The measure is available in the following languages:
Hotărârea Curții Constituționale nr. 49 1995 privind neconstituționalitatea Decretului de lege 126 din 1990, vădit neîntemeiat
DECIZIE: Nr. 49* din 19 mai 1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 224 din 29 septembrie 1995
* Definitivă prin nerecurare.Mihai Constantinescu - preşedinteViorel Mihai Ciobanu - judecătorAntonie Iorgovan - judecătorGabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 4 octombrie 1994, pronunţată în Dosarul nr. 1.698/1994, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 126/1990, invocată de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma, cu domiciliul ales în localitatea Santandrei, judeţul Bihor, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 104 C/1994. Tot Judecătoria Oradea, prin încheierile din 20 octombrie 1994, pronunţate în dosarele nr. 1.700/1994 şi nr. 1.695/1994, prin Încheierea din 1 noiembrie 1994, pronunţată în Dosarul nr. 1.699/1994, şi prin Încheierile din 19 ianuarie 1995, pronunţate în dosarele nr. 1.697/1994 şi nr. 1.617/1994, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 126/1990. Excepţiile au fost invocate de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolica Marghita, judeţul Bihor, de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi Seminarul - Academia Teologica - Institutul Teologic de Grad Universitar al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolica Oradea, de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi Parohia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea - Oraş Nou I, precum şi de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea, şi formează obiectele dosarelor Curţii Constituţionale nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 şi nr. 47 C/1995.
Excepţiile de neconstituţionalitate invocate se întemeiază, în esenta, pe critica art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, potrivit căruia situaţia lacasurilor de cult şi a caselor parohiale aferente, urmează a fi stabilită de o comisie mixtă a celor două culte pe baza opţiunii majorităţii credinciosilor susţinându-se ca sunt contrare art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie, ceea ce are ca efect imposibilitatea cultului greco-catolic de a-şi redobindi aceste bunuri intabulate pe numele sau anterior Decretului nr. 358/1948. În acest sens se arata ca, în ce priveşte comisiile mixte, acestea nu pot fi calificate ca organe jurisdicţionale, deşi legea nu a acordat în mod expres părţilor, în caz de neînţelegere, dreptul de a se adresa autorităţilor judecătoreşti.
În încheierile de sesizare din dosarele nr. 104 C/1994 şi nr. 12 C/1995, pronunţate de acelaşi complet de judecată, opinia instanţei este în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece dreptul de proprietate nu poate fi considerat lămurit în întregime atât timp cît nu beneficiază pe deplin de recunoaşterea lui.
În încheierile de sesizare din dosarele nr. 126 C/1994 şi nr. 127 C/1994, opinia instanţei este ca dispoziţiile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 sunt constituţionale, deoarece este stabilesc doar o procedură prealabilă ce trebuie îndeplinită de către părţi, în caz de divergenta, iar ulterior este posibila sesizarea judecătoriei.
În Încheierea de sesizare din Dosarul nr. 47 C/1995, instanţa apreciază ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 125 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti stabilite de lege.Întrucît excepţiile de neconstituţionalitate ridicate se referă la acelaşi act normativ - Decretul-lege nr. 126/1990 -, iar Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea este parte în fiecare dosar, pentru mai buna administrare a justiţiei şi pronunţarea unei singure decizii, la Dosarul nr. 104 C/1994 se conexeaza dosarele nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 şi nr. 47 C/1995.
Pentru a stabili dacă au intervenit elemente noi în raporturile dintre cele doua culte după pronunţarea Deciziei nr. 23 din 27 aprilie 1993, Curtea Constituţională s-a adresat ierarhilor acestora.
Prin Adresa nr. 2 din 6 februarie 1995, Vicariatul General al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolica comunică lipsa unor contacte între organele ierarhice ale celor două culte, precum şi inexistenta unor motive sau situaţii noi. Se precizează ca acest cult s-a adresat ierarhiei la virf a Bisericii Ortodoxe Române, dar nu s-a primit un răspuns asupra datei, locului şi modalitatii soluţionării problemelor contencioase, astfel încât singura soluţie ar rămâne adoptarea unei legi care să rezolve conflictul. Cu referire directa la excepţiile aflate pe rolul Curţii Constituţionale se apreciază ca în mod greşit s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, deoarece toate cererile aveau ca obiect rectificarea Cărţii funciare şi trebuiau rezolvate în acest cadru, astfel încât se solicita dezinvestirea Curţii Constituţionale şi trimiterea dosarelor la judecătorie.
Română, prin Adresa nr. 1.092 din 10 februarie 1995, apreciază ca singurul concept de "dialog" promovat de Biserica Catolica Orientala de rit bizantin s-a rezumat la promovarea principiului absolutist "restitutio în integrum", la acţiuni revendicative în justiţie sau iniţiative legislative repetate, vizind în realitate acelaşi obiectiv: obstructionarea dialogului. Se precizează ca primele propuneri reale de dialog din partea cultului s-au făcut prin Scrisoarea nr. 79 din 18 ianuarie 1995 a mitropolitului Lucian Muresan, adresată Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, solicitindu-se o intrevedere în vederea rezolvarii diferendului, scrisoare luată în discuţie în şedinţa din 6 februarie 1995 a Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Sfântul Sinod a constatat ca Biserica Ortodoxa Română a fost şi rămâne deschisă pentru dialog, a apreciat şi a salutat acceptarea dialogului de către Biserica Catolica Orientala de rit bizantin, dar precizează ca în acest moment dialogul presupune îndeplinirea unor acte prealabile, precum renunţarea la acţiunile judecătoreşti iniţiale, la initiativele legislative privind restituirea lacasurilor de cult şi a caselor parohiale, la ocuparea prin abuz a bisericilor, la calomniile din presa etc. Biserica Ortodoxa Română apreciază ca actuala legislaţie oferă cadrul necesar dialogului, pornind de la premise realiste, precum numărul credinciosilor, voinţa lor liber exprimată pentru practicarea unui cult sau altul etc.
În ambele adrese se face referire la "Declaraţia-apel a Senatului României către reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române şi Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolica", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 10 ianuarie 1995. Senatul României, pornind de la constatarea că nu au fost aplicate în majoritatea localităţilor prevederile Decretului-lege nr. 126/1990, adresează conducerii celor două culte chemarea la înţelegere, în spirit ecumenic, pentru soluţionarea amiabila a tuturor starilor tensionate existente între cele doua culte, exprimindu-se speranta ca astfel va fi înlăturată necesitatea de a se interveni prin lege într-o problemă a carei soluţie trebuie să fie rodul exclusiv al dragostei crestine.
CURTEA CONSTITUŢIONAL
Ă,având în vedere încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile Decretului-lege nr. 126/1990, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Excepţiile de neconstituţionalitate invocate se referă la Decretul-lege nr. 126/1990, dar, asa cum rezultă din motivarea încheierilor de sesizare, ele vizează art. 3 din acest act normativ. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl poate constitui numai o prevedere dintr-o lege sau ordonanţa, de care depinde judecarea cauzei" şi, în consecinţa,
Curtea Constituţională urmează să se pronunţe numai cu privire la prevederile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990. deoarece, evident ca prevederile art. 1 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind recunoaşterea Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolica), cît şi ale art. 2 din acest decret-lege referitor la restituirea bunurilor ce apartinusera acestui cult şi erau în proprietatea statului nu au nici o legătură cu temeiurile şi motivele acţiunii reclamanţilor care au invocat excepţia.Curtea Constituţională a mai fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 şi s-a pronunţat prin Decizia nr. 23 din 27 aprilie 1993, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 127 din 16 noiembrie 1994, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995.
Prin deciziile menţionate, Curtea Constituţională a statuat ca art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 este constituţional, respingând în consecinţa excepţiile invocate, în esenta pentru următoarele motive:
- dreptul de proprietate constituit potrivit legii anterioare - Decretul nr. 358/1948
- nu poate fi desfiinţat de legea posterioară, deoarece aceasta ar presupune aplicarea retroactivă a legii noi, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor. Cu privire la bunurile trecute în proprietatea statului, prin art. 2 din Decretul-lege nr. 126/1990 şi prin Hotărârea Guvernului nr. 466/1992 s-a stabilit reconstituirea dreptului de proprietate - care are efecte numai "ex nunc" - al Bisericii Române Unite cu Roma, prin restituire;
- cît priveşte lacasurile de cult, destinate folosinţei credinciosilor, precum şi casele parohiale, ca accesoriu al acestora, soluţia prevăzută de art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă de către o comisie mixtă, formată din reprezentanţii clericali ai celor două culte, ţinând seama de dorinţa-credinciosilor din comunitatile care deţin aceste bunuri, este constituţională; aceasta prevedere legală are în vedere egalitatea cultelor şi spiritul de toleranta religioasă ce trebuie să domine relaţiile dintre ele, potrivit art. 29 din Constituţie, precum şi respectarea principiului democratic al soluţionării unui conflict de interese ce priveşte o comunitate în funcţie de voinţa majoritara în cadrul acesteia;
- procedura instituită prin art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 nu încalcă principiul liberului acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie, având un caracter prealabil unui eventual proces ce ar putea rezultă ca urmare a încălcării regulilor stabilite, cum ar fi nerespectarea opţiunii majorităţii credinciosilor.
Instituirea unei proceduri prealabile procesului în faţa autorităţii judecătoreşti, asa cum s-a stabilit prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, nu este neconstitutionala, având ca scop evitarea aglomerarii instanţelor de judecată cu litigii ce ar putea fi soluţionate pe aceasta cale, precum şi interesul părţilor legat îndeosebi de celeritatea rezolvarii astfel a conflictului dintre ele. Cu atât mai mult soluţionarea litigiului în conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 se justifica ţinând seama de principiile constituţionale instituite prin art. 29 alin. (2) din Constituţie, precum şi de faptul ca el interesează nu numai cultele ca atare, ci şi credinciosii, astfel ca o soluţie democratica trebuie să ţină seama de opţiunea majoritara a acestora.
Deci, în primul rind, trebuie dat curs prevederilor art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990. În legătură cu acest aspect, se retine ca textul nu condiţioneaza activitatea comisiei mixte de îndeplinirea unor acte prealabile. Textul pretinde constituirea comisiei mixte şi rezolvarea situaţiei juridice a lacasurilor de cult şi a caselor parohiale în funcţie de dorinţa credinciosilor din comunitatile ce deţin aceste bunuri, care, deci, trebuie stabilită fără nici un echivoc.
Considerentele care fundamentează deciziile Curţii Constituţionale nr. 23 din 27 aprilie 1993 şi nr. 127 din 16 noiembrie 1994 subzistă şi în speta de faţa, întrucît nu exista nici un element nou care să le infirme şi deci să facă necesară reconsiderarea lor.
Mai mult, soluţia pronunţată de Curtea Constituţională este în concordanta cu Apelul Senatului României din 29 decembrie 1994, menţionat anterior, şi cu Documentul de la Balamand-Liban, elaborat de Comisia mixtă internationala pentru dialog teologic între biserica ortodoxa şi biserica româno-catolica, la al VII-a sesiune plenara ce a avut loc între 17-24 iunie 1993. La pct. 31 din acest document se face apel "sa ne amintim de îndemnul Sf. Apostol Pavel către Corinteni (I Cor. 6, 17), care recomanda crestinilor sa rezolve diferendele dintre ei prin dialog fratesc, evitând astfel de a incredinta intervenţiei autorităţilor civile soluţionarea practica a problemelor care se puneau între biserici sau comunităţi locale. Aceasta are importanţa în special pentru intrarea în posesiune sau restituirea bunurilor bisericesti. Aceasta nu trebuie să se bazeze numai pe situaţii din trecut sau să se sprijine numai pe principii juridice generale, ci trebuie să ţină seama de complexitatea realitatilor pastorale prezente şi de situaţiile locale".
Faţa de cele arătate, excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.
În consecinţa, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. 2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA CONSTITUŢIONAL
ĂÎn numele legii
D E C I D E:
1. Conexarea dosarelor nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 şi nr. 47 C/1995 la Dosarul nr. 104 C/1994
2. Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate privind Decretul-lege nr. 126/1990, invocate de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma în Dosarul nr. 1.698/1994 al Judecătoriei Oradea, de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolica Marghita în Dosarul nr. 1.700/1994 al Judecătoriei Oradea, de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi Seminarul - Academia Teologica - Institutul Teologic de Grad Universitar al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolica Oradea în Dosarul nr. 1.695/1994 al Judecătoriei Oradea, de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi Parohia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea - Oraş Nou I în Dosarul nr. 1.699/1994 al Judecătoriei Oradea şi de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea în Dosarul nr. 1.617/1994. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la 1995
PREŞEDINTE,
Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu