Print Friendly, PDF & Email

Il provvedimento è disponibile nelle seguenti lingue:

Sentința nr. 474/2014 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 6943/83/2010*

Dosar nr._ Cod operator:_

 

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SATU M.

SECȚIA I CIVILĂ

 

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 474/D/2014

Ședința publică de la 04 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE Z. K.

Grefier B. K.

 

Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile înaintată de reclamanta, P. O. ROMÂNĂ VIILE SATU M.- cu sediul în loc. Viile Satu M., . B, județul Satu M., în contradictoriu cu pârâta, P. U. CU R. GRECO CATOLICĂ VIILE SATU M., cu sediul Viile Satu M., ., jud. Satu M., având ca obiect acțiune în constatare.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 14.11.2014, când concluziile părților au fost consemnate prin încheierea din acea zi, amânându-se pronunțarea la data de 20.11.2014, 26.11.2014, respectiv pentru data de azi, când în urma deliberării.

INSTANȚA

DELIBERÂND

Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Satu M. sub dosar nr._, reclamanta P. O. ROMÂNĂ VIILE SATU M., reprezentată prin preotul paroh V. G., prin av.Janai P. în contradictoriu cu pârâta P. U. CU R. GRECO-CATOLICA VIILE SATU M., prin av. U. H., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să constate că la data de 12.01 1992 P. O. Română Viile Satu M., fostă P. Greco Catolică până în anul 1948, s-a divizat în două unități de cult persoane juridice adică P. O. Română Viile Satu M. din care prin trecerea unor credincioși la cultul greco-catolic s-a înființat P. U. cu R. Greco Catolic Viile Satu M. care anterior indiferent de denumire, timp de sute de ani a fost o singură persoană juridică cu un singur patrimoniu; să dispună partajarea terenului, necooperativizat înscris în C.F. 926 Satu Mar intravilan în suprafață de 1,57 ha, a casei parohiale, a casei cantorale amplasate pe acest teren prin atribuirea în natură sau sultă conform documentației care va fi depusă raportat la numărul de enoriași de la ultimul recensământ oficial; să constate că niciuna din cele 3 case vechi intabulate în anul 1910, în CF 92 nr. top._,_ și_ nu mai există fiind demolate în decursul celor 100 de ani fără a exista acte de demolare; să constatate că în anul 1962, P. O. Română Viile Satu M., a construit o casă cantorală nouă compusă din 2 camere și dependințe situată pe ., și să dispună notarea în C.F. a acesteia conform documentației cadastrale care va fi depusă; să constatate că în anul 1978, P. O. Română Viile Satu M., în baza autorizației nr. 278 / 07. 07. 1978 eliberată de Consiliul Județean Satu M. a construit casă parohială cu P + 1 nivele compusă din două apartamente, imobil situat în . pe terenul înscris în C.F. 926 Satu M. cu nr.top._, să dispune notarea în C.F. conform documentației cadastrale care va fi întocmită și depusă; după notarea celor două case pe numele Parohiei Ortodoxe pe terenul în prezent Parohiei Greco Catolice, să dispună sistarea indiviziunii.

În motivare arată că, datorită condițiilor istorice din Ardeal, care nu sunt imputabile credincioșilor, comunitatea românească din Viile Satu M. a fost ortodoxă până în jurul anului 1700 când sub regimul austro-ungar a fost silită să treacă la cultul greco catolic până în an 1948, când silită sau nesilită a revenit la cultul ortodox .

După revoluția din 1989, prin Decretul-Lege nr. 126/1990 s-a creat posibilitate ca în unele localități credincioșii ortodocși care doresc, să treacă la cultul greco-catolic fapt care s-a întâmplat și în localitatea Viile Satu M., astfel că pentru prima dată în istorie comunitatea românească s-a divizat în două parohii, deci două persoane juridic care au neînțelegeri numai în privința patrimoniului.

Trecând peste orice teorii absurde, a unor reprezentanți ai Cultului greco catolic trebuie avut în vedere principiul legal prevăzut de art. 45 din Legea nr. 31/195 privind persoanele juridice, care prevede că în cazul divizării persoanelor juridice se divizează și patrimoniul între persoanele juridice rezultate. Excepție face terenul extravilan cooperativizat a cărei situație se rezolvă prin legile speciale privind fondul judiciar.

Același principiu creștinesc și legal este prevăzut de art. 31 din Legea nr._06, privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, care recomanda calea amiabilă a rezolvării disputelor patrimoniale între culte.

Consideră că nu este corect și legal ca o parte din credincioși care provin di aceeași parohie să-și însușească tot patrimoniul în timp ce frații lor, fără nicio vină că s-a ajuns în această situație să nu primească nimic, în special în această perioadă de criză în care respectul reciproc și solidaritatea trebuie să primeze.

Nu consideră corect nici faptul că P. U. cu R. Greco-Catolic ocupă întreaga casă parohială construită de P. O., având 2 apartamente, iar casa cantorală, nelocuită să fie închiriată de P. Greco catolică pentru a fi utilizată ca bufet magazin-bar iar în prezent închiriată ca sediu pentru trei firme italiene în timp ce preotul ortodox nu are locuință de serviciu, deși este obligat de statut să locuiască îi localitate.

În drept invocă art.31 din Legea nr.489/2006; art.45 din Legea nr.31/1954, în vigoare, art. 111 C.proc.civilă.

Prin întâmpinare și cererea reconvențională, pârâta P. B.R.U. Greco-catolică Viile Satu M. a solicitat respingerea cererii reclamantei și admiterea cererii reconvenționale în sensul obligării pârâtei reclamante să le lase în deplină proprietate imobilele înscrise în CF nr. 926 Viile Satu M. cu nr. cadastrale_,_,_,_,_,_/1,_/1,_/2,_/2,_,_, 9313,_ și_.

1. Ridică excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material privind primul capăt al cererii de chemare în judecată.

2. Ridică excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, prin perspectiva lipsei interesului juridic și al dreptului actual și cert în regim de carte funciară, în promovarea capetelor de cerere 2, 3, 4 și 5 ale acțiunii de față.

3. Ridică excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei prin prisma art.111 teza 2, Cod proc.civ.

Solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare arată că amalgamarea unor instituții juridice ignorând reglementarea noțiunilor dreptului civil și ale celui procesual, pe considerentul că „hârtia suportă" sunt specifice celor care tind și se întind la ce nu este al lor, celor care încearcă pe căi ocolite să obțină ce nu li se cuvine. În acest scop se spun și scriu neadevăruri, se escamotează ponderea credincioșilor și se apelează la chestiuni, evidențe și statistici false. Oricum instanța trebuie să aibă în vedere acte cum este și cartea funciară în care sunt înscrise drepturi incontestabile

Nu vorbește de „patrimoniul persoanei juridice" în legătură cu averea cultului religios: unul sau mai mulți credincioși sunt „reprezentanți ai cultului" dar nu și proprietari ai averii bisericii.

Reclamanta are subvenții guvernamentale serioasă tocmai pentru a-și edifica imobile proprii.

Motivează excepțiile de procedură mai sus ridicate în ordinea lor:

1. Dreptul la acțiune în sens material se prescrie în termen de 3 ani de la data raportului juridic care dă naștere unor drepturi, ori naște obligații pentru una din părți. De la data de 12 ian.1992 au trecut mai mult de 3 ani.

2. În regim de carte funciară dreptul de proprietate se dovedește prin înscrierea din mijlocul de publicitate respectiv. Pe altă cale decât acțiunea de drept civil în revendicare ori prin rectificare de carte funciară, nu se poate obține schimbarea proprietarului unui imobil. Autorizația de construcție ar putea da naștere unui drept de creanță dar nici de cum nu conduce la dobândire,» proprietății asupra fondului.

Nici acțiunile în valorificarea unor desmembrăminte ale dreptului de proprietate, în regim CF, nu sunt la îndemâna oricui; reclamanta nu are putința juridică de a justifica dreptul de a accede la justiție cu capetele de cerere 2-5 nefiind proprietar de carte funciară.

3. Acțiunea în constatare nu poate fi primită atunci când poate fi cerută realizarea dreptului; ieșirea din indiviziune este o acțiune care vizează coproprietatea actuală nu și una virtuală; un drept actual și cert, nu unul viitor și nesigur poate invoca legal acela care cere să se despartă de coindivizarul său.

În drept invocă art.115,119 și 274 Cod proc.civ.

Prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinare la acțiunea reconvențională, reclamanta arată următoarele:

1) P. U. CU R. GRECO-CATOLICĂ VIILE SATU M. nu a fost niciodată proprietar al terenurilor și clădirilor înscrise în C.F. 926 Satu M. cu numerele cadastrale_,_,_,_,_,_/1,_/1,_/2,_/2,_,_, 9313,_ și_.

Asupra acestor imobile a avut posesie faptică începând cu anul 1909 până în anul 1948 BISERICA GRECO - CATOLICĂ Viile Satu M., dizolvată ca persoană juridici prin Decretul nr.358/1948 la cererea reprezentanților cultului greco-catolic, care ai revenit la cultul ortodox.

2) BISERICA GRECO-CATOLICĂ Viile Satu M. este antecesoarea în drepturi a PAROHIEI ORTODOXE ROMÂNE VIILE SATU M. și a PAROHIEI UNITE CU R. GRECO-CATOLICĂ VIILE SATU M. înființate în 1948 respectiv 1992.

3) Dreptul de proprietate este imprescriptibil în baza Decr.nr.167/1954.

4) Susține existența calității procesuale active a Parohiei Ortodoxe și a interesului actual și cert în promovarea capetelor de cerere 2, 3, 4 și 5 ale acțiunii având în vedere divizarea celor două parohii și folosința în comun a construcțiilor și a terenului cooperativizat.

5) Este admisibilă acțiunea în baza art.111 Cod proc.civilă având în vedere edificarea casei parohiale și a casei cantorale de către P. O. în anul 1962 și 1978, când avea și proprietatea terenului.

Cu privire la acțiunea reconvențională arată următoarele:

1) Cu privire la Casa parohială și Casa cantorală edificate de P. O. în anul 1962 și 1978 menționează că acestea nu sunt înscrise în cartea Funciară nr. 926 Satu M., așa că nu se poate pretinde să le lase în deplină proprietate unei persoane juridice, deci pârâtei - reclamante care nu a avut niciodată drept de proprietate asupra acestora.

După ce va avea titlu de proprietate asupra terenului și va întabula titlul, aceasta avea posibilitatea de a cere constatarea dreptului de accesiune imobiliară în baza art.4941 Cod civil, dată de la care vor avea drept de retenție până la achitarea valorii acestora, fiind constructor de bună credință.

Casele înscrise în C.F.926 Satu M. ca posesie faptică în anul 1909, - nu există, fost demolate.

2) În legătură cu cererea reconvențională vizând dreptul de proprietate asupra casei parohiale ridică excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Satu M..

Conform art.1 al.3 din Legea nr.182/2005 publicată în M.O. Nr.505/14.06.2005 „Soluționarea acestor acțiuni este de competența tribunalelor;

3) Acțiunea reconvențională, este inadmisibilă în baza O.U.G. nr.94/2000 aprobată prin Legea nr.501/2002, lege specială care prevede imperativ că imobilele, terenuri construcții situate în intravilanul localităților care au aparținut cultelor religioase preluate cu sau fără titlu în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, se retrocedează foștilor proprietari numai în condițiile prezentei legi. Cererea se înaintează Comisiei speciale (guvernamentale) prin Episcopie, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 501/2002. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau retrocedare.

Decizia comisiei speciale poate fi atacată în instanța de contencios administrativ cu art. 3 al 7 din O.U.G. 94/2000.

După . O.U.G. 94/2000 aprobată prin Legea nr.501/201 conform practicii judiciare, în intravilanul localităților nici terenuri nu pot fi dobândite prin Legea nr.18/1991 sau Lg.247/2005, motiv pentru care vor ataca titlu de proprietate al Parohiei Unite cu R. Greco-catolice Viile Satu M. în ceea ce privește terenul intravilan.

În drept, invocă art.1 al.9, art. al. 7 din O.U.G. nr.94/2000, art.1 al. 3 din Legea nr.18/2005.

Prin sentința civilă nr.1465/03.03.2010 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ , s-a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu de reclamantă și s-a declina competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta P. ORTODOXA R. VIILE SATU M. reprezentată prin preotul paroh V. G. si av.Janai P. în contradictoriu cu pârâta P. UNITA CU R. GRECO CATOLICA VIILE SATU M., prin av. U. H., în favoarea Tribunalului Satu M..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. U. cu R. Greco Catolică Viile Satu M. și prin decizia civilă nr.354/R/09.06.2010 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._ s-a luat act de revocarea recursului declarat de recurentă, fiind obligată aceasta să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Satu M. sub dosar nr._ .

Reclamanta P. O. ROMÂNĂ Viile Satu M. a depus la dosar o precizare a valorii bunurilor supuse acțiunii în constatare și partajului. Astfel:

1. Lăcașul de cult, (biserica veche) casă parohială, casă cantorală și terenul intravilan necooperativizat, teren ocupat de cimitirul comun și capela din cimitir au o valoare totală estimată de 526.999 ron.

2. În baza art.1 alin.3 din Lg.nr.182/2005, publicată în M.O. nr.505 din 14.06.2005, soluționarea cauzelor privind lăcașele de cult și casele parohiale este de competența tribunalelor.

3. A precizat ultimul capăt de cerere din petitul acțiunii, în sensul ca instanța să dispună partajul bunurilor în părți egale, ca urmare a transformării și divizării Bisericii Greco-Catolice Viile Satu M. în P. O. Română Viile Satu M. și P. U. cu R. Greco-Catolică Viile Satu M..

Prin întâmpinarea formulată, pârâta P. B.R.U. GRECO-CATOLICĂ VIILE SATU M. a arătat că susține întâmpinarea și cererea reconvențională depuse, după cum susține și excepțiile de procedură ridicate, solicitând instanței să se pronunțe prioritar – dar după investirea legală de reclamantă a acțiunii prin timbrarea ei la valoare – asupra lor, arătând în motivare următoarele:

1. Biserica, cimitirul, casa parohială, terenul intravilan și casa cantorului nu pot avea valoarea arătată de reclamantă, astfel că a solicitat stabilirea valorii reale, după care cere a fi obligată reclamanta să timbreze acțiunea la valoare.

2. Legea nr.182/2005, OG nr.64/2004 și DL nr.126/1990 au fost legi speciale „privind unele măsuri referitoare la Biserica Română U. cu R. (Greco-Catolică)” și nicidecum la îndemâna reclamantei a B.. D. urmare, chiar dacă a motivat în drept cererea de chemare în judecată cu texte din aceste legi, numai în baza dreptului comun poate reclamanta să susțină o cerere în justiție.

3. A învederat că nu are cunoștință despre ce „transformări ale Bisericii Greco-Catolice” vorbește reclamanta. Așa cum rezultă din actul anexat „Biserica Română U. cu R. Greco-Catolică este continuatoarea celei din 1948 trecută ilegal în afara legii”. Deci, nu este vorba de nicio transformare, iar dreptul de proprietate înscris în cartea funciară nu lasă loc niciunei alte interpretări, așa cum încearcă reclamanta să facă.

Prin notele privind excepțiile de procedură ridicate pârâta P. B.R.U. GRECO-CATOLICĂ VIILE SATU M. a solicitat respingerea cererii reclamantei pe cale de excepție, fără a renunța la cererea reconvențională.

Pârâta a învederat că susține toate cele trei excepții așa cum au fost ele formulate, adăugând și excepția nelegalei timbrări a cererii de investire a instanței, adică la valoare și fiind excepții dirimante solicită a se pronunța instanța asupra lor, fără a se uni cu fondul. Astfel, a arătat că:

1. A ridicat și susține excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material privind primul capăt al cererii de chemare în judecată.

2. A mai ridicat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, prin perspectiva lipsei interesului juridic și al dreptului actual și cert în regim de carte funciară, în promovarea capetelor de cerere 2, 3, 4 și 5 ale acțiunii de față.

3. De asemenea, a ridicat și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare a reclamantei prin prisma art.111 teza 2, Cod proc.civ.

Susține și cererea obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește excepția nelegalei timbrări, a arătat că acțiunea nu este legal timbrată, ea trebuie să fie timbrată la valoare; să se stabilească valoarea litigiului și prin cerere și anexele ei instanța să fie legal investită.

De asemenea, a precizat că numai după ce instanța va fi legal investită, va susține restul excepțiilor.

Pârâta a învederat că dreptul la acțiune în sens material se prescrie în termen de 3 ani de la data raportului juridic care dă naștere unor drepturi, ori naște obligații pentru una din părți. Ori de la data de 12 ian. 1992, dată la care s-a născut dreptul reclamantei de a promova cererea cu acest obiect au trecut mai mult de 3 ani.

În regim de carte funciară dreptul de proprietate se dovedește prin înscrierea din mijlocul de publicitate respectiv. Pe altă cale decât acțiunea de drept civil în revendicare ori prin rectificare de carte funciară, nu se poate obține schimbarea proprietarului unui imobil. Autorizația de construcție ar putea da naștere eventual la un drept de creanță, dar nicidecum nu conduce la dobândirea proprietății asupra fondului. „Accesorium sequitur pricipale" și nu invers, cum ar vrea reclamanta.

Nici acțiunile în valorificarea unor desmembrăminte ale dreptului de proprietate, în regim CF, nu sunt la îndemâna oricui; reclamanta nu are putința juridică de a justifica dreptul de a accede la justiție cu capetele de cerere 2-5, nefiind proprietar de carte funciară și niciun alt titlu valabil nu poate prezenta.

Pârâta a arătat că acțiunea în constatare nu poate fi primită atunci când poate fi cerută realizarea dreptului; ieșirea din indiviziune este o acțiune care vizează coproprietatea actuală nu și una virtuală; un drept actual și cert, nu unul viitor și nesigur, poate invoca legal acela care cere să se despartă de coindivizarul său.

Prin răspunsul la nota privind excepțiile de procedură ridicate de pârâtă, reclamanta P. O. ROMÂNĂ VIILE SATU M. a solicitat respingerea excepției dreptului la acțiune în sens material, privind primul capăt de cerere, deoarece și în prezent folosește etajul 1 al casei parohiale mobilat cu bunurile personale ale preotului ortodox, deci are destinația de locuință de serviciu.

De asemenea, a arătat că biserica și terenul aferent a fost folosit până la data de 03.10.2009, acțiunea fiind înregistrată la 05.08.2009 sub nr. vechi_ la Judecătoria Satu M.. Cimitirul și casa mortuară sunt folosite de ambele parohii și în prezent. Astfel, în niciun caz nu este împlinit termenul de prescripție de 3 ani.

Reclamanta a arătat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art.1 din Legea nr.182/2005. Acest aspect a fost stabilit de instanță în prezentul dosar. Atașează estras din Legea nr.182/2005

Totodată, a solicitat respingerea excepției lipsei procesuale active, sub aspectul interesului juridic și al dreptului actual pentru capetele de cerere 2, 3, 4 și 5 ale acțiunii de față, pentru motivul că niciuna din părți nu este proprietar tabular actual a bunurilor din litigiu.

Conform extrasului C.F. 926 Satu M., proprietar tabular este BISERICA GRECO CATOLICĂ VIILE SATU M., cu titlul de posesie faptică cu încheierea nr._ din anul 1910.

Evident reclamanta a fost radiată din C.F. 926, iar pârâta P. U. CU R. GRECO-CATOLICĂ VIILE SATU M., înființată la data de 12.01.1992, în baza Decretului Lege nr.126/30.12.1990, nu a fost și nu este înscrisă în C.F. ca proprietar neexistând niciun act legal de transfer al proprietății. Deci ambele părți au calitate de proprietari extratabulari, fiind doar succesoare al proprietarului tabular desființat prin Decretul nr.358/1948 a cărui abrogare prin Legea nr.9/1990 nu se aplică retroactiv.

Întrucât credincioșii ambelor parohii au făcut parte din colectivitatea proprietarului tabular, au interesul juridic actual să se constate divizarea și să se facă partajul patrimoniului care a aparținut antecesorului comun, motiv pentru care nu este admisibilă acțiunea reconvențională.

A mai precizat reclamanta că nici casa parohială construită pe bază de autorizație în anul 1978 și nici casa cantorală construită fără autorizație în anul 1962, ambele de către P. O. nu sunt înscrise în CF 926, deci sunt proprietate extratabulară, iar casele notate în CF 926, trei la număr nu există.

Acțiunea în ansamblu este o acțiune în realizarea dreptului. Faptul că a solicitat constatarea divizării în 2 persoane juridice și în esență împărțirea patrimoniului, în opinia reclamantei, nu poate fi considerat o simplă acțiune în constatare.

Prin întâmpinarea formulată la precizarea de acțiune a reclamantei din data de 1.02.2013 (fila 163), pârâta P. B.R.U. GRECO-CATOLICĂ VIILE SATU M., a solicitat respingerea acesteia, pentru următoarele motive:

Primordial și procedural a invocat excepția tardivității precizării de acțiune din data de 1.02.2013, prin prisma art.132 și 134 Cod proc.civ. vechi (aplicabil la data depunerii precizării), potrivit cărora cererea de întregire ori modificare a acțiunii nu poate fi primită fără acordul celorlalte părți, decât până la prima zi de înfățișare care este aceea în care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii.

În speță reclamanta și-a precizat acțiunea după repunerea cauzei pe rol și mult după prima zi de înfățișare.

Această precizare de acțiune reprezintă de fapt o modificare a cererii de chemare în judecată, deoarece cuprinde pretenții noi, respectiv cele cu privire la obligarea pârâtei la plata contravalorii imobilelor casă parohială și casă cantorală, modificare care, în opinia pârâtei, nu poate fi primită în stadiul procesual în care se află.

Pe fond a arătat următoarele:

Raportat la contextul istoric concret al anului 1948 trecerea dreptului de proprietate al bunurilor din patrimoniul pârâtei în cel al reclamantei a avut un evident caracter abuziv, fiind de notorietate, azi că, desființarea cultului Greco-catolic a constituit un abuz al regimului de atunci, prin care s-a încălcat libertatea de credință religioase garantată de Constituția din acea vreme, motiv pentru care, după Revoluția din anul 1989, prin Decretul Lege nr.9/1989, a fost abrogat Decretul 358/1948, iar BRU Greco-catolică, repusă în drepturile sale, ceea ce nu este o reînființare. Adaugă și faptul că repunerea pârâtei în dreptul de proprietate s-a dispus prin hotărâre judecătorească dată în contradictoriu cu partea adversă.

În aceste condiții este de observat că, pe de o parte, reclamanta emite pretenții - asupra bunurilor aflate astăzi în proprietatea tabulară a pârâtei - fără a putea invoca un titlu de proprietate valabil asupra celor pretinse, iar pe de altă parte, nu se poate reține buna credință a reclamantei, necesară, eventual și în alte condiții, dobândirii dreptului de proprietate.

De asemenea, după cum se poate observa, acțiunea „în constatare" a reclamantei este în fapt o veritabilă acțiune în revendicare, ori revendicarea presupune dovada proprietății bunului pretins, dovadă care în regim de carte funciară poate fi făcută numai cu intabularea dreptului real imobiliar. Ori, la dosarul cauzei nu a fost depusă o astfel de dovadă. Autorizația de construcție este un act administrativ și nu atestă o proprietate din punct de vedere juridic, după cum nici nu ar putea duce la schimbarea proprietății unui imobil.

S-ar putea, eventual și exclusiv, să se vorbească de un drept de creanță de care reclamanta nu se prevalează, deoarece o astfel de cerere ar fi putut fi adresată instanței în termenul de 3 ani sub sancțiunea prescripției dreptului la acțiune în sens material.

Prin acțiunea formulată, în afara multor alte minusuri, se pare că reclamanta a rămas fidelă vechilor și mai răzlețelor practici, apreciind că o „adresă", o „hartă", sau o simplă cerere de rectificare a numelui proprietarului tabular (botezată în speță „acțiune în constatare") este o cale de dobândire a dreptului de proprietate.

În drept, a invocat art.205, 451, 453 Cod proc.civ.

Prin concluziile scrise, reclamanta P. O. ROMÂNĂ VIILE SATU M. a solicitat respingerea excepțiilor invocată de pârâtă, motivat de următoarele:

1. Cu privire la excepția tardivității precizării de acțiune – a solicitat respingerea ei, fiindcă nu este o modificare de acțiune. În speță nu sunt aplicabile disp.art.132 al.1 Cod proc.civ. vechi, sub imperiul căruia a fost făcută acțiunea, fiindcă acțiunea nu a fost întregită sau modificată. Precizarea de acțiune este făcută în temeiul art.132 al 2 pct.4 Cod proc.civ., potrivit cărora "cererea nu se socotește modificată ... când înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau dimpotrivă în cazul în care cererea în constatare poate fi primită". S-a precizat că reclamanta a înlocuit acțiunea în constatare cu acțiunea în realizare fiindcă a solicitat notarea construcțiilor proprii în cartea funciară și înscrierea dreptului de superficie care era preconstituit în momentul rectificării de carte funciară, respectiv s-a convertit dreptul de proprietate în drept de superficie.

În momentul rectificării cărții funciare s-a născut dreptul de superficie fiindcă în momentul construirii reclamanta era proprietar de drept și de fapt asupra terenului.

Dreptul de superficie este definit în literatura de specialitate ca fiind "un drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren, care constă în dreptul de proprietate al unei persoane numită superficiar, privitor la construcțiile, plantațiile sau altor lucrări ce se află pe un teren al altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință." (C.S.,C.B.-D. civil.Teoria generală a drepturilor reale, p.262).

2. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune – a arătat că excepția este, de asemenea, neîntemeiată raportat la faptul că dreptul de proprietate este imprescriptibil și poate fi paralizat numai prin constatarea uzucapiunii. Cele două construcții nu au fost înscrise în cartea funciară, au fost edificate de reclamantă în momentul în către era și proprietar de drept și de fapt asupra terenului, ca atare sunt construcții proprii. S-a menționeat că pârâta nu a edificat aceste construcții, nu exista nici în 1962, nici în 1978, ea nu exista nici ca structură organizatorică. De asemenea, a arătat că dreptul de superficie este un drept real imobiliar, perpetuu și imprescriptibil extinctiv.

3. În opinia reclamantei și excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată, întrucât reclamanta are calitate procesuală activă, având interes să se constate dreptul de proprietate asupra construcției ca bun propriu și să se noteze în cartea funciară, ea fiind cea care a edificat acele construcții cu bună credință, la data edificării fiind proprietarul terenului și are interes să se noteze și dreptul de superficie.

4. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii a arătat că este, de asemenea, nefondată. Orice persoană care justifică un interes poate promova acțiune în justiție.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea celor 4 excepții invocate de reprezentantul pârâtei.

De asemenea, a arătat că în cauza de față există două variante în care se poate soluționa litigiul: ori i se recunoaște reclamantei dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate de ea și dreptul de superficie asupra terenului pe care sunt situate având în vedere contextul în care a construit și calitatea de constructor de bună credință a reclamantei, ori pârâta fiind proprietarul terenului, invocă accesiunea și devine și proprietar asupra bunului accesoriu - construcțiile, în această situație fiind obligată la despăgubiri în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză.

De asemenea, a menționat că este constructor de bună credință, la data edificării construcțiilor avea convingerea că terenul pe care construiește este proprietatea reclamantei.

Prin notele de ședință, reclamanta P. O. ROMÂNĂ VIILE SATU M. a învederat că renunță la judecarea capetelor de cerere 1, 2 și 3 și la precizarea de acțiune privind capătul 6 din acțiune formulată de av.Janai și a menținut capetele de cerere 4, 5 și 6 cu precizarea că raportat la constatările și concluziile exp.D. V. în expertiză a solicitat: să se constate că reclamanta a construit casa cantorală compusă din 2 camere și dependințe situată în Viile Satu M., . pe terenul înscris în CF nr.926 Satu M. sub nr.top.vechi_ (nr.top.nou 5045) având valoarea de circulație de_ lei (8678 euro) și să se dispună notarea ei în CF; să se constate că reclamanta a construit în anul 1978 casa parohială P+1 compusă din 2 apartamente situată în Viile Satu M., ., pe terenul înscris în CF nr.926 Satu M. sub nr.top.vechi_ (nr.top.nou 5041) având valoarea de circulație de_ euro -_ lei și să se dispună notarea în cartea funciară; să se atribuie cele două construcții pârâtei, cu obligarea ei la plata sultei de_ Euro (_ lei) lei în favoarea reclamantei. Totodată, a solicitat, având în vedere că instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 19 aprilie 2013 că precizarea de acțiune depusă la data de 1.02.2013 a fost formulată tardiv, după prima zi de înfățișare, să se trimită precizarea de acțiune pentru a fi înregistrată sub un nr. de dosar separat.

Prin sentința civilă nr.252/D/19.05.2014 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul Satu M. a declinat competența de soluționare a acțiunii civile înaintată de reclamanta P. O. ROMÂNĂ VIILE SATU M. în contradictoriu cu pârâta P. U. CU R. GRECO CATOLICĂ VIILE SATU M., având ca obiect acțiune în constatare în favoarea Judecătoriei Satu M..

Prin sentința civilă nr.2989/23.07.2014 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Satu M. a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta P. O. ROMÂNĂ VIILE SATU M. în contradictoriu cu pârâta P. U. CU R. GRECO CATOLICĂ VIILE SATU M., în favoarea Tribunalului Satu M.. Totodată a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel Oradea în vederea soluționării conflictului.

Prin sentința civilă nr.51/PI/08.09.2014 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel Oradea a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P. O. ROMÂNĂ VIILE SATU M. și pe pârâta P. U. CU R. GRECO CATOLICĂ VIILE SATU M. în favoarea Tribunalului Satu M..

Urmare a stabilirii competenței de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta P. O. Română Viile Satu M., cauza a fost înregistrată la Tribunalul Satu M. sub dosar nr._ .

 

Analizând cererile formulate și precizate tribunalul reține următoarele:

În urma restrângerii acțiunii de către reclamantă prin notele de ședință (fila 273 din dosarul nr._ 2009 al Tribunalului Satu M. precum și prin respingerea ca tardivă a precizării de cerere a reclamantei prin încheierea din 19.04.2013 (fila 171 din dosar nr._ 2009 al Tribunalului Satu M.),instanța a rămas investită cu următoarele capete de cerere conform notelor de la fila 273 din dosar:

1. să se constate că reclamanta a construit casa cantorală compusă din 2 camere și dependințe situată în Viile Satu M., . pe terenul înscris în CF nr.926 Satu M. sub nr.top.vechi_ (nr.top.nou 5045) având valoarea de circulație de_ lei (8678 euro) și să se dispună notarea ei în CF;

2. să se constate că reclamanta a construit în anul 1978 casa parohială P+1 compusă din 2 apartamente situată în Viile Satu M., ., pe terenul înscris în CF nr.926 Satu M. sub nr.top.vechi_ (nr.top.nou 5041) având valoarea de circulație de_ euro -_ lei și să se dispună notarea în cartea funciară;

3. să se atribuie cele două construcții pârâtei, cu obligarea ei la plata sultei de_ Euro (_ lei) lei în favoarea reclamantei.

Cererea reconvențională având a obiect revendicarea formulată de pârâtă nu a mai fost susținută conform declarațiilor reprezentantului pârâtei av .U. H., consemnate în încheierea ședinței publice din 14.11.2014.

Conform CF nr926 Satu M. Biserica greco-catolică –Viile Satu M. este proprietara tabulară a imobilului redobândit cu titlu juridic restabilirea situației și rectificare din oficiu, încheiere CF nr.224/2006, căruia în natură îi corespunde conform descrierii din cartea funciară: construcții-biserică, casă la nr.24 și 25 și terenuri, cimitir, arător, rât, grădină și curte.

Cu privire la casa parohială reclamanta a depus autorizație pentru executare de lucrări nr.278/07.07.1978,adresa emisă de Episcopia Română O. –Oradea privind documentația tehnică privind demolarea și construcția casei parohiale la Viile Satu M..

În cadrul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de ing. D. V. s-a realizat identificară topografică a celor construcții, astfel conform cadastrului nou (Legea nr.18/1991) casa parohială se află amplasată pe nr.top 5041, iar casa cantorală pe nr. top 5045 ,conform cadastrului vechi Casa parohială se află pe nr. top_ iar casa cantorală pe nr. top_ ,aceste construcții au fost ridicate în 1970.

De la edificarea acestor construcții proprietatea asupra terenul pe care sunt amplasate cele două edificii s-a modificat respectiv în urma restabilirii situației de carte funciară prin anularea inscripțiunilor din CF nr. 926, Biserica Greco Catolică Viile Satu M. a redobândit proprietatea asupra terenului atât printr-o acțiune de drept comun cât și în baza reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului de 3ha925 mp prin T.P nr.31-_ emis de Comisia județeană Satu M. pe teritoriul comunei Viile Satu M., intravilan sub nr.top 5043; 5044; 5401/2; 855/11/15; 5040; 5041; 5403; 5042/a; 5045; 5402 și 5039.

Prin sentința civilă nr.1129/15.02.2012,Judecătoria Satu M. în dosar nr._/296/2011 a respins acțiunea de fond funciar formulată de reclamanta P. Ortodoxa Româna Viile Satu-M., în contradictoriu cu pârâtele P. Greco-Catolica Viile Satu-M., Comisia locală de aplicare a legii nr.18/1991 Viile Satu-M. și Comisia județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 Satu M., pentru anularea Titlului de proprietate nr. 31-_ emis de către Comisia Județeană Satu-M..

Prin decizia civilă nr.699/2012 Tribunalul Satu M. a respins recursul declarat de P. Ortodoxa Româna Viile Satu M., împotriva sentinței nr.1129/15.02.2012 a Judecătoriei Satu M. reținând în considerentele deciziei:” că nu pot fi ignorate hotărârile pronunțate anterior, care au intrat în puterea lucrului judecat și care au hotărât asupra terenului în contradictoriu cu recurenta, respectiv Sentința civilă nr. 3030/2007 a Judecătoriei Satu M. prin care se respinge cererea recurentei de emitere a titlului de proprietate asupra terenului de sub nr. top. 5044/2 și Decizia civilă nr. 940/R/2006 a Curții de Apel Oradea prin care s-a dispus anularea inscripțiunilor din CF 926 Satu M. de sub B2, fiind restabilită situația de sub B1 în favoarea Bisericii Greco-Catolice Viile Satu M.[…]. Deși invocă dispozițiile OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, recurenta totuși a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, în ce privește terenul de sub nr. top. 5044/2 cererea sa fiind respinsă privind emiterea titlului de proprietate prin Sentința civilă nr. 3030/2007 a Judecătoriei Satu M. și nu a făcut dovada că s-ar fi adresat comisiei speciale investită în baza OUG nr. 94/2000.”

La data formulării acțiunii de către reclamant în urma modificării dreptului de proprietate asupra terenului conform celor de mai sus, s-a conturat ipoteza în care proprietarul terenului nu e și proprietarul construcției, prerogativa de a exercita un eventual drept de accesiune aparține proprietarului terenului.

Până la exercitarea unui drept de accesiune din partea proprietarului terenului autorul construcțiilor are un drept de proprietate sub condiție suspensivă ,având în vedere că prin exercitarea dreptului de accesiune,autorul lucrării ar putea să-și piardă construcția .

Având în vedere că instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere și autorul construcției respectiv reclamanta are eventual o proprietate sub condiție suspensivă ,nu se poate constata dobândirea unui drept de proprietate asupra construcțiilor și nici edificarea construcției de către aceasta (capăt de cerere care tinde la constatarea unei stări de fapt) cu consecința notării construcție pe terenul altuia. Se va respinge și capătul de cerere privind atribuirea construcțiilor pârâtei capăt de cerere care are putea să intre în conținutul dreptului de accesiune exercitarea căruia aparține proprietarului terenului, terenul fiind considerat ca bun principal în raport cu construcția.

De asemenea reclamanta are posibilitatea discutării în contradictoriu cu pârâta constituirea unui drept de superficie în condițiile art. 492 VCC, capăt de cerere ce a fost formulat în cadrul precizării de acțiune(fila 158) ,precizare considerată ca tardiv formulată prin încheierea din 19.04.2013 .

Excepțiile formulate de pârâtă au fost analizate în cadrul încheierii din 07.07.2010 în dosar nr._, fiind respinse, în motivare instanța a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material în ceea ce privește primul capăt este nefondată deoarece obiectul acestei cereri este o acțiune în constatare, imprescriptibilă extinctiv. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active raportată la capetele de cerere 3, 4 și 5, a reținut că reclamanta solicită să se constate că a edificat prin efort propriu unele construcții pe terenul în litigiu, construcții asupra cărora tinde să-și realizeze un drept propriu, prin urmare, are calitate procesuală activă.

Din analiza cererii de chemare în judecată, în ansamblul ei, se poate observa că aceasta nu este o simplă acțiune în constatare, ci o veritabilă acțiune în realizarea dreptului de proprietate asupra unor imobile, excepția inadmisibilității a fost respinsă.

Asupra excepției nelegalei timbrări, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia în ședința publică din data de 26.11.2010.

Față de argumentele mai sus expuse tribunalul în baza art. 111 VCC va respinge cererile.

Fără cheltuieli de judecată nefiind justificate.

Reprezentantul pârâtei av.U. H. în dosarul nr._ al Judecătoriei Satu M. a depus împuternicirea avocațială în conținutul căreia s-a menționat suma de 3660 lei reprezentând onorariu de avocat, fără justificarea acestor cheltuieli în baza de chitanță fiscală.

În cadrul concluziilor scrise reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol întrucât nu a avut cunoștință de termenul de judecată din 14.12.2014 în subsidiar a solicitat amânarea pronunțării.

La termenul de judecată din 14.12.2014 procedura de citare era îndeplinită cu toate părțile ,reclamanta fiind citată de la adresa din Viile Satu M., ., adresă indicată în cadrul precizării de acțiune (fila 158 din dosarul nr._ al Tribunalului Satu M.) procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare cu mențiunea „nici o persoană nu a fost găsită” (fila 8 din dosar nr._ ).

Dezbaterea fondului a avut loc la termenul din 14.11.2104, pronunțarea a fost amânată la termenul din 20.11.2014 după care la termenul din 26.11.2014, respectiv la termenul din 04.12.2104, termen rezonabil pentru formularea concluziilor scrise, motiv pentru care tribunalul a refuzat redeschiderea cauzei.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

 

Respinge cererea formulată și precizată de reclamanta P. O. ROMÂNĂ VIILE SATU M., cu sediul în loc.Viile Satu M., ., județul Satu M., în contradictoriu cu pârâta, P. U. CU R. GRECO CATOLICĂ VIILE SATU M., cu sediul Viile Satu M., ., jud.Satu M., având ca obiect acțiune în constatare.

Respinge cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtă P. U. CU R. GRECO CATOLICĂ VIILE SATU M., cu sediul Viile Satu M., ., jud.Satu M.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 04.12.2014.

 

Președinte,

Z. K.

Grefier,

B. K.