Print Friendly, PDF & Email

Il provvedimento è disponibile nelle seguenti lingue:

L a Corte di appello di Cluj  ammette il ricorso della  parrocchia greco cattolica di Budesti

 

ICCJ. Decizia nr. 1633/2015. Civil. Rectificare carte funciară. Recurs

Categorie: Decizii civile ICCJ 2015

 

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

 

Decizia nr. 1633/2015

Dosar nr. 4174/100/2012*

Şedinţa publică din 16 iunie 2015

 

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la data de 30 mai 2012, reclamanta P.R.U.R.G.C. Budeşti i-a chemat în judecată pe pârâţii P.O.R. Budeşti, E.O.R. a Maramureşului şi Sătmarului şi Statul român prin M.F.P., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa: a) să constate că intabularea dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com. Budeşti în C.F. Budeşti, în natură biserică şi cimitir, s-a efectuat fără titlu valabil; b) să se dispună rectificarea situaţiei tabulare cuprinse în C.F. Budeşti, în natură biserică şi cimitir, dispunându-se radierea dreptului de proprietate al C.L. (P.) O.R. din com. Budeşti din C.F. Budeşti, cu repunerea în situaţia anterioară de C.F. în favoarea B.G.C.; c) să se constate dreptul de proprietate al reclamantei P.R.U.R.G.C. Budeşti, asupra imobilului în natură biserică şi cimitir, cuprins în C.F. Budeşti, ca urmare a rectificării şi restabilirii situaţiei anterioare; d) să se dispună intabularea dreptului de proprietate pe seama P.R.U.R.G.C. Budeşti, asupra imobilului în natură biserică şi cimitir, cuprins în C.F. Budeşti, cu titlu de restabilire; e) obligarea pârâtei P.O.R. Budeşti să îi predea reclamantei imobilul în natură biserică, cuprins în C.F. Budeşti.

La data de 3 octombrie 2012 pârâta P.O.R. Budeşti a formuat întâmpinare (filele 53-56) prin care a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin M.F.P., excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la Decizia civilă nr. 324/A/2009 a Curţii de Apel Cluj, şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei P.R.U.R.G.C. Budeşti, în cartea funciară figurând B.G.C.U. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi neîntemeiată, iar pe cale reconvenţională a invocat uzucapiunea tabulară în condiţiile art. 27 din Decretul-Lege nr. 115/1938 şi constatarea unui drept de retenţie în favoarea ei, reprezentat de lucrările de consolidare a bisericii efectuate de-a lungul timpului, restaurarea picturii, înlocuirea şindrilei, înlocuirea unor piloni din structura de rezistenţă a imobilului, garduri împrejmuitoare etc.

Prin completarea de acţiune depusă la dosar (fila 72), la termenul din 28 noiembrie 2012, reclamanta a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com. Budeşti, în C.F. Budeşti, în natură biserică şi cimitir, precum şi a actului de preluare a acestui imobil în proprietatea C.L. (P.) O.R. din com. Budeşti.

Prin precizarea de acţiune depusă la termenul din 28 noiembrie 2012 (fila 71), reclamanta a solicitat ca în ceea ce priveşte cererea de sub punctul a), să se constate că intabularea dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com. Budeşti în C.F. Budeşti, transcris din C.F. Budeşti, în natură biserică şi cimitir, s-a efectuat fătă titlu, iarm. în ceea ce priveşte cererea de sub punctul e) obligarea pârâtei P.O.R. Budeşti de a preda pe seama reclamantei P.R.U.R.G.C. Budeşti în deplină proprietate şi posesie, imobilul în natură biserică, cuprins în C.F. Budeşti.

La data de 26 aprilie 2013, pârâta P.O.R. Budeşti a depus la dosar o cerere de renunţare la capătul de cererea reconvenţională reprezentat de lucrările de consolidare a bisericii, motivat de faptul că sumele de bani necesare acestor reparaţii au fost avansate de Ministerul Culturii (fila 128).

La termenul din 12 iunie 2013, pârâta P.O.R. Budeşti a depus la dosar (fila 156) o precizare a cererii reconvenţionale prin care a solicitat să se constate că prin prescripţia prevăzută la art. 27 din Decretul-Lege nr. 115/1938, a dobândit un drept de proprietate asupra imobilelor în natură biserică şi cimitir, înscrise în C.F. Budeşti, iar în subsidiar să se constate că pârâta este titulara dreptului de proprietate asupra lăcaşului de cult-biserica înscrisă în C.F. Budeşti, cu titlu de construire şi să se dispună intabularea acestui drept în cartea funciară în favoarea pârâtei.

La data de 17 martie 2014 s-a depus la dosar (filele 248-250) o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei, formulată de Asociaţia de reprezentare şi susţinere a comunităţii creştinilor ortodocşi ai com. Budeşti - A.R.S.C.C.O. Budeşti.

Pentru termenul din 8 ianuarie 2014, reclamanta a depus la dosar (fila 246-247) o cerere de întregire a acţiunii, prin care a solicitat să se dispună rectificarea situaţiei tabulare a imobilului cuprins în C.F. Budeşti transcris din C.F. Budeşti şi în ce priveşte suprafaţa terenului, în sensul de a se dispune înscrierea suprafeţei terenului, definit în C.F. ca cimitir, C.F. Budeşti, transcris din C.F. Budeşti, ca fiind de 5.935 mp, conform expertizei efectuate de expertul M.M., cu planul de amplasament şi delimitare, evidenţiat în anexa nr. 2 la raportul de expertiză.

Prin sentinţa civilă nr. 669 din 16 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureş s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de pârâta P.O.R. Budeşti.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin M.F.P., invocată de acesta şi de pârâta P.O.R. Budeşti.

S-au respins excepţiile lipsei de interes, a lipsei calităţii procesuale active şi a autorităţii de lucru judecat, invocate de pârâta P.O.R. Budeşti.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E.O.R. a Maramureşului şi Sătmarului, invocată de aceasta.

S-a admis în parte acţiunea precizată şi completată, intentată de reclamanta P.R.U.R.G.C. Budeşti, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P.O.R. Budeşti şi cu pârâţii E.O.R. a Maramureşului şi Sătmarului şi Statul Român prin M.F.P. şi în consecinţă, s-a constatat că intabularea dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com. Budeşti, în C.F. Budeşti, (transcris din C.F. Budeşti) asupra imobilelor în natură biserică şi cimitir, s-a efectuat fără titlu.

S-a constatat nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com. Budeşti, în C.F. Budeşti, (transcris din C.F. Budeşti), asupra imobilelor în natură biserică şi cimitir.

S-a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. Budeşti, prin radierea dreptului de proprietate al C.L. (P.) O.R. din com Budeşti, cu revenire la situaţia anterioară de carte funciară, în favoarea B.G.C.U.

S-a dispus înscrierea suprafeţei terenului aferent ca fiind de 5.935 mp, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic judiciar M.M.

S-au respins celelalte capete de cerere ale acţiunii introductive, ulterior precizate şi completate.

S-a luat act de renunţarea pârâtei-reclamante la judecata capătului de cerere reconvenţională vizând lucrările de consolidare a imobilului biserică în litigiu.

S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă P.O. Budeşti în contradictoriu cu reclamanta pârâtă P.R.U.R.G.C. Budeşti.

S-a anulat cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată în data de 17 martie 2014 în numele Asociaţiei de reprezentare şi susţinere a comunităţii creştinilor ortodocşi a com. Budeşti.

Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta-pârâtă P.R.U.R.G.C. Budeşti şi de către pârâta–reclamantă P.R.O. Budeşti, până la concurenţa sumei de 3.000 lei şi s-a respins cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtei-reclamante la plata diferenţei de cheltuieli efectuate.

A fost obligată reclamanta-pârâtă P.R.U.R.G.C. Budeşti, să îi achite pârâtei-reclamante P.O.R. Budeşti, suma de 500 lei cheltuieli de judecată parţiale, după compensare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că faţă de prevederile art. 151 C. proc. civ., nu s-a impus redeschiderea cauzei, deoarece nu mai erau necesare noi lămuriri.

Cererea de intervenţie voluntară formulată în numele Asociaţiei de reprezentare şi susţinere a comunităţii creştinilor ortodocşi a com. Budeşti, a fost anulată deoarece la data emiterii împuternicirii avocaţiale din 07 ianuarie 2014, nu era înregistrată şi nu avea capacitate de folosinţă.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului român prin M.F.P. a fost respinsă, raportat la prevederile art. 36 din Decretul nr. 177/1948 şi ale art. 2 din Decretul nr. 358/1948.

Excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a lipsei interesului şi a autorităţii de lucru judecat invocate de pârâtă au fost respinse, deoarece în speţă nu subzistă perfect identitatea de părţi, în prezentul litigiu acţiunea fiind susţinută şi faţă de pârâţii Statul român şi E.O.R. a Maramureşului şi Sătmarului. Din perspectiva identităţii de obiect, al pretenţiei concrete, cele două litigii diferă, deoarece în procesul purtat anterior, s-a discutat rectificarea înscrierilor din C.F. Budeşti şi C.F. Budeşti, în ceea ce priveşte şi pornind de la această identificare topografică a bisericii din lemn edificate pe parcela de teren respectivă, or în prezentul proces pretenţiile reclamantei vizează imobilul identificat din aceleaşi cărţi funciare, astfel că nu există identitate perfectă de obiect. În schimb, efectul pozitiv al lucrului judecat ca prezumţie, se impune într-un proces ulterior, ce are legătură cu cel purtat anterior între aceleaşi părţi, legătură în temeiul căreia s-ar ridica problema readucerii în discuţie a unei chestiuni litigioase care a fost anterior dezlegată şi care nu mai poate primi o soluţionare diferită, contrară unei statuări judecătoreşti anterioare, situaţia particulară din speţă fiind determinată de împrejurarea că atât imobilul identificat cu, cât şi cel identificat, sunt înscrise în aceeaşi C.F. Budeşti, unde au fost aduse tot din aceeaşi C.F. Budeşti, printr-o operaţiune şi în temeiul unui act unic.

Efectul pozitiv al lucrului judecat, s-a reţinut raportat la Decizia civilă nr. 324/A din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat, că pârâta s-a intabulat în baza unei simple cereri cu nr. 45/1950 a Oficiului P.O.R. din Budeşti, precum şi a Decretului nr. 358/1948 şi a art. 37 din Decretul nr. 177/1948. Simpla cerere de înscriere neînsoţită de hotărârea judecătorească prevăzută de art. 37 alin. (5) din Decretul nr. 177/1948, care nu a fost emisă niciodată, nu are natura juridică a unui titlu de proprietate al pârâtei valabil pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E.O.R. a Maramureşului şi Sătmarului, a fost respinsă în baza art. 6 lit. a)4 pct. 20, art. 40 alin. (1) lit. a), art. 41, art. 50 lit. c), art. 84, art. 92 şi art. 98 lit. e) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea B.O.R., aprobat prin H.G. nr. 53/2008, în condiţiile în care centrul eparhial controlează activitatea de administrare a averii parohiale, inclusiv a celei imobiliare.

Pornind de la statuările din Decizia civilă nr. 324/A din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, tribunalul a constatat că sunt opozabile părţilor din prezentul litigiu şi că intabularea dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com. Budeşti în C.F. Budeşti, transcris din C.F. Budeşti) asupra imobilelor în natură biserică şi cimitir, s-a efectuat fără titlu.

În aplicarea prevederilor art. 34 pct. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, raportat la Decizia nr. 21 din anul 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportat la lipsa titlului pârâtei, s-a constatat nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate în favoarea C.L. (P.) O.R. din comuna Budeşti, în ceea ce priveşte imobilul identificat cu numărul top 156, şi s-a dispus rectificarea prin radierea dreptului de proprietate al Comunităţii ortodoxe şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară, în favoarea B.G.C.U., suprafaţa numărului topografic 156 fiind de 5.935 mp.

Au fost respinse celelalte capete de cerere din acţiunea reclamantei, care au finalitatea constatării unui drept de proprietate actual al acesteia, cu consecinţa obligării pârâtei la predarea bisericii edificate pe terenul identificat, din C.F. Budeşti.

În baza art. 1 din Primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Statul român a emis Decretul-Lege nr. 126/1990, prin care a stabilit că situaţia lăcaşurilor de cult care au aparţinut B.R.U.R. şi au fost preluate de B.O.R., să se stabilească de către o comisie mixtă, formată din reprezentanţii clericali ai celor două culte religioase, ţinând seama de dorinţa credincioşilor din comunităţile care deţin aceste bunuri; în speţă, demersurile efectuate au fost sortite eşecului. Totodată, lăcaşul de cult nu este vizat de dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000.

Preluarea bisericii situate în locul numit „J.” din com. Budeşti în anul 1948, de la comunitatea greco-catolică, a fost una abuzivă. Declararea în afara legii a cultului greco-catolic şi preluarea lăcaşurilor de cult în anul 1948, a produs efecte pe care instanţa nu le poate ignora, locuitorii ortodocşi din Budeşti sunt foştii credincioşi greco-catolici din anul 1948 sau urmaşii acestora şi au dezvoltat ataşamentul faţă de religia ortodoxă, pe care nu au abandonat-o după anul 1990, când puţini credincioşi au revenit la cultul greco-catolic.

Biserica Ortodoxă din comuna Budeşti a preluat biserica de lemn din locul numit „Josani” din Budeşti, în baza art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 177/1948, legitimitatea păstrării acestei biserici fiind conferită de dispoziţiile art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990, în acest sens fiind voinţa majorităţii credincioşilor din Budeşti, care sunt ortodocşi. În anul 1941 în Budeşti erau 3.123 locuitori, în care 2.542 greco-catolici şi 439 evrei.

Martorii audiaţi în cauză, C.V., B.G. şi B.V., au declarat că în Budeşti există în prezent circa 800 de case, 42-80 dintre locuitori fiind greco-catolici care folosesc biserica din locul numit „S.”, în care încap circa 200 de persoane, iar majoritatea, adică circa 2.280 persoane aparţinând cultului ortodox, care folosesc biserica veche din locul numit „J.” şi biserica nouă construită la câteva sute de metri de biserica veche.

Din adresa din 3 februarie 2014 emisă de I.N.S., reiese că numărul total al cetăţenilor comunei Budeşti este de 3.024 persoane, din care 2.822 ortodocşi, adică 93,3% şi 129 greco-catolici, adică 4,3%, iar din adresa 17 februarie 2014 emisă de acelaşi institut de statistică, a rezultat că populaţia comunei Budeşti fără satul aparţinător Sârbi, este de 2.201 persoane, din care 2.125 de religie ortodoxă, iar 55 persoane de religie greco-catolică.

Prin urmare, voinţa majorităţii credincioşilor din localitatea Budeşti este ca biserica în litigiu să rămână pentru oficierea slujbelor religioase specifice, astfel că dispoziţiile art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 au generat în favoarea B.O.R. Budeşti un drept de proprietate, ope legis, care poate fi opus proprietarului de carte funciară, fiind mai preferabil şi mai actual, în concordanţă cu realitatea religioasă a zonei, independent de situaţia reflectată tabular, motiv pentru care a fost respins capătul de cerere având ca obiect revendicare.

Cererea reconvenţională formulată de pârâta P.O.R. Budeşti, a fost respinsă deoarece nu se poate reţine incidenţa prescripţiei prevăzute de art. 27 din Decretul-Lege nr. 115/1938, textul legal presupunând exercitarea unei posesii de bună-credinţă.

Prevederile art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 nu au generat un titlu pentru comunitatea ortodoxă, de natura celui invocat prin cererea reconvenţionale.

În ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate prin construire, o atare modalitate de augumentare patrimonială, privită independent, ut singuli, nu este reglementată în legislaţia aplicabilă, iar susţinerile pârâtei referitoare la edificarea bisericii în litigiu de către comunitatea ortodoxă, nu au fost probate de o manieră convingătoare.

Biserica având hramul „Sfântul Nicolae” din locaşul numit „Josani” din Budeşti, a fost construită în anul 1643, în prezent fiind monument „U.N.E.S.C.O.”, iar prima atestare documentară a înfiinţării Bisericii Unite cu Roma în Transilvania este din 7 octombrie 1698.

C.F. a localităţii Budeşti, a fost înfiinţată anterior anului 1900, în temeiul Regulamentului de C.F. din 15 decembrie 1855, introdus în Transilvania prin Ordonanţa M.J. nr. 264 din 05 februarie 1870.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanta P.R.U.R.G.C. Budeşti, pârâta P.O.R. Budeşti, precum şi Asociaţia de reprezentare şi susţinere a comunităţii creştinilor ortodocşi ai com. Budeşti.

Prin Decizia civilă nr. 1208/A din data de 03 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâta P.O.R. Budeşti, împotriva sentinţei civile nr. 669 din 16 aprilie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 4174/100/2012 al Tribunalului Maramureş, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins în întregime acţiunea civilă, precizată şi completată, intentată de reclamanta P.R.U.R.G.C. Budeşti, împotriva pârâtei P.O.R. Budeşti şi Statul Român prin M.F.P.

A menţinut dispoziţiile sentinţei referitoare la modul de soluţionare a excepţiilor invocate, a cererii reconvenţionale, a cererii de intervenţie şi renunţarea la judecată a pârâtei la petitul din cererea reconvenţională vizând lucrările de consolidare ale imobilului.

S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată ocazionate de pârâtă la prima instanţă.

A obligat reclamanta-apelantă P.R.U.R.G.C. Budeşti să îi plătească pârâtei-apelante P.O.R. Budeşti cheltuieli de judecată parţiale în apel, în sumă de 3.000 lei.

Au fost respinse apelurile declarate de reclamanta P.R.U.R.G.C. Budeşti şi de intervenienta Asociaţia de reprezentare şi susţinere a comunităţii creştinilor ortodocşi a com. Budeşti A.R.S.C.C.O. Budeşti, împotriva aceleiaşi sentinţe.

La adoptarea acestei hotărâri, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Imobilul înscris în C.F. Budeşti, (transcris ulterior în C.F. Budeşti), biserică cu ţintirim fără suprafaţă determinată, dar căruia prin raportul de expertiză efectuat de expertul M.M. s-a stabilit că are suprafaţa de 5.935 mp, ce face obiectul prezentului dosar, s-a intabulat ca proprietate eclesiastică în favoarea „Bisericii greco-catolice unite”, fără să se precizeze data efectuării operaţiunii şi fără ca titulara să fie înscrisă în coala „B” a cărţii funciare.

În zona Maramureşului, s-a aplicat Regulamentul (Ordonanţa) cărţilor funduare din 15 decembrie 1855, cunoscut şi sub denumirea de „Vechiul Regulament” (texte identice, iar pe alocuri asemănătoare, cuprindea şi Regulamentul (Ordonanţa) cărţilor funduare din 5 februarie 1870 aplicabil în Ardealul propriu-zis, cunoscut şi sub denumirea de „Noul Regulament”), care prevedea că structura cărţii funduare este compusă din foaia de posesie, foaia de proprietate şi foaia de sarcini.

În art. 51 alin. (1) din Vechiul Regulament, se arată că „Pe foaia de posesie se expune, în forma unui tablou, corpul de avere funduară după semnele sale obiective, indicându-i pe scurt caracterul special juridic”. Din perspectiva acestui text regulamentar, apare corectă înscrierea titularului „B.G.C.U.”, dar nu P.R.U.R.G.C. Budeşti, aşa cum afirmă reclamanta că are denumirea, reclamantă care nici nu a cerut să se constate că este una şi aceeaşi persoană juridică, ori succesoarea în drepturi şi obligaţii a persoanei juridice „B.G.C.U.”.

Apoi, conform art. 52 din acelaşi Vechi Regulament „Pe foaia de proprietate se vor înscrie:

a) numele şi prenumele proprietarului, precum şi eventuala poreclă, poziţia sa socială, originea, meseria, domiciliul său etc., sau şi alte semne distinctive, ca astfel să fie înlăturată orice îndoială privitoare la persoană; la comune, institute, corporaţiuni, fundaţiuni şi alte persoane morale, denumirile lor proprii (numele localităţii, titulatura, semnătura firmei); şi în caz de proprietate comună, coproprietarii vor fi numiţi în acelaşi fel;

b) titlul la dreptul de proprietate;

c) toate transmisiunile următoare ale proprietăţii (…)”.

După cum se poate observa şi constata, reclamanta nu a depus la dosar o copie a cărţii funduare traduse în limba română, din care să rezulte că a fost înscrisă ca proprietar în foaia de proprietate a C.F. Budeşti, data la care s-a înscris, precum şi titlul în baza căruia s-a înscris. Aşadar, reclamanta P.R.U.R.G.C. Budeşti, nu a făcut dovada că anterior înscrierii din anul 1950 pe numele pârâtei, asupra parcelei din C.F. Budeşti, în foaia (coala) B a C.F., ar fi fost înscrisă P.R.U.R.G.C. Budeşti; este adevărat că în titlul C.F. Budeşti figurează „B.G.C.U.”, dar aceasta nu înseamnă că au fost respectate dispoziţiile normative în vigoare la data - neprecizată de reclamantă, însă prezumată a fi în jurul anului 1900 - când afirmativ s-ar fi intabulat în cartea funciară.

Aşa cum rezultă din adresa din 02 iunie 2009 emisă de D.J.C.C.P.C.N. Maramureş, fila 115 dosar tribunal, biserica veche construită din lemn, din localitatea Budeşti, situată în locul numit „J.”, având hramul „Sfântul Nicolae”, a fost edificată în anul 1643 şi este monument istoric U.N.E.S.C.O., inclus în grupa valorică. Aşadar, a fost construită de către creştinii ortodocşi din localitatea Budeşti, înainte de apariţia B.G.C. (cultului greco-catolic), care în Transilvania a luat naştere la sfârşitul secolului 17, prin unirea cu B.R.C. a unei părţi a românilor ortodocşi.

Într-un alt proces anterior, p rin Decizia civilă nr. 324/A din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanta P.R.U.R.G.C. Budeşti împotriva sentinţei civile nr. 674 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în Dosarul nr. 392/100/2009, pe care a schimbat-o în parte, astfel: s-a admis cererea precizată formulată de reclamanta P.R.U.R.G.C. Budeşti, în contradictoriu cu P.O. Budeşti şi în consecinţă, s-a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. Budeşti, în sensul radierii dreptului de proprietate al C.L. (P.) O.R. din Budeşti, şi reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea proprietarului de sub B1 din C.F. Budeşti, B.G.C.U., în prezent P.R.U.R.G.C. Budeşti. A fost obligată pârâta P.O.R. Budeşti să-i predea reclamantei, P.R.U.R.G.C. Budeşti, imobilul din C.F., reprezentând biserică din lemn, situat administrativ în com. Budeşti, locul numit „J.", în deplină proprietate şi posesie. A fost menţinută dispoziţia din sentinţă prin care s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii în contradictoriu cu Statul Român prin M.E.F. S-a înlăturat din sentinţă dispoziţia referitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanţă, către pârâtă. A fost obligată intimata P.O.R. Budeşti să îi plătească apelantei suma de 3.200 lei, cheltuieli de judecată în apel şi în fond.

S-a reţinut că din perspectiva efectului pozitiv al lucrului judecat, partea căreia i s-a recunoscut dreptul alegat, se poate prevala de acest drept ca expresie a prejudicialităţii în procesul civil. Orice conflict tranşat independent şi anterior, pe baza dezbaterilor contradictorii şi cu autoritate de lucru judecat, se impune într-un al doilea conflict identic cu primul. Acest efect poate privi tranşarea unei alte chestiuni litigioase, prejudiciale sau prealabile, astfel că lucrul deja judecat îşi extinde efectele asupra lucrului de judecat chiar într-un alt proces.

Numai că prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta nu a invocat efectul pozitiv al lucrului judecat; reţinerea de către prima instanţă a prezumţiei lucrului judecat faţă de circumstanţele speţei, nu este corectă. În speţă, nu poate fi recunoscut efectul pozitiv al lucrului judecat, raportat la Decizia civilă nr. 324/A din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, deoarece din C.F. iniţială Budeşti, transcris ulterior în C.F. Budeşti, este o altă parcelă topografică, distinctă, având existenţă de sine-stătătoare, independentă de parcela, ce face obiectul prezentului litigiu.

În apel, au fost audiaţi martorii M.I., B.G., C.I. şi R.V., care au declarat că biserica veche de lemn din locul numit „Josani” din localitatea Budeşti, este folosită de comunitatea ortodoxă care mai are în apropiere la o distanţă de câteva sute de metri, o biserică nouă în care încap în jur de 1.000 de enoriaşi. În biserica veche şi în curtea acesteia, comunitatea ortodoxă oficiază mai ales slujbe pentru înmormântări şi parastase, deoarece se află lângă cimitirul în care sunt îngropaţi atât creştini ortodocşi, cât şi creştini greco-catolici; această biserică poate adăposti circa 200-400 de enoriaşi. În com. Budeşti există circa 4.000 persoane, dintre care 38-100 de persoane sunt greco-catolice, sub 10 persoane aparţin cultelor neoprotestante, în timp ce marea majoritate a persoanelor aparţine cultului ortodox. Credincioşii greco-catolici folosesc în prezent o biserică veche construită din lemn, situată în locul numit „S.” din localitatea Budeşti, dar care este într-o stare destul de avansată de deteriorare, motiv pentru care au început lucrările de renovare, la slujbe participând circa 38 de enoriaşi, majoritatea persoane în vârstă, însă pentru a ajunge la această biserică, sunt necesare eforturi fizice mari, întrucât se află pe un loc mai înalt.

Lăcaşul de cult a fost preluat de la B.G.C.U., prin trecerea lui la C.L. (P.) R. din Budeşti, în baza Decretului nr. 177/1948, combinat cu Decretul nr. 358/1948. Chiar dacă preluarea lăcaşului de cult ar fi fost abuzivă, nu se poate face abstracţie de efectele generate în timp de acest act normativ, respectiv de faptul că majoritatea credincioşilor greco-catolici care au trecut la cultul ortodox, s-au integrat în biserica ortodoxă în decursul celor 66 de ani şi nu mai doresc revenirea la cultul greco-catolic.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 126/1990 „ Situaţia juridică a lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale care au aparţinut B.R.U.R. (greco-catolică) şi au fost preluate de B.O.R., se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanţi clericali ai celor doua culte religioase, ţinând seama de dorinţa credincioşilor din comunităţile care deţin aceste bunuri”. În speţă, situaţia lăcaşului de cult biserica veche de lemn din „Josani”, localitatea Budeşti, nu a fost stabilită de comisia mixtă prevăzută de decretul-lege amintit, situaţie în care instanţa a stabilit-o pe baza dorinţei credincioşilor din localitatea Budeşti, care aparţin în imensa lor majoritate cultului creştin ortodox.

Opţiunea membrilor comunităţii creştine de a adera la un cult sau la altul, nu poate fi ignorată în cadrul acestui litigiu, iar dacă în 1948 exista o majoritate greco-catolică care utiliza lăcaşul de cult în litigiu, astăzi acest lăcaş de cult este folosit de majoritatea ortodoxă a comunităţii din Budeşti. Lăcaşul de cult a fost edificat în anul 1643 pentru a servi intereselor comunităţii locale religioase creştin-ortodoxe, a fost utilizat de aceasta până în jurul anului 1700, dată de când a fost folosit până în anul 1948 de comunitatea greco-catolică unită cu Roma, iar de atunci este folosit şi îi este necesar comunităţii locale creştin-ortodoxe, covârşitor majoritare din localitatea Budeşti.

Decretul nr. 358/1948 a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1989, iar prin Decretul-Lege nr. 126/1990 B.R.U.R. a fost recunoscută oficial. Deci, din anul 1990, credincioşii cultului greco-catolic puteau reveni la acest cult, însă majoritatea lor au preferat să rămână în biserica ortodoxă, după cum se constată la 25 de ani la de recunoaşterea oficială a bisericii greco-catolice.

C.E.D.O. a statuat în legătură cu măsurile reparatorii pe care le pot lua fostele ţări est-europene, după căderea regimurilor totalitare, de exemplu în cauza Pincova şi Pinc, vs Republica Cehă, apreciind asupra aspectului că „atenuarea vechilor neajunsuri aduse, nu trebuie să creeze noi pagube disproporţionate, adică repararea vechilor nedreptăţi nu se poate face într-o manieră în care să se creeze noi inechităţi”.

Întrucât lăcaşul de cult aparţine comunităţii locale religioase, şi în cazul de faţă credincioşii ortodocşi sunt majoritari în localitatea Budeşti, instanţa nu poate face abstracţie de interesul şi de voinţa acestora, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 126/1990, ca şi de statuările C.E.D.O., situaţie în care acţiunea reclamantei se vădeşte a fi nefondată, nefiind incidente dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi ale art. 17, art. 34 pct. 1 şi ale art. 44 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

În ceea ce priveşte apelul reclamantei P.R.U.R.G.C. Budeşti, s-a reţinut că acesta nu este fondat, deoarece constatarea dreptului de proprietate în baza art. 111 C. proc. civ., în regim de care funciară, nu este admisibilă câtă vreme teoretic este posibilă formularea unei acţiuni în realizare, ceea ce de altfel a şi făcut, fiindcă prin acţiunea în rectificare de carte funciară, grefată pe acţiunea în constatarea nevalabilităţii titlului, reclamanta urmăreşte (re)dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Susţinerile reclamantei privind nevalabilitatea titlului pârâtei sunt nefondate, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, potrivit cărora „ Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni -, precum şi orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare” , or s-a dovedit că biserica a intrat în patrimoniul pârâtei cu respectarea prevederilor legale în vigoare la momentul dobândirii dreptului de proprietate.

Întrucât reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pe baza înscrierii incomplete din C.F. Budeşti, raportat la actele normative aflate în vigoare în Transilvania atunci când afirmă că s-ar fi intabulat, iar dorinţa imensei majorităţi a creştinilor ortodocşi din localitatea Budeşti este ca acest lăcaş de cult să fie folosit în continuare pentru săvârşirea slujbelor religioase, a parastaselor şi a celorlalte activităţi bisericeşti, de către comunitatea ortodoxă din localitate, ţinând seama de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 126/1990, raportat la prevederile art. 480 C. civ., pârâta nu poate fi obligată la predarea în deplină proprietate pe seama pârâtei, a imobilului biserică, înscris în C.F. Budeşti, transcris în C.F. Budeşti.

Simpla abrogare a Decretului nr. 177/1948 şi a Decretului nr. 358/1948, nu înseamnă revenirea automată la situaţia anterioară de carte funciară, deoarece abrogarea nu produce efecte retroactive şi nu poate duce la recunoaşterea vechiului drept de proprietate al reclamantei, câtă vreme reconstituirea dreptului real este supusă unei proceduri speciale reglementate de Decretul-Lege nr. 126/1990, speranţa redobândirii dreptului de proprietate neputând fi asimilată noţiunii de „bun”.

Din adresa din 03 februarie 2014, eliberată de D.J.S. Maramureş, rezultă că numărul total al cetăţenilor com. Budeşti (populaţia stabilă) este de 3.024 de persoane, din care ortodocşi sunt 2.822 de persoane adică 93,3 %, iar greco-catolici sunt 129 de persoane adică 4,3%.

Prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 23/1993 şi nr. 49/1995, dispoziţiile art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990, s-a constatat că sunt constituţionale, iar criteriul de preferinţă al dorinţei credincioşilor nu încalcă principiul libertăţii cultelor religioase.

Apelul „intervenientei” Asociaţia de reprezentare şi susţinere a comunităţii creştinilor ortodocşi ai comunei Budeşti A.R.S.C.C.O. Budeşti, a fost respins, deoarece apelanta nici nu are calitatea de intervenientă, câtă vreme prima instanţă i-a anulat cererea (a doua cerere de intervenţie, după ce i-a mai anulat o cerere de intervenţie), pentru că a fost formulată prin avocatul Sas Ioan, pe motiv că nu a depus împuternicirea avocaţială până la termenul acordat în acest sens de instanţă, avocatul depunând la dosar doar o fotocopie a contractului de asistenţă juridică, lipsuri necomplinite nici în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta P.R.U.R.G.C. Budeşti, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea, în parte, a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului formulat de apelanta-reclamantă P.R.U.R.G.C. Budeşti, schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 669 din 16 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Maramureş şi admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată şi completată; în ce priveşte constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului în natură biserică şi cimitir, cuprins în C.F. Budeşti, ca urmare a rectificării de C.F şi restabilirii situaţiei anterioare solicită întabularea dreptului de proprietate pe seama reclamantei P.R.U.R.G.C. Budeşti, cu titlu de restabilire a proprietăţii şi obligarea pârâtei P.O.R. Budeşti de a-i preda în deplină proprietate imobilul în natură biserică; respingerea apelului formulat de pârâta P.O.R. Budeşti; respingerea cererii pârâtei P.O.R. Budeşti de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată;menţinerea deciziei în partea privind respingerea apelului formulat de intervenienta Asociaţia de Reprezentare şi Susţinere a Comunităţii Creştinilor Ortodocşi a Comunei Budeşti A.R.S.C.C.O. Budeşti;obligarea pârâtei P.O.R. Budeşti la cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea recursului îmtemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. s-au arătat următoarele:

Deşi Statul român prin M.F.P. nu a formulat apel, instanţa admiţând apelul pârâtei P.O.R. Budeşti a respins acţiunea reclamantei precizată şi completată, faţă de Statul român prin M.F.P.. În aceste condiţii instanţa a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 295 C. proc. civ., necercetând în fond apelul, anume inexistenţa apelului Statul român prin M.F.P.

Cu aplicarea greşită a aceloraşi dispoziţii legale prevăzute de art. 295 C. proc. civ., instanţa de apel a admis apelul reclamantei P.O.R. Budeşti fără să cerceteze în fond cauza sub următoarele aspecte:

- instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantei, urmare a efectului pozitiv al lucrului judecat determinat de Decizia civilă nr. 324/A/2009 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj;

- în apelul formulat, P.O.R. Budeşti, nu a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul motivului determinant al admiterii în parte a acţiunii, însă cu toate acestea, contrar dispoziţiilor art. 295 C. proc. civ., pentru a admite apelul, instanţa de apel, s-a extins în motivare şi asupra inexistenţei autorităţii de putere de lucru judecat, apreciind că această apărare, nu este întemeiată;

Hotărârea instanţei de apel este contradictorie în motivare atunci când nu recunoaşte proprietatea reclamantei asupra imobilului în litigiu, ca formă de organizare actuală a Bisericii Greco-Catolice Unite, dar menţine sentinţa tribunalului, de respingere a modului de soluţionare a excepţiilor.

Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală întrucât cauza nu a fost cercetată în fond din perspectiva existenţei proprietăţii reclamantei asupra imobilului în litigiu, la momentul 1948, în raport de dispoziţiile Decretelor nr. 177/1948 şi 358/1948.

Statuările instanţei de apel, în privinţa efectului pozitiv al lucrului judecat, a lipsei proprietăţii reclamantei, asupra imobilului în litigiu şi a aplicării dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 126/1990, sunt nelegale, urmare a interpretării şi aplicării greşite a legii, în cauză fiind incidente disp. art. 34 pct. 1, art. 17, art. 44 şi art. 111 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Prin Decizia civilă nr. 324/A din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, rămasă irevocabilă, a fost recunoscut dreptul reclamantei la redobândirea proprietăţii, asupra imobilului înscris în C.F. Budeşti, transcris din C.F. Budeşti, în aceleaşi condiţii de înscriere şi existenţă, a proprietăţii (aceleaşi coli de carte funciară), cu consecinţa reînscrierii proprietăţii în favoarea pârâtei.

În prezenta cauză este vorba despre acelaşi drept de redobândire a proprietăţii şi de recunoaştere a proprietăţii, care, chiar dacă se referă la un alt imobil, nu poate fi negat, printr-o altă hotărâre, datorită efectului pozitiv al lucrului judecat.

Sub aspectele arătate soluţia adoptată de instanţa de apel, este nelegală, atât în sensul celor deja arătate, dar şi al neformulării de către pârâtă, a apelului, împotriva reţinerii de către instanţa de fond, a efectului pozitiv de lucru judecat.

În probarea proprietăţii B.G.C.U. din Budeşti s-a depus la dosar coala de C.F. tradusă, care atestă proprietatea acesteia asupra imobilului în litigiu.Faptul că aceste înscrieri, ar fi incomplete, în raport de dispoziţiile la care instanţa de apel a făcut trimitere, nu poate avea ca efect lipsirea de proprietate a bisericii.

Instanţa de apel a apreciat că reclamanta nu este una şi aceeaşi persoană juridică cu B.G.C.U., ceea ce este contrar legii, motivat de faptul că Decretul-Lege nr. 126 din 24 aprilie 1990, ca urmare a abrogării Decretului nr. 358/1948, prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, recunoaşte oficial B.R.U.R. (greco-catolică). Aceasta se organizează şi funcţionează, în conformitate cu regimul juridic general al cultelor religioase din România. Parohia, persoană juridică, este forma de organizare a bisericii la nivel local, preluând, în administrare şi proprietate bunurile acesteia, fiind una şi aceeaşi persoană juridică. În această calitate, parohia, este în drept, a acţiona şi a revendica bunurile care, în raport de reglementările legale, au figurat în C.F. înscrise pe biserică.

Instanţă de apel a statuat că preluarea bunurilor de la B.G.C. a fost abuzivă, însă şi înscrierea proprietăţii pe seama pârâtei a fost nelegală. C.O.R. din satul Budeşti este majoritară, însă în interpretarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 126/1990, trebuie avut în vedere că această comunitate dispune de o Biserică nouă, cu o capacitate de cca. 1.000 persoane, ridicată tocmai în temeiul faptului că B.G.C. este insuficientă în a primi un număr mai mare de persoane.

Nu poate constitui o apreciere obiectivă faptul că numărul credincioşilor greco-catolici este mic, deşi ar fi avut posibilitatea ca după anul 1990, în condiţiile recunoaşterii cultului greco-catolic, să treacă la acest cult, atâta timp cât n-au fost asigurate posibilităţile materiale, redobândire a unui locaş de cult, iar statul, n-a sprijinit construirea de lăcaşe de cult, pentru biserica greco-catolică, lipsindu-i pe cei care optau pentru cultul greco-catolic, de-a participa la slujbele religioase.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a temeiurilor de drept incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de control judiciar constată că aspectele sesizate prin motivele de recurs vizează, pe de o parte, motivarea contradictorie a hotărârii instanţei de apel, ipoteză ce se circumscrie sferei de incidenţă a motivului de nelegalitate privind nemotivarea hotărârii, reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cât şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în speţa de faţă, critică ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În drept, motivul de recurs bazat pe nemotivare, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se grefează pe ceea ce trebuie să cuprindă hotărârea judecătorească şi anume pe considerentele de fapt şi de drept reţinute în justificarea soluţiei pronunţate.

Ca atare, cât timp judecătorul procedează la analizarea mijloacelor de apărare invocate de părţi, arătând, fie explicit, fie implicit, motivele care l-au determinat să adopte soluţia dată, rezultă că motivul de recurs relativ la nemotivare nu este incident.

În speţa supusă analizei, se constată că instanţa de apel a analizat, într-o manieră convingătoare, clară şi concisă, toate mijloacele de apărare invocate de părţile litigante şi a expus atât considerentele de fapt, cât şi considerentele de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate cu privire la apelurile declarate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Se constată că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 295 C. proc. civ., sub aspectul reţinerii de către instanţa de apel a inexistenţei autorităţii de lucru judecat, nici din perspectiva efectului pozitiv, având în vedere că această problemă a reprezentat doar un argument în susținerea soluției primei instanțe, după ce aceasta respinsese excepția autorității de lucru judecat a aceleiași decizii.

Or, pârâta P.O.R. Budești nu avea interesul să critice soluția primei instanțe raportat la modul în care a fost soluționată excepția autorității de lucru judecat, ci doar să formuleze apărări față de un argument sau altul, ce a și făcut prin întâmpinarea la apelul declarat de către partea adversă, în cadrul căruia aceasta a reiterat problema efectului pozitiv al lucrului judecat.

De asemenea, cu referire la încălcarea aceloraşi dispoziţii prevăzute de art. 295 C. proc. civ., se constată că nu este fondată susţinerea recurentei reclamante în sensul că în mod greşit instanţa de apel a admis apelul pârâtei şi a respins acţiunea reclamantei faţă de Statul român prin M.F.P., care nu a declarat apel.

Analizând sentința se poate observa că a fost reținută calitatea procesuală pasivă a Statului Român raportat la prevederile art. 36 din Decretul nr. 177/1948 și ale art. 2 din Decretul nr. 358/1948, iar prin sentință s-a admis, în parte, acțiunea şi, în consecinţă, s-a constatat că întabularea dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com. Budeşti, în C.F. Budeşti, (transcris din C.F. Budeşti,) asupra imobilelor în natură biserică şi cimitir, s-a efectuat fără titlu. S-a constatat nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com. Budeşti, în C.F. Budeşti, (transcris din C.F. Budeşti), asupra imobilelor în natură biserică şi cimitir. S-a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. Budeşti, prin radierea dreptului de proprietate al C.L. (P.) O.R. din com. Budeşti, cu revenire la situaţia anterioară de carte funciară, în favoarea B.G.C.U. S-a dispus înscrierea suprafeţei terenului aferent, ca fiind de 5.935 mp, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic judiciar M.M. S-au respins celelalte capete de cerere ale acţiunii introductive, ulterior precizate şi completate.

Admițând apelul declarat de către pârâta P.O.R. Budeşti, instanța de apel a constatat aceste capete de cerere neîntemeiate. Având în vedere că vizau dreptul de proprietate al apelantei pârâte asupra imobilului în cauză aceste dispoziții nu puteau rămâne, în contradictoriu cu o parte, respinse și, în contradictoriu cu o altă parte, admise, doar pentru simplul fapt că aceasta din urmă nu a declarat apel, în condițiile în care efectele nu se produceau în patrimoniul său, iar statul român a fost menținut ca parte în cauză doar în legătură cu analiza valabilității titlului de preluare a imobilului.

În legătură cu dezlegarea dată de tribunal asupra excepţiilor invocate, este de reţinut că aceasta nu a făcut obiect de critică în apel. Dată fiind necriticarea acestei soluţii cu privire la excepţii, nici instanţa de apel nu o putea reitera fără a se încălca limitele devoluţiunii stabilite prin motivele de apel formulate, odată ce excepţiile au fost soluţionate de către prima instanţă.

Menținerea soluției primei instanțe în ceea ce privește excepțiile soluționate care nu au făcut obiectul criticii în apel, printre care și respingerea excepției lipsei calității procesuale active nu este în contradicție cu soluția de respingere a acțiunii ca neîntemeiate. Faptul că o parte a fost la un moment dat proprietarul unui bun, dovadă administrată în justificarea calității procesuale active, nu este suficient pentru a duce la concluzia temeiniciei unei acțiuni în rectificare de carte funciară, nulitate a titlului proprietarului ulterior al bunului sau revendicare, în cazul cărora trebuie verificată îndeplinirea și a altor condiții.

Referitor la pct. 9 al art. 312 C. proc. civ., se observă că instanţa de apel a stabilit corect cadrul normativ special în care pot fi valorificate asemenea pretenţii, fiind vorba de solicitarea de retrocedare a unui lăcaş de cult.

Astfel, prin Decretul-Lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la B.R.U.R. a fost reglementată modalitatea de restituire a bunurilor preluate de stat prin efectul Decretului nr. 358/1948 (de desfiinţare a cultului greco - catolic), distingându-se între două situaţii: aceea în care bunurile se află în patrimoniul statului, restituibile (cu excepţia moşiilor) în starea lor actuală şi situaţia lăcaşurilor de cult şi a celor parohiale, preluate de B.O.R., pentru care restituirea se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanţi clericali ai celor două culte religioase, ţinând seama de dorinţa credincioşilor din comunitate, care deţin respectivele bunuri.

Faţă de această reglementare cu caracter special, fiind învestită cu o acţiune în retrocedarea lăcaşului de cult, instanţa de apel în mod corect a constatat şi a dat eficienţă criteriului referitor la dorinţa credincioşilor (majoritar ortodocşi) din comunitatea care deţine bunul.

Învestită cu o astfel de cerere, instanţa de judecată nu poate ignora reglementarea specială în materie care impune drept criteriu de care să se ţină seama în rezolvarea unor asemenea pretenţii, dorinţa credincioşilor din comunitatea care deţine bunurile.

Altfel spus, în virtutea plenitudinii de jurisdicţie, instanţa este chemată să analizeze în fond o pretenţie, deşi procedura prealabilă nu a fost definitivată prin emiterea unei decizii de către Comisia mixtă clericală, tocmai pentru a nu împiedica accesul la justiţie, dar în acelaşi timp, fără a putea ieşi din limitele impuse de cadrul normativ special.

Faptul că s-a stabilit drept criteriu de preferinţă dorinţa credincioşilor reprezintă o opţiune a legiuitorului în materia imobilelor cu o anumită afectaţiune (lăcaşuri de cult), instanţei de judecată nefiindu-i permis a cenzura oportunitatea legii.

De altfel, pronunţându-se asupra neconstituţionalităţii invocate cu referire la art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 şi la criteriul voinţei credincioşilor în retrocedarea lăcaşurilor de cult, Curtea Constituţională a apreciat că textul de lege respectă principiul general înscris în art. 1 alin. (3) din Constituţia României, conform căruia Statul român este un stat de drept, democratic şi social, cât şi principiul libertăţii cultelor religioase consacrat de dispoziţiile constituţionale ale art. 29 alin. (2) (Deciziile Curţii Constituţionale nr. 23/1993, nr. 127/1994, nr. 49/1995 şi nr. 804/2012).

Se mai reţine că o măsură abuzivă, cum a fost aceea a preluării de către stat a lăcaşurilor de cult în anul 1948, într-un stat de drept nu poate fi reparată printr-o măsură care ar nesocoti opţiunea majorităţii credincioşilor la data adoptării acesteia.

Or, restituirea bunurilor care au aparţinut B.G.C., fără respectarea condiţiei impuse de art. 3 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 126/1990, ar aduce atingere stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.

Aceasta, întrucât reconstituirea dreptului nu se poate face ignorând realităţile sociale şi istorice, iar atenuarea vechilor prejudicii nu trebuie să creeze noi neajunsuri, disproporţionate (a se vedea în acest sens şi jurisprudenţa C.E.D.O, cauza Raicu împotriva României).

Argumentul instanței de apel referitor la nedovedirea identității dintre B.G.C.U. și recurenta-reclamantă este unul subsidiar, care nu se mai impune analizat raportat la argumentul determinant pentru respingerea acțiunii, menționat anterior.

Efectul pozitiv al lucrului judecat raportat la Decizia civilă nr. 324/A din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, nu poate fi reţinut deoarece, aşa cum corect a statuat instanţa de apel, din C.F. iniţială Budeşti, transcris ulterior în C.F. Budeşti, reprezintă o altă parcelă topografică, distinctă, având existenţă de sine-stătătoare, independentă de parcela, ce face obiectul prezentului litigiu.

Având în vedere toate considerentele reţinute , în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.R.U.R.G.C. Budeşti împotriva Deciziei nr. 1208/A din data de 03 decembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2015.