vina de apostasie se constată fie din mărturisirea publică, fie din mărturisirea privată, făcută de cel lepădat de credinţă, prin viu grai sau în scris.
Art.8 –
Ateismul se constată şi se pedepseşte ca apostasia.
Art.9 –
Erezia este respingerea intenţionată şi îndărătnică a unei dogme fixate de Biserică, sau îmbrăţişarea unei dogme eretice reprobate de Biserică.
Art.10 –
Vina de erezie se constată în acelaşi mod ca şi cea de apostasie.
Art.11 –
Dacă vreun cleric se face vinovat de erezie, pentru prima dată va fi chemat şi sfătuit de către Chiriarh asupra greşelii în care a căzut.
Dacă cel învinuit va recunoaşte greşeala şi se va căi, arătând că a căzut în erezie fără ştiinţă şi fără intenţie, va fi iertat, dându-i-se un canon de pocăinţă, după chibzuinţa Chiriarhului.
Dacă cel învinuit însă, nu va recunoaşte greşeala, ci va persista în erezie, se va pedepsi direct de către Chiriarh, pentru prima dată cu oprirea de la săvârşirea celor sfinte şi trimiterea lui spre pocăinţă la catedrală sau la o mânăstire, pe timp de 30-90de zile.
Dacă cel învinovăţit va arăta pocăinţă, şi ascultare va fi iertat, însă va fi mutat de către Chiriarh într-o altă parohie.
Dacă persoana în cauză nu va arăta pocăinţă şi va persista în erezie, va fi deferit Consistoriului Mitropolitan, spre a fi sancţionat potrivit dispoziţiilor canonice legale.
Art.12 –
Schisma este despărţirea de Biserică, pentru înţelegeri deosebite ale unor norme de disciplină, morală şi cult ale învăţăturii Bisericii sau a unor anumite chestiuni uşor de împăcat.
Părăsirea Bisericii Ortodoxe pentru intrarea într-o jurisdicţie necanonică este echivalată schismei.
Art.13 –
De asemenea, se consideră tot schismă şi nesupunerea şi refuzul de a asculta de autoritatea bisericească după ce i s-a atras atenţia şi a fost chemat la ordine, cu formă scrisă, prin aducerea la cunoştinţă sub luare de dovadă.
Art.14 –
Dacă unul dintre cei ce se numără în cler, cu de la sine voie, ar introduce schimbări şi inovaţii în cultul şi ritualul bisericesc, şi dacă va recunoaşte faptul că a făcut acest lucru din neştiinţă sau greşeală, pentru întâia dată se va dojeni aspru.
Dacă a doua oară va cădea în aceeaşi greşeală, se va pedepsi direct de Chiriarh cu oprirea de la săvârşirea celor sfinte şi cu trimiterea spre pocăinţă la catedrală sau la o mânăstire, pe timp de 30- 90 de zile.
Dacă vinovatul persistă şi după aceasta în rătăcire, va fi deferit Consistoriului Mitropolitan.
Art.15 –
Neascultarea de autorităţi se consideră, când o persoană din cele amintite la art.1 din acest Regulament, ar refuza executarea ordinelor primite, sau ar refuza ascultarea faţă de autorităţile superioare bisericeşti, sau prin cuvinte şi scrieri, sau în alt mod ar insulta persoanele ce reprezintă autoritatea canonică.
Art.16 –
Neascultarea de autorităţi, după gravitatea faptului şi conduita vinovatului până la darea hotărârii, se pedepseşte cu dojană putându-se ajunge până la depunere şi caterisire.
Art.17 –
Săvârşirea cu de la sine putere a lucrărilor sfinte de către un cleric oprit de Chiriarh se va pedepsi cu transfer disciplinar, putându-se ajunge după caz până la depunere şi caterisire.
Art.18 –
Nici un cleric nu poate săvârşi cele sfinte într-o altă parohie, decât aceea în care este canonic aşezat, fără încuviinţarea autorităţii canonice.
Dacă un cleric a săvârşit cele sfinte într-o parohie străină fără învoirea parohului respectiv, se va pedepsi cu pedeapsa dojanei sau a transferării disciplinare.
Art.19 –
Nici un un cleric dintr-o eparhie străină nu poate fi primit fără carte canonică, eliberată de către episcopul eparhiei din care a plecat, la cererea expresă a Chiriarhului. În cartea canonică se va arăta precis purtarea de până atunci a solicitatorului. Lipsa acestei precizări face fără efect cartea canonică. Liberarea cărţii canonice produce vacantarea postului avut.
Dacă un cleric ar săvârşi cele sfinte în altă eparhie, fără învoirea Chiriarhului, se va considera drept neascultare de autorităţi şi se va pedepsi ca atare.
Art.20 –
Nu se va putea elibera carte canonică unui cleric trimis în judecată până ce cauza pentru care a fost trimis nu s-a stins printr-o hotărâre rămasă definitivă. Nerespectarea acestei dispoziţiuni atrage după sine nulitatea cărţii canonice şi a tuturor actelor ce decurg din aceea.
Art.21 –
Monahilor nu se eliberează carte canonică. Trecerea lor dintr-o mânăstire în alta, în cuprinsul aceleiaşi eparhii, sau între două eparhii, se face pe cale de corespondenţă oficială între chiriarhii respectivi.
Art.22 –
Administrarea Sfintei Taine a Mărturisirii, precum şi a Sfintei Împărtăşanii, în caz de boală, într-o parohie străină, nu se poate imputa clericului care a săvârşit-o.
Art.23 –
Preotul care ar pretinde sau ar impune plată pentru orice slujbă religioasă, va fi pedepsit cu pedeapsa canonisirii la mânăstire sau la catedrală, până la 30 de zile.
Art.24 –
Săvârşirea lucrărilor sfinte într-un paraclis particular fără binecuvântarea Chiriarhului se va considera ca neascultare de autorităţi şi se va pedepsi ca atare.
Art.25 –
Dacă vreun cleric ar primi vreo însărcinare bisericească de orice natură, fără ştirea şi consimţământul autorităţii bisericeşti competente, se va considera şi pedepsi ca neascultare de autorităţi.
Art.26 –
Dacă vreun cleric ar părăsi parohia fără binecuvântarea Chiriarhului, va fi pedepsit pentru neascultare de autorităţi. După 30 de zile de absenţă, parohia sau postul va fi declarat vacant.
În acest caz, decizia de destituire se dă direct de către Chiriarh, fără a se mai trimite în judecata Consistoriului.
Art.27 –
Neglijarea ritualului prescris, în săvârşirea celor sfinte, neglijarea şi neîmplinirea datoriei de a predica în biserică, precum şi neglijarea tuturor îndatoririlor rânduite de autoritatea canonică se vor pedepsi cu pedeapsa dojanei, putându-se ajunge până la oprirea de la slujirea celor sfinte şi transferare.
Art.28 –
Violarea secretului mărturisirii se pedepseşte cu depunerea.
Art.29 –
Dacă vreunul dintre cei supuşi judecăţii bisericeşti va fi condamnat definitiv de instanţele penale pentru vreo crimă sau pentru vreunul din delictele următoare: fals, furt, înşelăciune, abuz de încredere, mărturie mincinoasă, adulter, delapidare, luare de mită, violare de sigiliu, acesta va fi supus judecăţii Consistoriului Mitropolitan.
Dacă cel în cauză a fost condamnat la amendă penală, închisoare pentru fapte de natură penală sau civilă, i se va aplica oprirea de la slujirea celor sfinte pe o durată determinată sau pe durata sancţiunii respective.
Dacă cel în cauză a fost condamnat la închisoare pentru un termen mai mare de un an, i se va aplica una din pedepsele prevăzute la art.4, par.b, după gravitatea cazului.
Art.30 –
Este interzis clericilor a se îndeletnici cu activităţi incompatibile cu slujirea lor.
Clericii au datoria de a cere binecuvântarea chiriahului pentru orice îndeletnicire extraeclezială.
Contravenţiile la acest articol se pedepsesc cu pedeapsa corespunzătoare neascultării de autorităţi.
Art.31 –
Clericii sunt datori să poarte cu cinste costumul preoţesc prevăzut de normele bisericeşti.
Art.32 –
Dacă un cleric necinsteşte costumul preoţesc, pentru prima dată i se vor aplica pedepsele vremelnice prevăzute la art. 4, lit.a şi b. În caz de recidivă, va fi oprit de la slujirea celor sfinte pe timp de o lună, şi tot astfel va fi pedepsit până la îndreptare sau se va depune.
Art.33 –
Clericul care, prin cuvinte necuviincioase sau fapte, a arătat lipsă de respect faţă de casa lui Dumnezeu şi de obiectele sfinte, pentru prima dată se pedepseşte cu dojană severă sau oprirea de la săvîrşirea lucrărilor sfinte şi canon de pocăinţă, după natura greşelii.
De va cădea pentru a doua oară în aceeaşi greşeală, va fi pedepsit cu suspendarea pe termen de 30-90 de zile şi canon de pocăinţă la catedrală sau mânăstire. Dacă va recidiva, se va pedepsi cu depunerea.
Art.34 –
Sperjurul se pedepseşte cu depunerea din treaptă.
Art.35 –
Furtul, camăta, bătaia şi omorul se vor pedepsi cu pedepsele prevăzute de Sfintele Canoane. Omorul săvârşit de un cleric, chiar din greşeală sau în legitimă apărare, atrage după sine oprirea pentru totdeauna de la slujirea Sfintei Liturghii, rămânând numai cu drepturile şi cinstea demnităţii de cleric şi putând îndeplini celelalte ierurgii, afară de Sfintele Taine.
În afară de cazurile prevăzute de acest articol, omorul săvârşit de un cleric se pedepseşte cu caterisirea.
Art.36 –
Clericul care se face vinovat de acte de violenţă, se pedepseşte cu dojană putându- se ajunge până la caterisire.
Art.37 –
Clericii dovediţi că au călcat castitatea sau sfinţenia căsătoriei, căzând în adulter, se depun.
Art.38 –
Clericii văduvi, care se recăsătoresc, se pedepsesc potrivit Sfintelor Canoane. Clericii care divorţează de soţiile lor, în afara motivului de adulter, se opresc de către
Chiriarh de la săvârşirea tuturor lucrărilor sfinte până la refacerea căminului. În cazul când stăruie în despărţire, sunt deferiţi Consistoriului Mitropolitan.
Soţia care, la despărţire, s-a dovedit vinovată de învinuiri prevăzute de Sfintele Canoane, se va pedepsi de Chiriarh, la propunerea Consistoriului Mitropolitan, cu pedeapsă de la dojană arhierească până la oprirea de la împărtăşanie.
Art.39 –
Clericii dovediţi de beţie se pedepsesc prima dată cu canonul la mânăstire, pe timp de 90 de zile, cu sau fără oprire de la slujire pe timp determinat, iar a doua oară se suspendă din post până la pocăinţă şi îndreptare.
În cazul prevăzut de acest articol, pedeapsa se aplică direct de către Chiriarh, în urma constatării faptului pe bază de anchetă. În caz de neîndreptare, se va depune.
Art.40 –
Clericul care în biserică sau în afară de biserică a îndrăznit să săvârşească, beat, vreo slujbă religioasă, pentru prima oară se suspendă din post, cu oprirea de a săvârşi cele sfinte, până la pocăinţa sinceră şi curăţirea conştiinţei în faţa duhovnicului.
Art.41 –
Preotul sau diaconul care, beat, sau după ce a mâncat şi băut ceva, sau a fumat, a îndrăznit să săvârşească Sfânta Liturghie, se pedepseşte cu caterisirea şi se trece în rândul mirenilor.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care a îndrăznit să săvârşească Sfânta Liturghie, fără să facă Proscomidia, precum şi celui ce, săvârşind Proscomidia şi Sfânta Liturghie, lasă intenţionat sau din neglijenţă Sfintele Taine nepotrivite.
Clericii împreună-liturghisitori, care nu se împărtăşesc la Sfânta Liturghie, se pedepsesc cu oprirea de la lucrarea celor sfinte, pe timp de 30-90 de zile, şi sunt trimişi pentru un timp de pocainţă la mănăstire.
Art.42 –
Sunt cu desăvârşire interzise clericilor jocurile de noroc.
Clericului care s-a dovedit jucând jocuri de noroc, pentru prima dată i se va aplica pedeapsa observaţiei.
Dacă va fi jucat în localuri publice, pentru prima dată, se va pedepsi cu pedeapsa degradării din rang, sau cu pierderea oficiului de paroh.
În caz că cel vinovat n-ar avea nici un rang, nici nu este paroh, se sancţionează cu pedeapsa vremelnică prevăzută la art.4 lit.c.
În caz de recidivă, se va exclude din cler pentru totdeauna, prin depunere sau caterisire.
Art.43 –
Este interzis clericilor să viziteze localurile publice de petrecere cu caracter nepotrivit cu calitatea de preot.
Clericul care va contraveni acestei dispoziţii, se va pedepsi pentru prima dată cu dojană arhierească.
Art.44 –
Preotul care, chemat fiind de credincioşi pentru îndeplinirea datoriilor sale, a lăsat să moară un copil fără a fi botezat sau un bolnav neîmpărtăşit, se opreşte de la lucrarea celor sfinte pe timp determinat, cu canon de pocăinţă la catedrală sau mănăstire.
Art.45 –
Clericul care va săvârşi slujba Cununiei fără a fi observat dacă cei ce o cer au îndeplinit prescripţiile legii civile şi bisericeşti, de se va dovedi că a făcut aceasta din neştiinţă sau neglijenţă, se va pedepsi cu pedeapsa dojanei, iar dacă s-ar dovedi că a făcut-o în deplină cunoştinţă de cauză, se va pedepsi cu suspendarea din serviciu pe timp determinat.
Art.46 –
Nici un cleric nu va oficia slujba Cununiei a doua oară persoanelor divorţate numai de instanţele civile, dacă nu va face proba că acele persoane au obţinut dezlegare în urma divorţului şi nu va obţine de la Chiriarh binecuvântare pentru a doua cununie.
Clericul care va fi oficiat o astfel de căsătorie, se pedepseşte cu pedeapsa transferării, iar căsătoria bisericească se va declara nulă.
De vor oficia mai mulţi preoţi, de orice treaptă, la o asemenea căsătorie, tuturor li se va aplica aceeaşi pedeapsă.
Art.47 –
Căsătoriile mixte se pot săvârşi doar după obţinerea dispensei episcopale.
Art.48 –
În urma oricărei pedepsiri, preotul pierde dreptul de a fi promovat într-o funcţie sau slujire pe termen de un an.
ORGANELE ÎNDREPTĂŢITE SĂ APLICE PEDEPSE
Art.49 –
Organele îndreptăţite să aplice pedepsele sunt: Chiriarhul şi Consistoriul Mitropolitan.
Art.50 –
Chiriarhul, pe baza unei anchete regulamentare, sau a unui raport sau referat al organelor administrative în subordine, are dreptul să aplice direct şi fără drept de recurs, din partea celui sancţionat, următoarele pedepse disciplinare, prevăzute în art.4 din Regulament:
1. Avertismentul şi dojana arhierească;
2. Pierderea oficiului de paroh;
3. Oprirea de a săvârşi anumite lucrări sfinte, până la 90 zile într-un an;
4. Oprirea totală de la săvârşirea lucrărilor sfinte, până la 30 zile întrun an;
5. Canonisirea la o sfântă mânăstire sau la catedrală, până la 30 zile într-un an.
Art.51 –
Toate celelalte pedepse se aplică de Chiriarh împreună cu Consistoriul Mitropolitan, în condiţiile prevăzute în prezentul Regulament.
Art.52 –
Oricare pedeapsă rămasă definitivă, va fi trecută în fişa personală a celui pedepsit.
CAPITOLUL AL III-LEA
INSTANŢELE DISCIPLINARE ŞI DE JUDECATĂ BISERICEASCĂ
Art.53 –
Organul disciplinar şi de judecată pentru toţi membrii clerului de mir, vieţuitorii mănăstirilor şi monahii, cântăreţii şi paracliserii în funcţi, este Consistoriul Mitropolitan.
Organele de recurs sunt:
1. Sinodul Mitropolitan, pentru cazurile de depunere din treaptă;
2. Sfântul Sinod, pentru cazurile de caterisire.
CONSISTORIUL MITROPOLITAN
A. Componenţa Consistoriului Mitropolitan
Art.54 –
Consistoriul Mitropolitan este format din: cinci membri titulari şi doi membri supleanţi, aleşi de către Adunarea Mitropolitană pe termen de patru ani şi confirmaţi de Chiriarh, toţi preoţi cu examenul de promovare, din categoria I, doctori sau licenţiaţi în teologie, cu cunoştinţe canonice şi juridice. Din rândul acestora, Chiriarhul numeşte Preşedintele Consistoriului şi completul de judecată format din trei membri.
În caz de vacantare a vreunui post de membru în Consistoriul Mitropolitan, Chiriarhul poate numi înlocuitor până la încheierea mandatului respectiv. Noii membri vor fi prezentaţi Adunării Mitropolitane în proxima sesiune.
Consistoriul va avea un grefier, numit de Chiriarh la propunerea preşedintelui.
Art.55 –
Hotărârile date de Consistoriu din care fac parte membri care nu întrunesc condiţiunile prevăzute în art.54 din prezentul Regulament, sunt nule de drept.
Art.56 –
Nici un preot care a suferit vreo condamnare judecătorească bisericească sau civilă, pentru delictele prevăzute la art.29 din acest Regulament, nu va putea fi ales membru al Consistoriului Mitropolitan.
Dacă un membru, în timpul pentru care este ales, suferă vreo condamnare judecătorească definitivă, pierde dreptul de a mai rămâne membru în Consistoriu.
Art.57 –
Nu pot fi aleşi membri în Consistoriu preoţii care îndeplinesc vreo însărcinare administrativă bisericească. Nimeni nu poate fi în acelaşi timp:
1. Membru al Consiliului Mitropolitan şi al Consistoriului Mitropolitan;
2. Protopop şi membru al Consistoriului Mitropolitan;
3. Funcţionar în administraţia şi controlul bisericesc şi membru al Consistoriului Mitropolitan;
4. Rude între ei sau cu Chiriarhul, până la al patrulea grad de sânge şi al doilea de cuscrie, şi membri ai Consistoriului Mitropolitan.
Art.58 –
Locul membrului revocat va fi ocupat, până la o nouă alegere, de unul din membrii supleanţi desemnat de preşedintele Consistoriului. Alegerea noului membru se va face numai pentru restul timpului, până la împlinirea termenului de patru ani, rămas pentru ceilalţi membri.
Art.59 –
Membrii Consistoriului Mitropolitan sunt retribuiţi conform normelor ce se vor stabili de Sfântul Sinod.
Membri supleanţi se bucură întru totul de drepturile membrilor titulari, pentru timpul ce suplinesc în Consistoriu.
Pentru toţi membrii Consistoriului, care nu locuiesc în reşedinţă, se vor acorda cheltuieli de transport, când vor fi chemaţi să judece.
B. Procedura în materie de judecată bisericească la Consistoriul Mitropolitan
Reclamaţii, învinuiri din oficiu, anchetarea şi acţionarea lor
Art.60 –
Consistoriul Mitropolitan judecă în primă şi ultimă instanţă abaterile şi delictele clericilor prevăzute în art.2 şi 3 din prezentul Regulament şi aplică, după gravitate, una din pedepsele vremelnice sau definitive prevăzute la art. 4.
Pedepsele pronunţate de Consistoriul Mitropolitan au caracter definitiv şi executoriu, după aprobarea lor de către Chiriarh.
Singurele pedepse cu drept de recurs pronunţate de Consistoriul Mitropolitan sunt: depunerea şi caterisirea (prevăzute la art.4, par.B, lit.c şi d).
Art.61 –
Acţiunea împotriva membrilor clerului se va introduce în Consistoriu pe următoarele căi:
1. Prin plângeri adresate Chiriarhului ;
2. Prin rapoarte de inspecţii însoţite de procese-verbale constatatoare ale organelor administrative bisericeşti, care prin natura lor fac dovada certă până la înscrierea în fals ;
3. Prin solicitarea inculpatului care, cu aprobarea Chiriarhului, cere să se justifice faţă de vina imputată;
4. Din oficiu, pe baza referatului oricărui membru al administraţiei mitropolitane.
Art.62 –
Reclamaţiile trebuie să cuprindă: localitatea de unde vine sesizarea, numele şi prenumele, domiciliul reclamantului sau ale reclamanţilor, dacă sunt mai mulţi, al reclamatului (pârâtului) şi ale martorilor propuşi, cu indicarea felului vinei, a datei săvârşirii ei şi a condiţiilor în care s-a petrecut, cum şi toate piesele care s-ar putea folosi de către reclamant ca doveditoare.
Art.63 –
Reclamaţiile care nu vor îndeplini condiţiile art.61 şi 62, se înapoiază spre completare.
Art.64 –
Cazurile prevăzute la art.61, lit.b şi d se trimit în judecată din oficiu de către Chiriarh, iar preşedintele Consistoriului, fără altă trimitere, le va trece în registrul de judecată, în cel mult 10 zile, iar în cazuri excepţionale, trecerea pe registrul de judecată se va face imediat.
Art.65 –
Pentru cazurile prevăzute în art.61, lit.c, preşedintele Consistoriului, primind cererea, fixează termenul şi trimite citaţii părţilor şi martorilor.
Art.66 –
Pentru celelalte reclamaţii prevăzute în art.61, lit. a, Chiriarhul primind reclamaţiile le trimite organului în drept, spre anchetare.
Art.67 –
Abaterile socotite grave de către Chiriarh atrag după sine chiar din momentul ordonării anchetei sau al acţionării în judecată, suspendarea din serviciu a inculpatului, până la darea sentinţei definitive, cu accelerarea însă a judecăţii procesului pentru toate cazurile de această natură.
De asemenea, clericii care sunt sancţionaţi de prima instanţă, cu una din pedepsele prevăzute la art.4, par.B, lit. b, c, d şi e, adică: pierderea pentru totdeauna a dreptului de a fi ridicat la un grad ierarhic superior sau administrativ, depunerea din treaptă, caterisirea sau destituirea, rămân suspendaţi din serviciu, până la darea unei sentinţe definitive, cu aceeaşi obligaţie pentru instanţele respective, de a accelera judecata.
Art.68 –
Întârzierile în împlinirea procedurii şi în darea hotărârilor cad sub controlul consilierului administrativ bisericesc, care propune Chiriarhului pedepsirea celor vinovaţi de astfel de întârzieri nemotivate.
Art.69 –
Înainte de anchetarea vreuneia din plângerile prevăzute în art.61, lit.a, Chiriarhul poate cere informaţii prealabile de la organele administrative subalterne.
Art.70 –
Chiriarhul va stabili locul de desfăşurare a anchetelor.
Art.71 –
Înainte de a merge în localitate, pentru anchetă, delegatul însărcinat cu aceasta va informa părţile despre ziua, ora şi localul unde se va face ancheta, cerându-le să se prezinte cu toate dovezile ce le vor avea.
Înmânarea citaţiilor se va face cu cel puţin trei zile libere înainte de data anchetei.
Părţii învinuite i se vor trimite întotdeauna, în rezumat, punctele de acuzare cuprinse în reclamaţia îndreptată împotriva sa.
Nerespectarea acestor dispoziţii atrage după sine nulitatea anchetei.
Art.72 –
Citarea părţilor şi a martorilor, dacă în cauză este preotul coslujitor, diaconul sau unul din personalul inferior, se va face prin parohul local.
Dacă reclamatul este însuşi parohul, citarea lui, a martorilor şi a reclamantului se va face prin scrisoare recomandată sau printr-un preot delegat de episcop.
Art.73 –
Citarea părţilor se va face prin scrisoare recomandată sau prin persoană încredinţată cu citarea părţilor şi a martorilor.
În caz că vreuna din părţi ar refuza să confirme convocarea sau ar fi absentă din localitate, sau ar fi în incapacitatea fizică de a semna, înştiinţarea va fi transmisă pe bază de proces-verbal.
Prezenţa părţilor şi a martorilor la anchetă face dovada îndeplinirii procedurii de convocare.
Art.74 –
În ziua fixată pentru cercetare, se va respecta următoarea procedură:
1. La locul anchetei vor avea acces doar părţile şi persoanele însărcinate cu ancheta.
2. Se va da citire reclamaţiei sau actului de începere a cercetării canonice.
3. Se va întreba reclamantul dacă-şi recunoaşte reclamaţia şi, în caz afirmativ, dacă o mai susţine.
4. Dacă obiectul reclamaţiei nu este gravă, părţile vor fi sfătuite să se împace.
5. În caz de neîmpăcare, se va începe ancheta, întrebându-se pârâtul ce are de spus în apărare. Depoziţia proprie este suficientă.
6. Se va cere reclamantului să producă dovezile pe care le are pentru susţinerea acuzaţiei.
Art.75 –
Reclamantul este dator să facă proba celor afirmate. Această probă se face cu martori sau cu înscrisuri autentice.
Învinuirile nedovedite cu martori şi înscrisuri, fie la anchetă, fie la judecata în Consistoriu, cad asupra reclamantului, care se pedepseşte de Consistoriu şi de Chiriarh.
Art.76 –
Partea reclamată se va prezenta în persoană şi nu va avea nimic de probat cu martori sau alte dovezi.
Propria sa mărturisire e considerată ca adevărată, până la proba contrarie, şi nu este nevoie să fie sprijinită pe dovezi şi mărturii străine.
La anchetă se vor audia numai martorii reclamantului, pentru a se constata dacă se face dovada celor reclamate, iar pârâtul îşi va propune martori în apărare, numai în faţa instanţei de judecată, dacă pricina va fi deferită spre judecată.
Martorii reclamantului de la anchetă vor fi chemaţi în faţa instanţei de judecată, numai când ar fi cazul de a se stabili jurământul mincinos sau sperjurul, care se pedepsesc conform art.75 din Regulament.
Art.77 –
Audierea martorilor se face introducându-se unul câte unul în localul destinat anchetei.
Martorii vor rămâne în sală până ce toţi cei interogaţi îşi vor încheia depoziţiile.
Art.78 –
Depoziţiile martorilor se fac sub prestare de jurământ pe Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie; în cazuri speciale, anchetatorul sau preşedintele poate dispune şi altfel.
Înainte de a face depoziţia, fiecărui martor i se va atrage atenţia să spună adevărul şi să nu ascundă nimic, pentru că mărturisirea va avea s-o întărească cu jurământ, iar în cazul în care se va dovedi că este mincinoasă, va fi pedepsit conform art.75.
Când un martor, din motive de credintă, refuză să depună jurământul pe Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie, acest lucru se va menţiona în procesul-verbal al şedinţei de anchetă sau judecată, iar el va fi audiat ca martor complementar.
Art.79 –
Fiecare martor are îndatorirea să declare:
1. Numele şi prenumele;
2. Vârsta, cunoscându-se că se va primi ca martor numai o persoană majoră;
3. Religia;
4. Ocupaţia;
5. Dacă este rudă sau încuscrit cu vreuna din părţi şi, în caz afirmativ, în ce grad;
6. Dacă este în duşmănie sau în proces cu una din părţi;
7. Dacă se află în serviciul uneia din părţi sau subaltern;
8. Dacă i s-a promis sau dat ceva, ca să nu spună adevărul şi dacă da, cine sau prin cine;
9. Dacă l-a învăţat cineva cum să mărturisească.
Art.80 –
Martorul va depune mărturia numai oral. O depunere scrisă, trimisă prin intermediar, nu este admisă.
Art.81 –
Martorul, după ce a semnat depoziţia, e obligat să depună jurământul.
Va pune mâna pe Sfânta Cruce, delegatul va rosti şi martorul va repeta după dânsul următoarele:
“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Eu…, jur înaintea Atotputernicului Dumnezeu, care ştie toate, şi mă leg în cuget curat, că am mărturisit adevărul, fără ură, nici părtinire, pentru vreuna din părţi, spunând numai ceea ce am văzut, ceea ce am auzit şi ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu.”
Art.82 –
Fiecare martor, după depunerea jurământului, e obligat să semneze foaia de jurământ.
În cazul în care martorul se află în incapacitatea de a semna, jurământul va fi certificat prin proces-verbal.
Art.83 –
Nu pot fi admişi, nici audiaţi ca martori, decât ortodocşii care întrunesc condiţiile de moralitate, cerute de Sfintele Canoane şi legile ţării respective şi în conformitate cu art.137 din acest Regulament.
Aprecierea calităţii martorilor este lăsată Consistoriului care va asculta, în caz de îndoială, pe reprezentanţii acuzării şi ai apărării.
Respingerea unui martor va fi motivată şi motivele se vor trece în procesul-verbal al anchetei sau în minuta instanţei.
Art.84 –
Lipsa jurământului din dosarul anchetei anulează depoziţia martorului respectiv.
Art.85 –
După ascultarea părţilor şi a martorilor, se va întocmi un proces-verbal, în care se vor trece depoziţiile părţilor şi ale martorilor.
În depoziţiile martorilor se vor trece toate întrebările indicate de art.79, cum şi amintirea faptului că a jurat potrivit art.81.
Art.86 –
Martorii vor putea fi din nou întrebaţi, ori de câte ori va fi nevoie, în urma ascultării altor martori.
Art.87 –
Părţile, ca şi delegaţii, pot pune martorului orice întrebări, dar numai în legătură cu acuzaţia adusă.
Părţile pot pune întrebări numai prin delegat.
Întrebările puse martorilor se administrează mai întâi din partea reclamantului care i-a propus şi numai după aceea din partea pârâtului.
Art.88 –
În cursul depunerii jurământului, nimeni nu are voie să-l întrerupă.
Art.89 –
Dacă reclamantul ar voi să mai propună şi alţi martori decât cei indicaţi de el în reclamaţie, aceasta nu i se va îngădui decât cu condiţia de a-i fi anunţat Chiriarhului cu cel puţin 8 zile înainte de data cercetării.
Martorii noi propuşi pentru data anchetei, după termenul de 8 zile, nu sunt luaţi în considerare, însă pot fi citaţi în faţa Consistoriului, dacă această cauză va fi deferită judecăţii.
Art.90 –
Depunerile părţilor în litigiu, precum şi obiecţiile ce s-ar ridica privitor la martori şi la mărturiile lor, se pot face şi în scris, şi se depun la dosarul anchetei.
Art.91 –
Pentru stabilirea unui adevăr, anchetatorul poate solicita expertize.
Art.92 –
Expertul va trebui să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi martorii şi să depună jurământul prevăzut la art.81.
Art.93 –
Dacă vreo persoană din cele ce depun mărturie în faza cercetării ar fi incapabilă să semneze depoziţia, depoziţia va fi atestată prin proces-verbal.
Art.94 –
După trecerea în procesul-verbal a depoziţiilor părţilor şi a martorilor, persoana însărcinată cu cercetarea va citi în auzul tuturor cele scrise şi va întreba dacă vreuna din părţi mai are ceva de adăugat sau de obiectat.
Art.95 –
Despre răspunsul dat se va face menţiune în procesul-verbal. Lipsa îndeplinirii prevederilor art.94 atrage după sine nulitatea cercetării.
Art.96 –
Procesul-verbal de cercetare va cuprinde pe lângă cele arătate mai sus şi menţiunea incidentelor produse eventual în timpul cercetării.
Art.97 –
Dacă vreuna din părţi sau vreun martor ar rosti vorbe necuviincioase, sau ar ameninţa pe anchetatori, faptul se va considera ca ultraj în exerciţiul funcţiunii.
Art.98 –
Purtarea necuviincioasă din partea reclamantului, a pârâtului sau din partea martorului propus de el, sau lipsa de respect, pe lângă sancţiunile prevăzute de acest Regulament, atrage după sine imediat suspendarea cercetării.
În acest caz, se încheie un proces-verbal, arătând cauza suspendării şi împreună cu toate celelalte acte se trimit Chiriarhului.
Art.99 –
După terminarea cercetării, procesul-verbal, semnat de delegat, reclamant şi pârât, cu toate piesele anexe, se va trimite, cu raport, Chiriarhului care a ordonat ancheta.
Art.100 –
În raport, persoana delegată cu ancheta îşi va da opinia sa, potrivit impresiei ce şi- a făcut la cercetare şi din depoziţiile părţilor, asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei celui reclamat.
Art.101 –
Atât procedura de informare prealabilă, cât şi cea de anchetă – unde va fi cazul – se vor îndeplini în termen de cel mult 30 de zile de la data când persoana însărcinată cu ancheta a primit sau i s-a reînnoit delegaţia din partea Chiriarhului.
Întârzierea peste acest termen atrage după sine pedepsirea delegatului pe cale disciplinară.
Art.102 –
Opinia sa este considerată ca act de autoritate şi confidenţial.
Art.103 –
Îndată ce persoana instituită cu anchetarea a depus la cancelaria mitropolitană rezultatul cercetării, consilierul administrativ mitropolitan cercetează actele, dacă au fost întocmite conform formelor şi regulilor stabilite, dacă cuprind şi lămuresc în totul chestiunea. Consilierul administrativ întocmeşte referat Chiriarhului asupra rezultatului anchetei şi, după cum va fi cazul, va face propuneri pentru trimiterea sau netrimiterea în judecată a acuzatului. Toată această lucrare se va face în timp de cel mult 8 zile.
Art.104 –
Dacă se vor dovedi oarecare neajunsuri, Chiriarhul poate să poruncească foştilor anchetatori sau altor persoane să completeze ancheta.
Art.105 –
Dacă din cercetările făcute, Chiriarhul, la propunerea consilierului administrativ mitropolitan, găseşte că nu este cazul de trimitere în judecată, cazul sau se va clasa, sau, dacă sunt necesare unele din măsurile disciplinare prevăzute la art.50, Chiriarhul le va aplica, făcându-se menţiune despre aceasta în fişa personală (foaia calificativă) a persoanei respective.
Art.106 –
Centrul Mitropolitan ţine un registru al fişelor personale (foaie calificativă pentru fiecare membru al clerului mirean şi al personalului bisericesc din eparhie) în care se vor însemna şi pedepsele.
Acest registru constituie un document confidenţial la dispoziţia Chiriarhului şi nimic nu se poate trece în el, decât de mâna Chiriarhului sau a delegatului său.
Notările neadevărate şi divulgările din partea delegatului Chiriarhului se pedepsesc cu trimiterea acestuia în judecata Consistoriului.
Orice însemnare făcută de altă persoană în acest registru rămâne fără nici o valoare.
Art.107 –
Dacă în urma analizării actelor de cercetare, Chiriarhul socoteşte că acuzaţiile sunt întemeiate, dosarul este transmis spre judecată Consistoriului Mitropolitan.
Art.108 –
Preşedintele Consistoriului, îndată ce primeşte dosarul respectiv, cu ordin de chemare în judecată semnat de Chiriarh, înscrie pe rol cauza respectivă, dispune citarea părţilor şi martorilor (art.89).
PROCEDURA CHEMĂRII ÎN JUDECATĂ
Art.109 – Pentru toate cazurile, termenul de înfăţişare a părţilor în faţa Consistoriului nu va fi mai lung de trei luni de la data înscrierii pe rolul de judecată.
Art.110 –
Citaţiile vor fi astfel redactate:
„în temeiul articolului ... din Statutul Canonic al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, sunteţi citat pentru a vă prezenta în faţa Consistoriului Mitropolitan, în ziua de…, la ora… în localitatea, ……….. adresa……..”.
Art.111 –
Martorii se citează fără menţiunea obiectului pentru care sunt chemaţi.
Art.112 –
Pentru cazurile trimise în judecată pe baza art.61, lit.a, b şi d, se va trimite acuzatului odată cu citaţia şi arătarea capetelor de învinuire.
JUDECAREA PROCESELOR
A. Şedinţe
Art.113 –
Consistoriul pentru judecarea proceselor, ţine şedinţă în locul şi la ora stabilite de Chiriarh. Şedinţele vor fi prezidate de persoana anume desemnată, conform art.54 din acest Regulament. Cancelaria Consistoriului va avea un grefier şi personal auxiliar.
Art.114 –
Orele pentru ţinerea şedinţelor sunt cele precizate în citaţii. Nu vor fi zile de judecată duminicile şi sărbătorile.
Art.115 –
La şedinţele Consistoriului nu vor putea asista decât părţile împricinate cu martorii şi apărătorii lor, şi organul de acuzare.
Art.116 –
Conducerea dezbaterilor o are preşedintele, care ţine şi buna rânduială. Tot ce va ordona el în această privinţă se va executa întocmai.
Art.117 –
Dacă vreo persoană din acelea care asistă la judecată va tulbura liniştea, va fi chemată la ordine de către preşedinte.
În cazul când neliniştea continuă, preşedintele va putea înlătura din sala şedinţelor pe tulburători.
Art.118 –
Dacă părţile împricinate, direct sau prin apărătorii lor, trec marginile bunei cuviinţe şi rostesc insulte sau orice cuvinte necuviincioase, preşedintele le va chema la ordine pentru prima oară, iar a doua oară le va lua cuvântul.
Pentru cazuri mai grave, preşedintele Consistoriului va deschide acţiune contra persoanelor vinovate.
Art.119 –
În toate cazurile de necuviinţă sau agresiune din partea părţilor, procesul va continua să se judece, cu excluderea însă din şedinţă a celor necuviincioşi sau agresivi, împotriva cărora Consistoriul are dreptul de a se folosi şi de celelalte căi bisericeşti şi civile.
În cazul când necuviinţa sau agresiunea va veni din partea apărătorilor, aceştia vor fi deferiţi spre judecată Chiriarhului.
Art.120 –
Când sunt tulburări, preşedintele Consistoriului va putea cere concursul forţei publice, pentru asigurarea ordinii şi liniştii în judecarea proceselor.
B. Instrucţia şi judecarea proceselor
Art.121 –
Procesele se vor judeca după ordinea intrării lor, afară de cazuri mai grave, care cer a fi judecate cât mai urgent.
Art.122 –
La ziua fixată pentru judecată, la chemarea preşedintelui vor fi invitate în sala de sedinţe părţile împricinate.
Art.123 –
Dacă, după constatarea îndeplinirii procedurii, una din părţile împricinate lipseşte, cauza se va putea judeca în lipsă, în cazul când partea prezentă sau acuzarea nu cere amânarea.
Prezenţa părţilor presupune îndeplinirea procedurii.
Art.124 –
Dacă persoanele împricinate lipsesc, judecarea se va amâna pentru altă zi, afară de cazul când există deja o condamnare judecătorească civilă definitivă, în care caz, procesul se va putea judeca după actele din dosar. În cazul în care absenţa părţii împricinate este din rea credinţă, fără anunţarea Chiriarhului, acuzarea poate solicita instanţei şi Chiriarhului oprirea celui în cauză de la slujirea celor sfinte până la judecarea în Consistoriu.
La a doua chemare, procesul se va putea judeca, dacă se constată că s-a îndeplinit procedura, chiar în lipsa persoanei învinuite. Judecata se va face în acest caz după actele aflate la dosar, cu precizarea acestei posibilităţi în citaţiile adresate părţilor.
Art.125 –
În toate cazurile de amânare se va cere şi opinia persoanei însărcinate cu acuzarea.
Art.126 –
Părţile se vor înfăţişa în persoană. Ele pot fi asistate de apărători acreditaţi pe lângă Consistoriul Mitropolitan.
Art.127 –
La proces, preşedintele va da cuvâtul mai întâi reclamantului, după care va urma acuzarea.
Fiecare parte va avea dreptul de a vorbi de două ori; în caz de nevoie, preşedintele poate acorda cuvântul şi de mai multe ori. Când preşedintele găseşte necesar, va putea însărcina pe unul dintre membrii Consistoriului să facă o sinteză scrisă a depoziţiilor.
Această sinteză se va citi în faţa completului şi a părţilor înainte de începerea dezbaterilor.
Art.128 –
Părţile împricinate, direct sau prin apărători, nu aduc în dezbateri decât chestiuni care se referă direct la cauza ce este în dezbatere.
Preşedintele Consistoriului este obligat a opri părţile care ar dori să introducă alte chestiuni.
Art.129 –
Apărarea făcută personal sau prin apărători va putea fi verbală sau în scris.
Art.130 –
Când apărarea este făcută verbal, grefierul va lua notă despre dezbateri, care se vor consemna în procesul-verbal minută al şedinţei.
Art.131 –
Dacă acuzarea şi apărarea se fac în scris, vor fi semnate de persoanele în drept, vor fi citite de ele, iar apoi se vor anexa la dosarul cauzei.
Art.132 –
Părţile pot fi îndatorate, după împrejurări şi după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii în scris.
Art.133 –
Dacă părţile nu au depus concluzii, grefierul va face o sinteză a depoziţiilor.
Art.134 –
Când Consistoriul, după îndeplinirea formelor, este clarificat asupra cauzei, va declara, prin preşedintele său, închiderea dezbaterilor.
Art.135 –
Toate piesele de orice natură, introduse în proces, în cursul dezbaterilor procesului, se semnează de preşedinte.
C. Probe şi mărturii
Art.136 –
Dovada într-o cauză adusă în judecată se poate face:
1. Prin martori, cu respectarea dispoziţiilor art.83, sub prestare de jurământ, care în cazurile când atrag după sine caterisirea, se va face în biserică;
2. Prin mărturii indirecte consemnate în scris;
3. Prin acte ale autorităţilor bisericeşti;
4. Prin orice acte de natură a aduce clarificări Consistoriului.
Art.137 –
Nu pot fi nici într-un caz martori:
1. Rudele în linie dreaptă ale uneia din părţi;
2. Fraţii şi surorile;
3. Unchii, nepoţii şi verii primari, în linie colaterală, deci până la gradul IV inclusiv;
4. Afinii (cuscrii) în acelaşi grad;
5. Persoanele declarate de canoane şi de legi, incapabile de a mărturisi.
Art.138 –
Se vor asculta ca martori:
1. Persoanele invocate de părţi, direct sau prin apărători de instanţă;
2. Orice altă persoană de care are nevoie acuzarea, după aprecierea Consistoriului.
Toate aceste persoane trebuie să satisfacă însă condiţiile prevăzute de prezentul Regulament.
Art.139 –
În cazurile de la lit.a şi b, art.138, părţile care invocă martori, vor comunica Consistoriului lista martorilor cu cel puţin 8 zile înainte de data fixată pentru judecată.
Art.140 –
Martorii propuşi, conform lit.a şi b, ale art. 138, se vor cita prin scrisoare recomandată. Citaţia va cuprinde ziua şi ora, localitatea şi adresa unde au a se prezenta. Nu se vor comunica chestiunile asupra cărora vor depune mărturie.
Art.141 –
Audierea martorilor se va face separat, dar în caz de contrazicere vor putea fi confruntaţi.
Art.142 –
Martorii citaţi, care nu s-au prezentat înaintea Consistoriului la prima citare, se vor cita din nou pentru termenul următor.
Martorul care refuză să răspundă citaţiei din rea voinţă sau rea credinţă, constatată de Consistoriu, intră sub incideţa art.75. Acest lucru se va menţiona şi în citaţie.
Art.143 –
Martorii care au depus mărturia sub prestare de jurământ la momentul anchetei, nu vor mai fi citaţi în faţa Consistoriului, afară de cazul când preşedintele va invoca argumente pentru prezumţia de mărturie mincinoasă. În toate celelalte cazuri, mărturia va fi considerată validă.
Art.144 –
În ziua fixată pentru înfăţişare, martorii vor fi introduşi pe rând în sala şedinţelor şi vor fi reţinuţi după ascultare. Ascultarea martorilor începe cu cei propuşi de acuzare şi sfârşeşte cu martorii propuşi de apărare.
Art.145 –
Fiecare martor va fi mai întâi întrebat de preşedinte, întocmai cum prevede art.79.
Art.146 –
Martorul, după ce-şi va face mărturia, va depune jurământul în Consistoriu, sau în biserică, după formula şi cu procedura prevăzută la art.81.
Art.147 –
Martorul va mărturisi fără să aibă voie a depune mărturia scrisă înainte de audiere.
Art.148 –
După ascultarea martorilor, se va face un proces-verbal, care cuprinde, sub pedeapsă de nulitate:
1. Numele şi prenumele, profesia şi domiciliul martorului;
2. Menţionarea prestării jurământului conform art. 81 şi 82;
3. Depoziţia martorului;
4. Precizarea că i s-au citit cele depuse de el şi asumarea celor înscrise.
Art.149 –
Dacă martorul nu va dori să semneze, aceasta se va consemna în procesul-verbal al şedinţei, iar mărturia nu este considerată validă.
Art.150 –
Fiecare martor, după depoziţie, va rămâne în sală până la sfârşitul şedinţei.
Consistoriul poate cere şi părăsirea sălii de judecată.
Art.151 –
Martorii vor putea fi din nou întrebaţi ori de câte ori va fi nevoie.
Art.152 –
Părţile împricinate, direct sau prin apărători, judecătorii sau persoana însărcinată cu acuzarea, vor putea pune martorului orice întrebare în legătură cu procesul, prin mijlocirea preşedintelui.
Întrebările puse martorului se administrează mai întâi din partea celui care l-a propus, apoi de către partea adversă şi de organul de acuzare.
Art.153 –
În cursul depoziţiei, nimeni nu va putea întrerupe pe martor.
Art.154 –
Dacă din instrucţie ies dovezi grave de mărturie mincinoasă sau de mituire de martor, Consistoriul va pronunţa pedepse conform art.75.
Art.155 –
Dacă toţi martorii citaţi nu pot fi audiaţi în aceeaşi şedinţă, audierea va continua în altă şedinţă, fără altă citaţie, cu anunţarea noului termen de judecată.
Art.156 –
Dacă una sau alta din părţi va cere să se aducă şi alţi martori, Consistoriul va putea acorda prelungirea audierilor. Nu se va putea acorda însă de la prima prezentare în faţa Consistoriului decât o singură prelungire pentru fiecare în parte.
Art.157 –
Dacă martorul nu voieşte, fără un motiv just, să mărturisească sau să jure, va fi exclus sau pedepsit conform art.75.
Art.158 –
Dacă un martor din cauză de boală, sau altă împiedicare de forţă majoră, nu va putea veni la şedinţă, preşedintele va ordona ca el să fie audiat, sub prestare de jurământ, înaintea unui cleric desemnat de Consistoriu.
Art.159 –
Când Consistoriul va judeca persoane deja condamnate definitiv de justiţia civilă, el se va putea servi de sentinţa civilă, de depunerile martorilor, şi de alte dovezi produse în justiţia civilă.
În acest caz, Consistoriul va cere de la justiţia civilă trimiterea dosarului în cauză; în cazul când justiţia civilă nu poate satisface cererea, cel în cauză va fi obligat să producă copii legalizate de pe actele cerute de Consistoriu.
D. Despre hotărâre
Art.160 –
Consistoriul, după ce va fi lămurit asupra cauzei trimise judecăţii sale, va da hotărârea întemeiată pe actele din dosar şi după convingerea ce şi-a format din audieri şi dezbateri.
Art.161 –
Hotărârea va fi motivată pe baza Sfintelor Canoane, a normelor şi regulamentelor bisericeşti aplicate la cauza judecată.
Art.162 –
Hotărârea se va da cu majoritatea de voturi a celor trei membri. Minoritatea va justifica totdeauna părerea sa.
Art.163 –
Pentru cazurile care atrag după sine caterisirea, hotărârea se va da de către completul Consistoriului, cu unanimitate.
Art.164 –
Hotărârea se va pronunţa imediat sau cel mai târziu în trei zile de la încheierea dezbaterilor, în şedinţă, de către preşedinte; iar trimiterea hotărârii Chiriarhului, spre aprobare sau respingere motivată, se va face în cel mult zece zile de la pronunţarea hotărârii. În caz de respingere a sentinţei, acelaşi Consistoriu judecă din nou cauza.
Hotărârea se comunică de Consistoriu ambelor părţi în termen de 15 zile de la aprobarea ei de către Chiriarh.
Art.165 –
Pentru orice caz judecat, se va încheia un proces-verbal, cuprinzând dispoziţiile hotărârii.
Art.166 –
Hotărârea semnată şi pronunţată în şedinţă este definitivă şi nici un judecător nuşi mai poate retrage semnătura.
Art.167 –
Pedepsele prevăzute la art.4, par.B, lit.c (depunerea din treapta) şi lit.d (caterisirea) se dau cu drept de recurs în termen de 15, respectiv 30 zile de la data primirii sentinţei de către cel în cauză.
Toate celelalte pedepse prevăzute de prezentul Regulament, aplicate de Consistoriul Mitropolitan, au caracter definitiv şi executoriu, după aprobarea lor de către Chiriarh.
Art.168 –
Grefierul Consistoriului se va îngriji ca hotărârile redactate şi iscălite să se treacă într-un registru special, unde vor fi semnate de preşedinte.
Art.169 –
Nimic nu se poate scrie în hotărâre pe margini, printre linii, prin adăugiri, prin prescurtări sau cifre, sub pedeapsa anulării ei şi sancţionării celui vinovat.
Art.170 –
Fiecare hotărâre va cuprinde, sub pedeapsă disciplinară, pentru cel ce se va fi abătut:
1. Numele şi prenumele membrilor Consistoriului;
2. Numele şi prenumele, domiciliul părţilor, calitatea în care se judecă, numele şi prenumele apărătorului;
3. Obiectul cererii şi apărării pe scurt;
4. Cuprinsul pe scurt al actelor care au fost prezentate de către părţi;
5. Arătarea că persoana însărcinată cu acuzarea a prezentat sau nu, în scris, concluziile;
6. Punctele de fapt şi de drept, stabilite de Consistoriu;
7. Motivarea hotărârii;
8. Dispozitivul, adică aceea ce judecata hotărăşte în virtutea Sfintelor Canoane, a Statutului de organizare şi a regulamentelor bisericeşti;
9. Data pronunţării;
10. Semnăturile membrilor Consistoriului şi
Art.171 –
Recursul pentru depunerea din treapta preoţiei se adresează preşedintelui Consistoriului Mitropolitan, care, constatând introducerea în termen legal, îl înaintează cu întregul dosar al cauzei Preşedintelui Sinodului Mitropolitan. În caz de caterisire, recursul se îndreaptă direct către Sfântul Sinod.
Art.172 –
Toate hotărârile Consistoriului trebuie să arate precis pedepsele care se dau vinovatului. Condamnările referitoare la veniturile bisericeşti din parohii trebuie arătate distinct în hotărâre.
Art.173 –
Nu dau drept de recurs pedepsele date pe cale disciplinară direct de Chiriarh, prevăzute în Regulament, precum şi cererile pentru pedepsele prevăzute cu drept de recurs şi neintroduse în termen.
Art.174 –
Orice hotărâre dată de Consistoriul Mitropolitan şi rămasă definitivă, va fi supusă Chiriarhului de către consilierul administrativ mitropolitan, spre a dispune aplicarea ei.
Art.175 –
Toate hotărârile se execută prin autorităţile bisericeşti mitropolitane.
DESPRE ACUZARE ŞI APĂRARE
Art.176 –
Când una din persoanele bisericeşti supuse judecăţii este dată în judecată înaintea instanţelor bisericeşti, acuzarea se susţine în Consistoriul Mitropolitan de către Consilierul canonic.
Acuzatorul, înaintea Consistoriului, exercită funcţia în numele Chiriarhului.
Art.177 –
Acuzatorul, în şedinţă, va pune concluzii scrise, pe lângă cele verbale, sau le va depune la preşedintele Consistoriului, în termenul ce i se va fixa.
Art.178 –
Persoanele date în judecata instanţelor bisericeşti vor putea fi asistate de apărători.
Art.179 –
Pe lângă Consistoriul Mitropolitan sunt acreditaţi apărători dintre preoţii licenţiaţi sau doctori în teologie.
Art.180 –
Fiecare apărător va fi confirmat prin Decizia Chiriarhului.
Art.181 –
Nu vor putea fi apărători persoanele care au fost condamnate de instanţele bisericeşti sau de instanţele civile şi penale, cei ce stau sub culpă canonică, cei ce au fost pedepsiţi de Chiriarh conform prezentului Regulament, cât şi cei ce se fac vinovaţi de acte de trafic de influenţă.
Art.182 –
Pedepsele disciplinare care pot fi aplicate de către Chiriarh apărătorilor care compromit onoarea şi demnitatea misiunii lor, sunt:
1. Avertismentul;
2. Interdicţia temporară;
3. Ştergerea din registrul apărătorilor.
Art.183 –
Pedepsele date vor fi motivate şi comunicate în scris apărătorului.
Art.184 –
Deciziile disciplinare date de Chiriarh în cazurile de mai sus sunt definitive.
DESPRE RECUZARE
Art.185 –
Părţile împricinate pot recuza direct sau prin apărător pe orice membru al Consistoriului Mitropolitan, în următoarele cazuri:
1. Dacă este interesat personal în proces;
2. Dacă este rudă sau afin cu vreuna din părţi până la al IV-lea grad inclusiv;
3. Dacă există duşmănie între el şi vreuna din părţi;
4. Dacă şi-a manifestat public ori privat opţiunea sa mai înainte de a se fi pronunţat hotărârea;
5. Dacă a primit de la una din părţi daruri sau promisiuni de daruri ori de servicii;
6. Dacă a fost martor în cauză;
7. Dacă judecătorul este frate, cumnat, ginere sau socru cu apărătorul părţii;
8. Dacă judecătorul a fost apărătorul vreunei părţi în faţa instanţei respective sau în faţa unei instanţe anterioare;
Art.186 –
Dacă părţile declară direct sau prin apărător că acceptă membrul respectiv ca judecător, judecătorul recuzabil va lua parte la proces.
În hotărâre, se va preciza această acceptare.
Art.187 –
Cel ce va dori să iniţieze procedura de recuzare, va trebui să o facă înainte de începerea procesului.
Dacă motivele de recuzare s-au ivit după începerea procesului, partea interesată le va propune, îndată ce le va cunoaşte.
Art.188 –
Recuzarea va fi cerută printr-un act scris dat preşedintelui.
Acest act va fi semnat de partea care propune recuzarea sau de apărătorul său.
Consistoriul va chibzui asupra cererii de recuzare, după ce se vor asculta şi concluziile organelor însărcinate cu acuzarea.
Judecătorul recuzat nu va putea lua parte la deliberare. În caz că cel recuzat este preşedintele, preşedinte va fi cel mai în vârstă dintre membri. Hotărârea Consistoriului se va citi în şedinţă şi va fi dată fără nici un apel sau recurs.
Art.189 –
În cazul când Consistoriul hotărăşte recuzarea, judecarea se amână până la completarea instanţei cu membrii supleanţi.
SINODUL MITROPOLITAN
Art.190 –
Sinodul Mitropolitan, ca instanţă de recurs, are în competenţa sa cauzele venite pe cale de recurs de la Consistoriul Mitropolitan, în care s-a aplicat pedeapsa depunerii din treaptă.
Art.191 –
Părţile, precum şi acuzarea nemulţumite cu hotărârea Consistoriului Mitropolitan prin care s-a aplicat pedeapsa depunerii din treapta preoţiei, pot face apel la Sinodul Mitropolitan, iar pentru caterisire la Sfântul Sinod, în timp de 15 zile de la primirea hotărârii.
Nerespectarea acestui termen atrage după sine pierderea dreptului de recurs, iar hotărârea Consistoriului Mitropolitan rămâne definitivă şi executorie.
Art.192 –
Cererea de recurs, în cazul depunerii din treaptă, va fi adresată preşedintelui Consistoriului Mitropolitan, a cărui sentinţă este atacată cu recurs, iar acesta o va înainta, cu dosarul respectiv, Preşedintelui Sinodului Mitropolitan.
Pentru cazurile de caterisire, cererea de recurs se va adresa Preşedintelui Sfântului Sinod.
Art.193 –
Cererea de recurs va cuprinde: numele, prenumele, profesia şi domiciliul recurentului şi al părţilor cu care a fost în judecată, cum şi motivele de recurs.
Recursul redactat în termeni necuviincioşi, se respinge.
De asemenea, se va alătura la cererea de recurs şi copie legalizată a hotărârii sau a dispozitivului hotărârii recurate. Dacă recurentul voieşte a se servi şi de alte acte afară de cele depuse în dosarul Consistoriului Mitropolitan, va trebui să le depună odată cu cererea de recurs, în care se va face menţiune despre aceasta.
Art.194 –
Recursul trebuie să fie motivat prin petiţia de recurs, depusă în termen, la preşedintele Consistoriului Mitropolitan.
În ea trebuie să se arate motivele de recurs, atât de fond, cât şi de formă, dispoziţiile Statutului şi Regulamentelor bisericeşti, ori principiul de drept canonic violat.
Preşedintele Sinodului Mitropolitan, primind recursul, dispune înscrierea lui în registrul de judecată în termen de cel mult zece zile şi hotărăşte cele de urmare, privind studierea de către consilierul administrativ bisericesc şi de specialişti, cu propuneri.
În recurs nu se va face nici o cerere nouă, care nu s-a făcut la prima instanţă, afară de cele care servesc ca mijloace de apărare la cauza recurată.
În recurs nu se va putea schimba nici cauza, nici obiectul pricinei, nici calitatea părţilor.
Art.195 –
Nu intră în competenţa Sinodului Mitropolitan hotărârile de caterisire care se îndreaptă direct Sfântului Sinod.
Art.196 –
Preşedintele Sinodului Mitropolitan, primind raportul Consilierului administrativ şi al specialiştilor, cu propuneri, dispune data convocării Sinodului Mitropolitan în vederea pronunţării sau respingerii recursului.
Art.197 –
Şedinţele nu sunt publice. Părţile pot fi asistate de apărători.
Art.198 –
La Sinodul Mitropolitan, între specialişti, poate fi cooptat şi un consilier administrativ.
Art.199 –
Pentru ziua fixată în vederea judecării cauzei trebuie să existe dovada convocării Sinodului Mitropolitan, a specialiştilor şi a recurentului.
Art.200 –
Dacă dovezile lipsesc, judecarea se amână pentru o altă dată din lipsă de probe.
Art.201 –
Hotărârea Sinodului Mitropolitan, ca instanţă de recurs, poate să confirme ori să schimbe, total sau în parte, hotărârea recurată.
Art.202 –
În cazurile în care autoritatea bisericească a făcut recurs, părţile vorbesc în urmă.
Art.203 –
Hotărârea Sinodului Mitropolitan, ca instanţă de recurs, este definitivă. Ea se ocupă atât de fondul cauzei, cât şi de aplicarea exactă a Sfintelor Canoane, a Statutului şi regulamentelor bisericeşti, la cauza respectivă.
Art.204 –
Hotărârile vor cuprinde întâmpinările părţilor, concluziile acuzatorului, motivarea
şi dispozitivul, având redactarea prevăzută la art.170-172.
Art.205 –
Sinodul Mitropolitan poate să dea următoarele hotărâri:
1. Hotărâre de respingere a recursului;
2. Hotărâre de casare a sentinţei.
Dacă se respinge dosarul, atunci sentinţa Consistoriului Mitropolitan rămâne definitivă şi executorie
În caz de casare a sentinţei, Sinodul Mitropolitan reţine dosarul şi trece la reanalizarea cauzei. Hotărârea pe care o va da rămâne definitivă şi executorie după aprobarea ei de către Chiriarh.
Art.206 –
Sinodul Mitropolitan, ca instanţă de recurs, va avea o sală (birou) pentru şedinţele de judecată şi un grefier.
RECURSUL LA SFÂNTUL SINOD
Art.207 –
În cazul când Consistoriul Mitropolitan a pronunţat pedeapsa caterisirii unui preot sau diacon, condamnatul va putea face recurs la Sfântul Sinod.
Art.208–
Recursul se va face în termen de 30 de zile de la data primirii hotărârii de către cel în cauză.
Art.209 –
Recursul se va face cu petiţie adresată P.F.Patriarh, Preşedintele Sfântului Sinod, la care se va alătura şi copie de pe hotărârea Consistoriului.
Art.210 –
Clericul condamnat la caterisire este de drept suspendat din slujire.
Hotărârea pronunţată de Sfântul Sinod va fi definitivă şi executorie după aprobarea ei de către Patriarh.
Art.211 –
Condamnarea definitivă a unui cleric la caterisire va fi comunicată tuturor eparhiilor şi va fi publicată în Buletinul oficial al Mitropoliei.
NORMELE ŞI CONDIŢIILE DE REVIZUIRE A HOTĂRÂRILOR DATE DE INSTANŢELE BISERICEŞTI DE JUDECATĂ
Art.212 –
Orice hotărâre dată de instanţele bisericeşti de judecată, rămasă definitivă, capătă putere de lucru judecat.
Art.213 –
Clericul condamnat la depunerea din treaptă, caterisire sau afurisenie, prin hotărâre rămasă definitivă şi învestită cu titlu executoriu, poate solicita Sfântului Sinod revizuirea sentinţei dacă se află în posesia unor documente care probează nevinovăţia sa şi dacă dovedeşte că nu a putut face uz de ele în cadrul procedurii iniţiale de judecată.
Cererea de revizuire, bine motivată, însoţită de actele respective, va fi adresată Patriarhului, ca Preşedinte al Sfântului Sinod.
În cazul în care există elemente noi cu o importanţă evidentă pentru stabilirea responsabilităţilor, Sfântul Sinod va desemna un Consistoriu Eparhial dintr-o eparhie autonomă din Europa Occidentală pentru rejudecarea cauzei.
Consistoriul Eparhial respectiv, poate casa decizia de condamnare şi poate reţine cauza pentru rejudecare.
Hotărârea dată de acest Consistoriu va fi fără drept de recurs şi va fi executorie după semnarea ei de către Patriarh.
PRESCRIPŢII
Art.214 –
Toate abaterile prevăzute în art.2 din prezentul Regulament se prescriu în termen de 3 ani de la săvârşirea lor, iar delictele prevăzute de art.3 se prescriu în 5 ani de la săvârşirea şi consumarea lor, dacă nu sunt delicte continui.
Se exceptează, totuşi, de la această regulă următoarele delicte: apostasia, erezia, schisma, omorul şi recăsătorirea preoţilor şi diaconilor.
Art.215 –
Dacă este vorba de o cauză penală sau civilă, prescripţia operează potrivit acelor legi, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul precedent, ultimul alineat.
INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI PENTRU MONAHI
Art.216 –
Pentru judecarea vieţuitorilor din mănăstiri, a monahilor şi monahiilor, ierodiaconilor şi ieromonahilor, sunt cooptaţi în Consistoriul Mitropolitan, prin decizia Chiriarhului, doi ieromonahi. Aceştia, împreună cu Preşedintele Consistoriului, formează completul de judecată, care va judeca după normele prevăzute în prezentul Regulament.
În caz de condamnare la caterisire sau excludere din monahism, recursul se îndreaptă către Sfântul Sinod, care va proceda ca şi cu recursurile clerului de mir.
DISPOZIŢII FINALE
Art.217 –
Fiecare şedinţă a Consistoriilor se deschide prin rostirea de către preşedinte a rugăciunii “Împărate Ceresc” şi se termină cu rugăciunea “Tatăl nostru”.
Art.218 –
Acest Regulament intră în vigoare de la data aprobării lui de Adunarea Mitropolitană.