Print Friendly, PDF & Email

Il provvedimento è disponibile nelle seguenti lingue:

LEGEA PENTRU REGIMUL GENERAL AL CULTELOR

(54/1928)

 

I. DISPOZIŢIUNI GENERALE

 

ART. 1.

Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate şi protecţiune, întrucât exerciţiul lor nu atinge ordinea publică, bunele moravuri şi legile sale de organizare.

 

ART. 2.

Împiedicarea exerciţiului liber al oricărui cult se va pedepsi potrivit dispoziţiunilor respective din codul penal.

Serviciile religioase în afară de biserici sau case de rugăciuni se vor face cu observarea strictă a legilor şi regulamentelor în vigoare, evitându-se orice acte cari ar putea aduce vreo jignire celorlalte culte sau ar constitui demonstraţii uni împotriva lor.

 

ART. 3.

Credinţele religioase nu pot împiedica pe nimeni de a dobândi sau exercita drepturile civile şi politice, nici nu pot scuti pe nimeni de la obligaţiunile impuse de legi.

 

ART. 4.

Nimeni nu poate fi urmărit de autorităţile bisericeşti pentru motivul că şi-a îndeplinit vre-o obligaţie impusă de legi sau că nu a săvârşit vre-o fapta oprită de legi.

 

ART. 5.

Nimeni nu poate fi constrâns să participe la serviciile religioase ale unui alt cult.

Îndatorirea funcţionarilor şi militarilor ţinuţi prin serviciul lor sau comandaţi să participe la serviciile religioase oficiale nu poate fi considerată ca constrângere.

 

ART. 6.

Constituirea de organizaţiuni politice pe bază confesională şi tratarea chestiunilor de politică militantă în sânul corporaţiunilor şi instituţiunilor bisericeşti sunt interzise.

„Membrii clerului, călugării şi predicatorii cari, în locaşurile de rugăciune ori în adunările credincioşilor convocaţi pentru practice religioase, prin cuvinte rostite în public ori prin răspândirea de scrieri, vor indemna sau provoca direct la nesupunere către Constituţie, autorităţile Statului sau a legilor, regulamentelor şi ordonanţelor în vigoare, precum şi acei cari vor ameninţa pe credincioşii lor cu pedepse spirituale dacă se vor supune autorităţilor Statului şi legilor în vigoare, ori le vor acorda sau promite beneficii spirituale dacă nu se vor supune, se vor pedepsi cu închisoare de la 6 luni până la 2 ani şi cu suprimarea subvenţiei (salariului) acordat de stat".

„Suprimarea subvenţiunii, pentru prima oară, se va face de la un an până la cinci ani, iar în caz de recidiva suprimarea se va face pentru totdeauna".

„De aceeaşi pedeapsă sunt pasibili membrii clerului, precum şi organele de conducere ale cultelor cari vor pune la dispoziţia cultelor locaşurile sfinte pentru întruniri convocate cu scopul de a se agita împotriva autorităţilor Stalului ori a legilor în vigoare".

„Credincioşii cari vor agita în locaşurile de rugăciune ori în adunările convocate pentru practice religioase, cu graiul viu ori prin răspândirea de scrieri, contra autorităţilor Statului sau a legilor, regulamentelor şi ordonanţelor în vigoare, se vor pedepsi cu închisoare de la 3 luni până 1 an".

„Art. 167 din codul penal român se extinde asupra întregului teritoriu al ţării".

 

ART. 7.

Nici un cult nu poate avea relaţiuni de dependenţă cu vreo autoritate sau organizaţie bisericească din străinătate, afară de cele impuse de principiile lui dogmatice şi juridico-canonice.

Relaţiunile dintre Stat şi cultul catolic - singurul în ţară cu asemenea dependenţă - vor putea fi stabilite printr-un acord special, care va fi supus Corpurilor legiuitoare pentru aprobare.

 

ART. 8.

Jurisdicţia autorităţilor religioase ale cultelor din ţară nu se poate întinde în afară de teritoriul Statului român.

Asemenea nici autorităţile religioase ale cultelor din străinătate nu vor putea exercita nici o jurisdicţiune în cuprinsul Statului român.

 

ART. 9.

Cultele şi asociaţiunile religioase nu pot primi ajutoare materiale din străinătate direct sau indirect, fără a le aduce la cunoştinţă guvernului. Ele sunt obligate să comunice Ministerului Cultelor orice ajutoare de asemenea natură. Când scopul pentru care se dau ori se întrebuinţează aceste ajutoare este potrivnic intereselor Statului sau armoniei interconfesionale a ţării, Ministerul Cultelor va putea interzice primirea lor, sub sancţiunea retragerii temporare sau definitive a ajutorului de Stat pentru culte şi a anularii autorizaţiei de funcţionare pentru asociaţiunile religioase.

 

ART. 10.

Membrii clerului, ai organelor de conducere şi funcţionarii de orice categorie ai cultelor şi instituţiilor lor trebuie să fie cetăţeni români, cari se bucură de toate drepturile civile şi politice şi cari nu au fost condamnaţi prin sentinţă definitivă pentru crime contra bunelor moravuri şi contra siguranţei Statului şi în genere pentru orice faptă care ar atrage interdicţiune corecţională. În mod excepţional, Ministerul Cultelor poate admite ca membri ai clerului şi cetăţeni străini, însă pentru un timp limitat şi numai în cazul când existenţa sau funcţionarea unei comunităţi religioase ar fi periclitată prin încetarea serviciului religios. Instanţele judecătoreşti sunt obligate să comunice Ministerului Cultelor, iar acesta şefilor cultelor respective orice sentinţă de condamnare definitivă de natura celor mai sus arătate, privitoare la membrii clerului şi la funcţionarii de orice categorie ai cultelor.

Şefii Cultelor (Mitropoliţii, Episcopii, Supraintendenţii etc.) vor fi judecaţi pentru delictele ordinare şi politice de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 

ART. 11.

Organizaţiile cultelor istorice, create şi reprezentate în conformitate cu sistemul lor de organizare şi prevăzute în statute (comunităţile, parohiile, protopopiatele, mânăstirile, capitulele, episcopiile, arhiepiscopiile, mitropoliile etc.) sunt persoane juridice.

 

ART. 12.

Cultele îşi vor conduce afacerile lor interne în conformitate cu statutul lor de organizare, aprobat în condiţiunile legii de faţă. Administrarea patrimoniilor şi fundaţiunilor lor se va face de către organele competente ale cultelor, sub supravegherea autorităţilor bisericeşti superioare.

Fundaţiunile vor fi administrate potrivit actelor de fundaţiune ori dispoziţiilor testamentare şi nu vor putea fi folosite decât în scopurile speciale pentru cari sunt destinate.

Cultele vor putea face schimbări în destinaţia patrimoniilor şi fundaţiunilor lor numai în conformitate cu statutul lor de organizare şi cu legile în vigoare. Achiziţiunile, cu titlu gratuit, de averi mobile şi imobile, de către Culte, până la valoarea de 50.000 lei vor fi comunicate Ministerului Cultelor, iar cele mai mari de 50.000 lei se vor putea face numai cu aprobarea acelui Minister.

 

ART. 13.

Hotărârile instanţelor disciplinare şi judecătoreşti ale cultelor se execută prin organele lor proprii.

La cererea autorităţilor bisericeşti, făcută prin mijlocirea Ministerului Cultelor, organele executive ale Statului vor da concursul lor pentru aducerea la îndeplinire a acestor hotărâri.

 

ART. 14.

Cultele pot înfiinţa, administra şi controla instituţiuni culturale şi de binefacere în marginile şi potrivit dispoziţiunilor legilor privitoare la acest fel de instituţiuni.

 

ART. 15.

Cultele pot înfiinţa şi conduce institute speciale pentru pregătirea clerului lor.

Programele pentru studiile teologice vor fi stabilite de autoritatea bisericească competentă şi vor fi comunicate Ministerului Cultelor.

Studiul istoriei, al limbii şi literaturii Române şi al Constituţiei ţării sunt obligatorii în aceste institute şi se vor preda conform unui program stabilit de autoritatea bisericească competentă în acord cu Ministerul Cultelor şi acel al Instrucţiunii, aşa fel ca să nu împiedice pregătirea teologică specială şi să fie compatibil cu caracterul religios-moral al acestor institute.

Diplomele de pregătire teologică obţinute în străinătate vor trebui să fie echivalate pe baza unui examen special cu programa studiilor de istorie, de limbă şi literatură română şi de Constituţiunea ţării, obligatorii în institutele teologice din ţară ale cultelor respective.

Examenele pentru echivalarea diplomelor din străinătate se vor face la institutele teologice cu cadre ale cultelor respective de către o comisiune la lucrările căreia va asista un reprezentant al Ministerului Cultelor.

 

ART. 16.

Cultele au dreptul a face instrucţiunea religioasă a elevilor de credinţa lor din şcolile publice şi particulare, conform legilor privitoare la instrucţiunea publică.

Asemenea au dreptul a săvârşi, prin preoţii lor în armată, în spitalele civile şi militare, orfelinate, şcoli corecţionale şi penitenciare, pentru credincioşii lor, servicii religioase de orice natură, cu observarea legilor sau regulamentelor instituţiilor respective.

Când numărul credincioşilor unui cult din institutele enumerate la aliniatul precedent va necesita preoţi proprii, autorităţile respective vor putea angaja asemenea preoţi pe seama lor.

 

ART. 17.

Cultele pot întreţine cimitire proprii pentru credincioşii lor.

Comunele sunt datoare a înfiinţa şi întreţine cimitire comune pentru cultele cari nu au cimitire proprii.

 

ART. 18.

Toate cultele sunt datoare a face servicii religioase la solemnităţile naţionale şi la cele ale Familiei Dominatoare. Aceste solemnităţi se vor fixa prin regulamentul acestei legi.

 

ART. 19.

Bisericile (casele de rugăciuni), curtea, cimitirele şi odoarele sacre nu pot fi nici urmărite, nici sechestrate, sub nici o formă.

 

ART. 20.

Actele stării civile sunt de atribuţia legii civile. Întocmirea acestor acte va trebui să preceadă întotdeauna binecuvântarea bisericească.

 

II. RAPORTURILE DINTRE STAT ŞI CULTE.

 

ART. 21.

Pe lângă Biserica ortodoxă, a cărei organizare este stabilită prin lege specială, în Statul român mai există următoarele culte istorice:

a) Cultul român greco-catolic (unit);

b) Cultul catolic (de rit latin, grec-rutean şi armean);

c) Cultul reformat (calvin);

d) Cultul evanghelic-luteran;

e) Cultul unitarian;

f) Cultul armeano-gregorian;

g) Cultul mozaic (cu diferitele sale rituri);

h) Cultul mohamedan.

 

ART. 22.

Culte noi pot fi recunoscute în Stat dacă confesiunea de credinţă şi principiile lor religioase morale nu vor fi potrivnice ordinii publice, bunelor moravuri şi legilor ţării şi dacă sistemul lor de organizare, conducere şi administrare va fi în conformitate cu dispoziţiunile legii de faţă.

Pentru obţinerea recunoaşterii, ele vor trebui să prezinte Ministerului Cultelor un statut, cuprinzând confesiunea de credinţă, principiile religioase morale şi sistemul de organizare, conducere şi administrare, care statut, după ce va fi examinat de Ministerul Cultelor, va fi supus aprobării corpurilor legiuitoare.

Recunoaşterea dată unui cult nou poate fi revocată, pe aceeaşi cale, dacă organele, corporaţiile şi membrii săi contravin în mod făţiş dispoziţiunilor acestei legi şi ale statului aprobat.

 

ART. 23.

Capacitatea juridică a cultelor noi recunoscute se limitează la achiziţiuni de imobile şi bunuri necesare numai pentru serviciul divin (Case de rugăciuni), locuinţe pentru slujitori şi cimitire.

Înainte de transcrierea sau intabularea dreptului de proprietate, actele de achiziţie pentru astfel de imobile şi bunuri vor trebui să aibă aprobarea Ministerului de Culte.

 

ART. 24.

Asociaţiunile religioase şi funcţionarea lor stau sub regimul legilor privitoare la asociaţiuni în genere şi la întruniri publice.

Sunt cu desăvârşire interzise, sub sancţiunea pedepselor prevăzute în codul penal, acele asociaţiuni religioase cari propagă doctrine de natură a aduce atingere legilor de organizare ale Statului şi instituţiilor sale şi cari prin practicile lor rituale contravin bunelor moravuri şi ordinei publice. Asociaţiunile religioase cari vor primi şi vor înscrie printre membrii lor persoane ce au părăsit un cult fără îndeplinirea formalităţilor prevăzute la art. 45, se vor pedepsi conform dispoziţiunilor respective din codul penal.

Autorizaţiunile pentru funcţionare a asociaţiunilor religioase se vor acorda de Ministerul Cultelor, căruia aceste asociaţiuni sunt obligate a-i trimite sau prezenta orice acte şi informati une privitoare la organizarea şi activitatea lor.

Autorizările de funcţionare ale asociaţiunilor religioase vor putea fi anulate în caz de neobservare strictă a condiţiunilor stabilite şi impuse cu prilejul acordării lor.

 

ART. 25.

Statul are asupra tuturor cultelor dreptul de supraveghere şi control care se va exercita prin Ministerul Cultelor.

Autorităţile tuturor cultelor sunt datoare să trimită şi să dea acestui Minister sau delegaţilor săi autorizaţi orice acte oficiale şi orice informaţie li s-ar cere.

 

ART. 26.

Toate instrucţiunile şi ordinile de interes obştesc, date de autorităţile cultelor slujitorilor sau credincioşilor lor, se vor aduce în acelaşi timp şi la cunoştinţa Ministerului Cultelor.

Acesta va interzice executarea instrucţiunilor şi ordinelor cari sunt contrare ordinei publice, bunelor moravuri, legilor în vigoare şi siguranţei Statului.

 

ART. 27.

Şefii cultelor (mitropoliţii, episcopii, superintendenţii etc.), aleşi sau numiţi în conformitate cu statutele lor de organizare, nu vor fi recunoscuţi şi introduşi în funcţiune, decât după aprobarea Maiestăţii Sale Regelui, dată pe baza recomandării Ministerului de Culte şi după depunerea jurământului de fidelitate către Suveran şi de supunere faţă de Constituţie şi legile ţării. Formula de jurământ este următoarea:

Înaintea lui Dumnezeu, jur credinţă Maiestăţii Sale Regelui României şi succesorilor săi;

Jur că voi respecta şi voi face să se respecteze de către subalternii mei constituţiunea şi legile ţării;

Jur că nu voi întreprinde nici o acţiune de natură a aduce atingere ordinei publice sau integrităţii Statului român;

Aşa să-mi ajute Dumnezeu.

Funcţionarii publici ai cultelor, la intrarea în slujbă, vor depune, înaintea autorităţii lor competente, jurământul de credinţă către Maiestatea Sa Regele şi de supunere faţă de Constituţie şi legile ţării, în prezenţa unui reprezentant al guvernului.

Formula de jurământ pentru aceşti funcţionari va fi cea prevăzută la art. 11 al regulamentului statutului funcţionarilor publici.

Cei cari nu au depus acest jurământ până la intrarea în vigoare a acestei legi, îl vor depune întermenul ce se va fixa de Ministerul Cultelor. Procedura depunerii jurământului se va determina prin regulamentul acestei legi.

 

ART. 28.

Cultele nu pot crea eparhii (dioceze, superintendenţii etc.), peste cele existente în momentul promulgării legii de faţă şi nici nu pot schimba titulatura, întinderea şi sediul vreunei eparhii decât cu aprobarea guvernului, dată prin lege specială.

 

ART. 29.

Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi instituţiunilor lor se vor acoperi în primul rând din mijloacele proprii ale cultelor, create şi administrate în conformitate cu statutul lor de organizare.

 

ART. 30.

Cultele pot impune credincioşilor lor contribuţiuni pentru scopurile arătate în articolul precedent.

Aceste contribuţiuni vor putea fi încasate şi prin organele fiscale ale Statului, dar numai pentru instituţiunile şi exigenţele bisericeşti şi culturale existente în momentul promulgării legii de faţă şi în condiţiunile stabilite, prevăzute în regulamentul de aplicare al legii.

Datele privitoare la aceste contribuţiuni se vor ţine la dispoziţiunea Ministerului de Culte şi Ministerului de Finanţe, pentru a se putea cerceta dacă cultele s-au conformat dispoziţiunilor cuprinse în acest articol.

Pentru încasarea prin organele fiscale ale Statului a eventualelor contribuţiuni impuse pentru noi instituţiuni şi exigenţe, cultele vor trebui să obţină aprobarea prealabila a Ministerului de Culte şi a Ministerului de Finanţe.

 

ART. 31.

Ajutoarele pe cari Statul le va acorda diferitelor culte vor fi în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români ai lor faţă de populaţia totală a ţării, cu situaţia materială a cultelor respective şi cu nevoile lor reale.

Aceste ajutoare vor fi date pentru acoperirea nevoilor lor pentru necesităţi specificate şi constatate că ar depăşi veniturile ce le au şi niciodată sub formă de sume globale.

Ele vor putea fi retrase sau suspendate de Ministerul Cultelor celor vinovaţi de agitaţiuni împotriva ordinei şi siguranţei Statului şi pentru violarea dispoziţiunilor acestei legi.

 

ART. 32.

Completarea veniturilor clerului şi plata funcţionarilor cultelor se vor face după norme generale, stabilite prin lege şi în armonizare cu salariile funcţionarilor publici.

 

ART. 33.

Pentru a putea obţine ajutor de la Stat în scopul susţinerii clerului slujitor parohiile saucomunităţile ce se vor înfiinţa de aci înainte trebuie să aibă cel puţin 400 familii în comunele urbane şi 200 în comunele rurale. În cazuri bine motivate se pot ajuta şi parohii sau comunităţi cu un număr mai mic de familii.

 

ART. 34.

Cultele cari primesc ajutor de la Stat vor ţine conturile de venituri şi cheltuieli la dispoziţia Ministerului Cultelor, care va controla dacă sumele acordate au fost întrebuinţate poltrivi  destinaţiunilor şi cu respectarea legii contabilităţii publice privitoare la instituţiile cu caracter autonom.

Controlul prevăzut în acest articol se va face pe baza unui regulament special întocmit de Ministerul Cultelor împreună cu Ministerul Finanţelor.

 

ART. 35.

Toate numirile membrilor clerului şi funcţionarilor de orice categorie ai cultelor în posturi subvenţionate de Stat, vor trebui să fie comunicate Ministerului Cultelor.

 

ART. 36.

Ordinele şi congregaţiile religioase, existente pe teritoriul Statului român înainte de promulgarea acestei legi, îşi vor păstra actualele case şi mănăstiri, dacă îndeplinesc condiţiile legilor în vigoare şi dacă superiorul (provincialul) şi membrii lor vor fi cetăţeni români şi vor locui în ţară.

Superiorii (provincialii) şi membrii cari nu vor voi sau nu vor dobândi cetăţenia română nu vor mai putea rămâne în ţară ca membri ai ordinului ori congregaţiei respective.

Termenul de îndeplinire a acestei condiţiuni va fi fixat de Ministerul Cultelor.

Case şi mănăstiri noi vor putea fi deschise numai cu autorizaţia guvernului.

Ordine şi congregaţiuni noi nu se vor putea aşeza în ţară decât pe bază de lege.

 

ART. 37.

Averea cultelor dispărute revine de drept Statului.

 

ART. 38.

Instituţiunea patronatului cu drepturile şi obligaţiunile de orice categorie este şi rămâne desfiinţata fără nici o indemnizare.

 

ART. 39.

Situaţia juridică (titlul de proprietate) a imobilelor (biserici, case parohiale şi dependinţe) şi bunurilor bisericeşti cari până la promulgarea acestei legi erau patronate, se va verifica şi, eventual, rectifica în cărţile funduare după următoarele principii:

a) dacă se constată, cu ocazia verificării, că aceste imobile şi bunuri aparţin comunităţilor bisericeşti locale, ele rămân în deplina lor proprietate şi posesiune;

b) dacă se constată că aparţin patronului - fie acesta Stat sau instituţie a sa (judeţ, comună etc.), fie particular - ele rămân în proprietatea acestora, dar în posesiunea comunităţii locale;

c) dacă patronul particular care deţine un drept de patronat personal, a dispărut, dreptul de proprietate al imobilelor şi bunurilor trece asupra Statului, iar posesiunea rămâne comunităţii locale;

d) dacă patronul imobilelor şi bunurilor bisericeşti dintr-o comunitate locală, care s-a desfiinţat pe cale legală sau prin dispariţia credincioşilor, este Statul, acesta va dispune liber de ele; iar dacă este un particular, acesta, în acord, cu Ministerul Cultelor, va afecta posesiunea lor pentru trebuinţele generale ale cultului.

Aceleaşi principii se aplică şi pentru cazul că e vorba de alte părţi constitutive şi instituţiuni ale cultelor decât comunităţile locale.

Verificarea prevăzută în acest articol va fi făcută, la cererea Ministerului Cultelor, de tribunalele în circumscripţia cărora se află imobilele şi bunurile, după ce vor fi citate părţile interesate.

Statul va fi reprezentat prin Ministerul Cultelor.

Hotărârea tribunalului este supusă apelului în termen de 15 zile de la comunicare.

Hotărârea definitiva va fi înaintată judecătoriei unde se află cărţile funduare spre a se face confirmarea sau rectificarea cuvenită.

 

ART. 40.

Corespondenţa organelor bisericeşti cu autorităţile Stalului se va face în limba română.

 

III. RELAŢIUNILE DINTRE CULTE.

 

ART. 41.

Membrii unui cult nu pot fi constrânşi să contribuie la întreţinerea altui cult.

 

ART. 42.

Preoţii unui cult pot săvârşi slujbe şi ceremonii religioase numai credincioşilor cultului propriu.

Excepţii de la aceasta dispoziţie se pot face în cazul când credincioşii unui cult, cari n-au preot în localitate, ar cere ei înşişi la locuinţa lui serviciul preotului unui alt cult şi numai pentru cazuri de extremă necesitate şi urgenţă.

 

ART. 43.

Constituţiunea garantând tuturor cetăţenilor libertatea de conştiinţa, oricine are dreptul de a aparţine oricărui cult.

 

ART. 44.

Oricine a împlinit vârsta de 18 ani poate trece de la un cult la altul, observând formele stabilite în aceasta lege.

De acest drept nu beneficiază cei ce suferă de boale cari împiedică libera voinţă.

Femeile măritate pot să-şi schimbe religiunea chiar înainte de 18 ani.

 

ART. 45.

Oricine, întrunind condiţiunile de la articolul precedent, voieşte să între sau să treacă la alt cult, va anunţa această intenţie, în persoană şi însoţit de doi martori, ofiţerului stării civile al comunei unde domiciliază.

Ofiţerul stării civile va încheia proces-verbal despre declaraţia de trecere, semnat de cel ce face declaraţia şi de martori, şi-l va înainta, în copie, în termen de cel mult 8 zile de la data declaraţiunii, preotului căruia aparţine declaratul.

Anunţarea trecerii se poate face şi în forma unei declaraţiuni autentice la judecătorie sau la notarul public şi depusă la ofiţerul stării civile.

Dacă în termen de 30 de zile de la înştiinţarea preotului autorul declaraţiei nu revine asupra ei, trecerea se consideră făcută pe deplin drept de la această dată.

Ofiţerul stării civile va face, în acest caz, modificările cuvenite în registrele respective, va elibera declarantului o dovadă oficială despre trecere, anunţând aceasta atât preotului căruia a aparţinut, cât şi aceluia la care a trecut.

Revenirea asupra declaraţiunii de trecere se face cu observarea aceloraşi formalităţi.

Formalităţile articolului de faţă se aplică şi acelora cari vor să părăsească vreun cult fără a trece la altul.

Declaraţiunile sau cererile de cari se ocupă acest articol sunt scutite de timbru.

 

ART. 46.

Oricine trece de la un cult la altul este dator a suporta toate sarcinile materiale impuse de statutele şi de angajamentele luate faţă de cultul părăsit până la sfârşitul anului în care s-a făcut trecerea.

Este interzis cultelor primirea de credincioşi, cari părăsind un cult n-au îndeplinit formalităţile de trecere prevăzute în art. 45.

 

ART. 47.

Copiii ai căror părinţi aparţin aceleiaşi religiuni, urmează religiunea părinţilor.

Dacă unul din părinţi trece la alt cult, copiii de sexul lui, sub etatea de 18 ani urmează cultul părintelui trecut.

Când unul din soţi trece la religiunea celuilalt, copiii sub 18 ani urmează religiunea comună a părinţilor.

Dacă părinţii nu sunt de aceeaşi religiune, tatăl are dreptul de a determina, pentru fiecare copil în parte, căreia din cele doua religiuni ale părinţilor săi aparţine. Aceasta însă odată pentru totdeauna, anume cu prilejul înscrierii copilului în registrele stării civile.

Orice convenţiuni anterioare căsătoriei prin cari s-ar hotărî religiunea copiilor vor fi nule şi neavenite.

Dacă tatăl copilului este mort, acest drept revine mamei.

 

ART. 48.

Copiii nelegitimi urmează religiunea mamei.

 

ART. 49.

Copiii găsiţi, dacă nu au nici o indicaţiune cu privire la religia lor sau a părinţilor, urmează religiunea aceluia care i-a primit spre creştere, iar dacă sunt aşezaţi în azile (case de creştere), stabilirea religiunii lor se va face după criteriile următoare:

a) Dacă azilul este întreţinut de vre-o instituţie confesională, vor urma religiunea instituţiei respective;

b) Dacă azilul este întreţinut de comună sau judeţ, vor urma religiunea majorităţii locuitorilor din acea comună sau din acel judeţ;

c) Dacă azilul este întreţinut de Stat, copiii vor urma religiunea ortodoxă.

 

ART. 50.

În caz de adopţiune, copiii orfani de ambii părinţi sub vârsta de 18 ani, pot urma religiunea adoptantului la dorinţa acestuia, manifestată înaintea ofiţerului stării civile.

Dacă ambii soţi adoptă de comun acord, religiunea copiilor orfani va fi determinată potrivit art. 47.

Dacă amândoi sau numai unul dintre părinţii copiilor adoptaţi trăiesc, copiii, nu vor putea urma religiunea adoptantului decât cu învoirea prealabilă a părinţilor.

 

DISPOZIŢIUNI FINALE

 

ART. 51.

Toate cultele sunt datoare a-şi pune în concordanţă statutele lor de organizare cu dispoziţiunile legii de faţă, în termen de 1 an de la publicarea regulamentului ei de aplicare înaintându-le Ministerului Cultelor spre aprobare şi confirmare prin decret regal, dat în baza unui jurnal al Consiliului de miniştri.

Aprobarea are drept scop a constata că în statute nu sunt dispoziţiuni contrare legii.

Modificările ulterioare în statutele de organizare se vor face cu aceeaşi procedură.

 

ART. 52.

Situaţia juridică a bunurilor bisericeşti, aflate dincolo de frontierele Statului român şi cari aparţin cultelor din ţară, precum şi a bunurilor din ţară care aparţin cultelor din afară, va fi determinată prin convenţiuni speciale.

 

ART. 53.

Drepturile recunoscute comunităţii baptiste prin jurnalul Consiliului de miniştri Nr. 2680 din 21 Noiembrie 1927 se menţin.

Statutul comunităţii baptiste aprobat prin acest jurnal va fi pus de acord cu dispoziţiunile legii de faţă şi înaintat Ministerului Cultelor pentru o nouă aprobare.

 

ART. 54.

Ministerul Cultelor va stabili şi decreta în Regulamentul de aplicare a legii, normele după cari cultele cari nu au organizaţiune ierarhică -mozaic şi musulman - urmează să procedeze pentru întocmirea statutului lor de organizare.

Organizarea cultului mozaic se va face pe bază de comunităţi religioase, putând avea fiecare rit- occidental, ortodox, spaniol - comunitate proprie.

Diferitele rituri se pot organiza şi în comunităţi unitare.

Într-o localitate poate funcţiona o singură comunitate de acelaşi rit.

Sinagogile (temple, case de rugăciuni) existente la data promulgării acestei legi, cu derogarea de la prevederile art. 56, îşi pot păstra bunurile mobile şi imobile afectate cultului. Administrarea acestor bunuri se va face sub controlul Ministerului Cultelor şi al comunităţii căreia aparţin.

Modalităţile cum se va exercita acest control din partea comunităţii se vor stabili prin statutele acesteia.

Dispoziţiunile acestui articol vor fi puse în vigoare prin regulamentul de aplicare a legii.

 

ART. 55.

Până la organizarea cultului mozaic pe baza de comunităţi religioase, reprezentantul acestui cult în Senat va fi tot reprezentantul religios al Uniunii Comunităţilor evreieşti din Vechiul Regat.

După organizarea pe bază de comunităţi religioase a Cultului mozaic din întreaga ţară reprezentantul în Senat al lui va fi ales de adunarea delegaţiilor comunităţilor religioase, poltrivi normelor ce se vor restabili prin Regulamentul de aplicare al acestei legi.

 

ART. 56.

Toate bunurile mobile sau imobile afectate unei instituţiuni întreţinute de cultul mozaic, aflate astăzi pe numele unei persoane fizice sau societăţi particulare, trec de drept şi fără îndeplinirea nici unei formalităţi în stăpânirea comunităţii mozaice respective din ziua constituirii acesteia ca persoană juridică.

Mutaţiunile acestea de proprietate sunt scutite de orice taxe. Tribunalul situaţiunii locului va constata dacă dispoziţiunile cerute de lege sunt îndeplinite, aceasta la cererea preşedintelui comunităţii respective.

Dispoziţiunile cuprinse în acest articol se referă şi la bunurile mobile şi imobile, afectate parohiilor reformate (calvine) şi evanghelice.

 

ART. 57.

Dispoziţiunile din această lege privesc şi Biserica Ortodoxă, întrucât nu sunt contrare legii speciale de organizare a acestei Biserici.

 

ART. 58.

Un regulament întocmit de Ministerul Cultelor va dezvolta şi lamuri în amănunt principiile şi dispoziţiunile acestei legi.

 

ART. 59.

Toate legile, statutele, regulamentele, ordonanţele şi dispoziţiunile de orice natură în vigoare înainte de promulgarea legii de faţă, ori contrare ei, sunt şi rămân abrogate.

Trascina file per caricare